159 matches
-
viața și turmele de animale care erau sursa lor de bogăție, singura soluție pentru aceste neamuri de păstori a fost să-și i-a zborul către țări mai calde și să coboare către sud. Aceste populații sînt menționate în tăblițele hitite și sub numele de mosca, kaska, geska și khabiru sau habiru. Regatul Masa sau Misia fondat de geți în secolul XVll î.e.n. este menționat și în documentele imperiului neo-hitit(1450 - 1200 î.e.n.). în partea vestică, în vecinătatea Troiei. În Tora
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
secolului Xlll î.e.n. canaaniții după zicerea iudeilor și cabiru după zicerea lor neaoșă mioritică erau cunoscuți că întrebuințau fierul în construcția ca-relor lor de luptă. Ori istoria ne spune că în regiune, singurii care știau meșteșugul prelucrării fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor și care era condus de Dionysos, spune că primii soldați chemați la oștire au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
stabilit la întoarcere în aceste regiuni. O altă migrațiune masivă către ținutul Asiei din nordul Istrului și a Mării Ne-gre este la mijlocul secolului XVll î.e.n. cînd au fondat regatul Mașa sau Mesia la vest de Troia, amintit și de cronicile hitite ce a dăinuit pînă către secolul Vl î.e.n. Tiras este strămoșul tirageților, adică geții de pe Tiras/Nistru la întîlnirea cu lumea sciților regali care avea hotarul pe Tanais/Don. Toate aceste popoare sînt așezate în jurul Mării Negre fiind înrudite între ele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici ergative. HOKAN Familie de limbi din America de Nord (California, Mexic). S variabil: pentru anumite verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat de fenomenul colonial. Mult mai atestată este perioada hitită, datorită săpăturilor inițiate În 1906 de H. Winckler, care au dus la descoperirea arhivelor regale de la Hattușaș (astăzi Boghazköy la circa 180 de km nord de Ankara). Au fost descoperite aici câteva mii de tăblițe, cele mai multe fragmentate, scrise cu grafie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
familia regală, Înalții demnitari și preoții. De asemenea, nu lipsesc indiciile care să ne permită să aruncăm o privire asupra religiozității private și a majorității populației anatoliene. O parte dintre textele religioase de la Boghazköy sunt redate În alte limbi decât hitita, limbi care țin de populațiile prezente În Anatolia În timpul mileniului al II-lea Î.Hr.: este vorba despre două limbi indo-europene de ramificație anatoliană (palaica și luviana) și două de origine necunoscută (hatica și hurrita). Limba palaică și cea hatică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Boghazköy: aceasta este o informație care trebuie reținută pentru a Înțelege limitele reconstrucției religiei acestor popoare, pentru care nu dispunem de izvoare autonome identificate cu siguranță. Este deci impropriu să vorbim, de exemplu despre o religie hatică distinctă de cea hitită, din moment ce nu știm despre hatiți decât ceea ce a conservat În arhiva statului hitit. Și pentru religia hurriților sunt parțial valabile considerațiile expuse mai sus, deși În acest caz avem de-a face cu un popor a cărui prezență este atestată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care să fie suficient de amplă și de sigură Încât să ne permită să descriem Într-o manieră exhaustivă religia acestuia. Ceea ce s-a scris până acum despre religia hurrită 1 se bazează esențialmente pe informațiile provenite din arhiva capitalei hitite. Cea mai mare parte a textelor scrise În alte limbi decât hitita (trebuie amintită și existența unor table redactate În limbile tradiției scrierii, sumeriană și akkadiană) aparțin În general ritualului și descântecului magic; un interes aparte prezintă unele texte bilingve
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
