224 matches
-
în engleză includ "suastika" și "svastica". Nume alternative pentru formă: Svastica apare în artă și în simboluri preistorice sau în diverse contexte: noroc, soarele, Brahma, în conceptul hinduist de samsara. În antichitate, svastica a fost folosită mult, printre alții, de hitiți , celți și de greci. Apare și în alte culturi din Asia, Europa, Africa și America - uneori ca motiv geometric, uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism. Ubicuitatea svasticii
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
vechea piața. Tot aici este și capelă Sf. Ananaia. Partea veche a orașului păstrează 8 porți de intrare, în zidul de incinta construită în perioada romana.Alep este concurentul capitalei Damasc privind vechimea așezări. masivă Citadela construită pe vechiul sit hitit este un exemplu magnific de arhitectură militară islamică. Orașul are numeroase moschei impersionante. Souk-ul sau piața se întinde pe 16 km de străzi și coridoare presărate cu sute de mici magazine și tonete.Un interes aparte, ca de altfel în
Damasc () [Corola-website/Science/299927_a_301256]
-
aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite ca simboluri fonetice, așa cum astăzi cifra 4 este uneori folosită în engleză
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
deoarece patriarhul - pentru motive etnice și mai ales religioase - nu a voit soție pentru fiul său o străină (cf. Gn cap.24). Sarah a murit la vârsta de 127 de ani, la Hebron. Ca să o înmormânteze, Abraham a cumpărat de la hitiți peșteră Macpela. Acest târg este narat cu destul de multe amănunte pentru a atrage atenția și a suscita întrebări cu privire la intenția naratorului. Și, pe bună dreptate, deoarece această peșteră - mormânt, în definitiv - a fost primul și singurul teren stabil posedat de
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
fost construit de Ramses al II-lea în secolul 13 î.Ch., pentru a-și intimida rivalii nubieni și pentru a comemora celebra bătălie de la Kadesh. Victoriile repurtate de Seti I si de succesorul acestuia Ramses al II-lea împotriva hitiților au condus la acumularea unor mari bogății și a unui număr mare de sclavi. Aceasta a facilitat continuarea construirii templelor uriașe din zona muntoasă a văii Nilului. Marele templu este considerat cel mai frumos templu ridicat de faraonul Ramses al
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
picioarele giganticelor statui se găsesc mai multe sculpturi mai mici ale familiei lui Ramses al II-lea: mama sa, Mut-tuy, soția sa Nefertari, precum și fii și fiicele lui. Pe pereții templului este descrisă bătălia de la Kadesh, purtată de Ramses cu hitiții. Este un templu unic și datorită modului în care Soarele luminează patru statui din interiorul templului, statui ale Ra-Harakhte, Ptah, Amun-Ra, și Rameses II,zeificat, doar în două zile din an 21 februarie, ziua regelui, și pe 22 octombrie, ziua
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
cel care a înălțat nenumărate temple și palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printr-o politică militară activă frontierele statului și a rămas celebru pentru bătălia de la Kadesh cu hitiții pentru controlarea Siriei. Ramses II a construit monumente mărețe precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak și multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriașe. Unul dintre cei mai renumiți faraoni ai
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
cel care a înălțat nenumarate temple și palate, Akhenaton, faraonul reformator și dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printr-o politică militara activă frontierele statului și a rămas celebru pentru bătălia de la Kadesh cu hitiții pentru controlarea Siriei. Ramses II a construit monumente mărețe precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak și multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriașe. Unul dintre cei mai renumiți faraoni ai
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
stabile Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare. Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine (canaaniți/hyksoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
matematic și un sistem practic și efectiv de medicină, sistemele de irigații și tehnicile de producție agricolă, producția navală, tehnicile de producție a faianței și a sticlei, noi forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut, întocmit cu Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cel care a înălțat nenumărate temple și palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printr-o politică militară activă frontierele statului și a rămas celebru pentru bătălia de la Kadesh cu hitiții pentru controlarea Siriei. Ramses II a construit monumente mărețe precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak și multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriașe. Bogăția Egiptului a devenit o țintă tentantă
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
început cel numit "fier de mlaștină" - în engleză "bog iron" sau limonit), folosit însă doar pentru obiecte de cult și considerat mai valoros decât aurul. Între 1600 î.Hr. și 1200 î.Hr. a început obținerea fierului în topitorii primitive, în Imperiul Hitit (Anatolia și Caucaz). Dispariția acestui imperiu a permis răspândirea cunoștințelor despre prelucrarea fierului în toată regiunea, facilitând trecerea de la Epoca Bronzului la Epoca Fierului. În jurul anului 550 î Hr. în China a fost inventat furnalul și s-a obținut prima
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
de obicei erau desculți și își cărau sandalele spre a le purta numai la nevoie. 2. Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele și, dacă aveau vârf ascuțit acesta era deseori întors în sus
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
acoperind piciorul fără sa fie fixată chiar pe picior. Pe timpul Noului Regat erau momente când unii egipteni păreau să poarte ocazional pantofi, ca într-o pictură a Reginei Nutmose de la Karnak. Aceasta poate să fi apărut ca o influență a Hitiților, cu care au venit în contact în acea perioadă de timp.