permită să descriem Într-o manieră exhaustivă religia acestuia. Ceea ce s-a scris până acum despre religia hurrită 1 se bazează esențialmente pe informațiile provenite din arhiva capitalei hitite. Cea mai mare parte a textelor scrise În alte limbi decât hitita (trebuie amintită și existența unor table redactate În limbile tradiției scrierii, sumeriană și akkadiană) aparțin În general ritualului și descântecului magic; un interes aparte prezintă unele texte bilingve cu conținut mitologic. Gradul de cunoaștere al acestor limbi și cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este tipică pentru ideologia și acțiunea lor politică. Situația etnică a Anatxe "Anat"oliei trebuie să se fi stabilizat deja la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr., din moment ce onomastica din Kültepe dovedește prezența principalelor componente lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Anatxe "Anat"oliei trebuie să se fi stabilizat deja la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr., din moment ce onomastica din Kültepe dovedește prezența principalelor componente lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic Hitit, lipsită de atestare contemporană, avem cel puțin două texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic Hitit, lipsită de atestare contemporană, avem cel puțin două texte hitite mai târzii, diferite din punct de vedere tipologic și scrise din motive politice și nu religioase. Într-unul dintre acestea, așa-numitul Text al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat din hatică Înseamnă „cea pe care se stă”; și, În sfârșit, hitita Șiu(n)aș(um)mi, despre interpretarea căreia, ca apelativ (folosit sau nu ca nume propriu) sau nume propriu, s-a vorbit mult; se pare Însă că În acest termen se poate recunoaște numele zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toți cercetătorii consideră că acesta este un element hotărâtor pentru a stabili antichitatea cultului zeiței (Neu, 1974, p. 127; cf. și Gurney, 1977, p. 11). Textul lui ¾attușili arată clar cum a Început procesul de Îmbogățire a panteonului din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili o luase ca pradă de război și pe care o lăsase la ¾anza fără să o poată transfera În capitala hitită. Această informație, precum și exemplul precedent al lui ¾attușili, ne fac să presupunem că Marșuli a adoptat aceeași metodă și În cazul altor cetăți cucerite, ca Alep sau Ebla. Perioada care Începe cu moartea lui Murșili și urcarea pe tron a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume hurrit (Haas, 1970, pp. 6 sq.) 1 și la faptul că În textele istorice și analele din această epocă 2 fie apar cu nume scrise ideografic, care nu ne permit să descifrăm despre ce fel de divinitate este vorba, hitită sau hurrită, fie sunt de origine hatico-hitită (Lelwanixe "Lelwani", de exemplu). Odată cu lărgirea teritorială a statului Hattixe "Hatti" În urma campaniilor militare ale lui Șuppiluliuma I și ale fiilor săi, mai ales ale viceregelui din Karkamiș, Șarri-Kușuhxe "Kușuh"Î și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o ierarhie după un model scalar. Structura listelor pune pe primul loc grupul zeităților solare, urmat de zeii furtunii, de zeii protectori, apoi de un grup compozit de divinități hitite, hatice și hurrite; urmează grupul de zei războinici, de zeițe regine, de zeii populațiilor nomade, de zeii lumii de „dincolo”; elementele naturale divinizate completează această listă. Această ierarhie pare să-și limiteze valabilitatea doar la listele divine ale tratatelor, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea de „lumină/cer”; În luviană mașșana-; În hatică (a) ș¿app/w; hurrită eni; dar grafia cea mai curentă este cea ideografică sumeriană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anatoliene, ale căror culturi au contribuit la formarea patrimoniului religios al statului hitit: hatiții, palaicii, luvienii, huriții. Analiza lingvistică a numelor divine (atunci când este posibilă) și constatarea inserării, de către scribii hitiți, a unor formule și recitări În limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul furtuniixe "zeul furtunii" T/Șaru; zeița Wuru(n)șemuxe "Wuru(n)șemu", soția sa, identificată cu zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"; fii lor, zeul furtunii din Nerikxe "Nerik" și Zippalanda (al cărui nume propriu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zippalanda (al cărui nume propriu nu Îl cunoaștem) și zeița Mezzulla, la rândul ei mamă a zeiței Zintu¿ixe "Zintuh~i" (al cărei nume Înseamnă „nepoată”). Mai există și un zeu, Soarexe "Soare"-masculin, Eștanxe "Eștan", al cărui nume În hitită este Iștanuxe "Iștanu", și un zeu-Lună Kașkuxe "Kașku", eroul principal al unui mit care povestește căderea sa din cer (Kammenhuber, 1955). Fiul lui Taruxe "Taru" este Telipinuxe "Telipinu", un zeu al furtunii și al vegetației, protagonist al unui mit legat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]