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
orasul zeilor pana cand zeul focului i-a blestemat pe toti " ca nimeni sa nu plece din troia ". Kenneth J. Dillon afirmă că troienii au fost la origini un popor de stepă, înrudiți cu traciii. După atacarea și distrugerea Imperiului Hitit, au ajuns să controleze Strâmtorile. În timpul Războiului Troian, grecii au folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din Lemnos să vină în ajutorul Troiei. Odată cu căderea orașului, troienii de pe țărmul european au plecat
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
hitite — "Wilusa" și "Taruisa" — ar trebui identificate cu Ilium și respectiv cu Troia. El a observat și că numele unui rege al Wilusei, "Alaksandus", menționat într-unul din textele hitite, e similar numelui prințului "Alexandros" sau Paris din Troia. Regele hitit Mursili al II-lea a scris, în jurul anului 1320 î.Hr., o scrisoare regelui din "Ahhiyawa", tratându-l ca pe un egal, din care reieșea că Miletul ("Millawanda") era controlat de "Ahhiyawa", și referindu-se și la un "episod "Wilusa"" precedent
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
din partea "Ahhiyawa". Acest popor a fost identificat cu grecii homerici (ahei). Aceste identificări au fost respinse de majoritatea istoricilor, ca fiind improbabile, sau cel puțin neputând fi dovedite. Trevor Bryce în 1998 a reluat acest aspect în cartea sa "Regatul Hitiților", citând descoperirea unei părți a așa-numitei scrisori Manapa-Tarhunda, care se referă la regatul Wilusa, ca aflându-se dincolo de ținutul "Seha" (cunoscut în acea perioadă ca fiind râul Caicus), și în apropiere de țara "Lazpa" (Insula Lesbos). Dovezile recente aduc
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
IX), fiind distruse părțile care cel mai probabil conțineau arhivele orașului. A fost descoperit un singur sigiliu al unui scrib luvian într-una dintre case, dovedind existența corespondenței scrise în oraș, însă nu s-a păstrat niciun text. Geografia Imperiului Hitit așa cum este cunoscută astăzi indică că acest oraș corespunde orașului numit "Wilusa". Chiar dacă acest lucru ar fi acceptat, nu reprezintă o dovadă indisputabilă a identificării cu "(W)ilionul" homeric. Numele "Wilion" sau "Troia" nu apare în niciun text grecesc din
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
miceniană. Grecii micenieni din secolul al XIII-lea î.Hr. au colonizat Grecia și Creta și abia începuseră incursiunile în Anatolia, stabilindu-și un cap de pod în Milet ("Millawanda"). "Wilusa" istorică era unul dintre teritoriile "Arzawa", în alianță cu Imperiul Hitit, iar referințele scrise la acest oraș sunt de așteptat mai degrabă în corespondența hitită decât în arhivele palatelor miceniene. Disputa legată de autenticitatea istorică a Iliadei a fost uneori foarte intens dezbătută. Cu cât se știe mai mult despre istoria
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
până în zona deluroasă, se aflau așezările Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din cele cinci cetăți erau conduse de câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător” și probabil similar etimonului protogrec "τυραννοι" „stăpân absolut”. Patru din cele cinci așezări atribuite filistenilor au fost identificate și cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
și atribuite ipotetic filistenilor, indică mai curând influențe provenite egiptene. Un grup de marinari din Marea Egee a atins Levantul prin 1200 î.Hr. stabilindu-se între triburile israelite la est si piramidele egiptene, deja milenare, la sud. În acest moment imperiul hitit se fărâmița, iar civizația greacă intra în declin pentru 500 ani. Așadar cultura filisteană devenea o oază de progres în mijlocul unui ocean de decădere. Filistenii erau meșteșugari de mare clasă. Armele lor și scuturile din oțel i-au ajutat să
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și Cisiordania și Transiordania. Canaanul se întindea de la poalele sudice ale munților Liban până la
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
Akhenaten. Unele din informațiile conținute în tăblițele de la Amarna dețin o valoare istorică excepțională pentru cunoașterea realităților istorice din statele supuse autorității politice și militare egiptene, printre care se număra și Canaan. Acestea erau adresate Babiloniei, Asiriei, Canaanului, Siriei, Ciprului, Hitiților și Mitannilor, care datează din perioada faraonului Amenophis al III-lea, în care se stabilesc relațiile militare și politice dintre Egiptul Antic și fiecare stat. Babiloniei îi sunt adresate patrusprezece tăblițe, Canaanului o sută cincizeci și trei, Feniciei o sută cincizeci și
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]
-
Mitannilor, care datează din perioada faraonului Amenophis al III-lea, în care se stabilesc relațiile militare și politice dintre Egiptul Antic și fiecare stat. Babiloniei îi sunt adresate patrusprezece tăblițe, Canaanului o sută cincizeci și trei, Feniciei o sută cincizeci și nouă, Hitiților patru, Ciprului șase, Mitannilor treisprezece, iar Asiriei una singură. Cele adresate regelui babilonian menționează existența unor triburi, numite "Habiru", care ar putea avea legătură cu evreii. Dintre acestea se remarcă conducătorul Byblosului care cere ajutor militar egiptean în aproximativ 58
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]