128 matches
-
de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece chestii... Și mi-i aduc aminte, pe amândoi, după ce a murit Hoașca. Doamne, ziceai că nu-s adevărați! Se purtau de parcă femeia aia lăsase în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau pe-a lor că Lea era altfel decât noi, de parcă biata
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu o mie de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un ușor accent estic - ea e Lea/Léa/Delia Hriavu, mătușa fantastică, hoașca havishamică, iubita enigmatică, dotată cu abilități botanice peste medie, femeia imposibil de ținut minte, studenta pariziană, stăpâna casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce vrea să facă autorul. E timpul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele nu-i mergeau, gâjâia slujba, parcă dădea unul cu drujba peste fier forjat, lumea nu avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am tras mai la o parte, cât să văd cum se certa Leana de la patru cu a lu’ Mitică de la șapte. Auzi, s-au drăcuit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de votare peste noi și nu mai știm pe unde să scoatem cămașa cu gulerul ros. Criza rânjește, până și soacră-mea rânjește, cică dacă eram și eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică și hoașca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aș cânta toată ziua Dă, mamă, cu biciu-n mine, da’ nici voce nu mai am de când a venit guvernul Boc numărul doi... Gore și Gicu nu prea au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Învingător. Nambăr oan. Capo dei tuti capi. Bos mare și tare. Eu m-am controlat, nu m-am enervat, mi-am ținut tensiunea-n lesă, m-am dus acasă și am trecut la pregătirea unui contraatac literar și filozofic. Spune hoașca de la cinci că bem toată ziua la bodegă și nu știm decât nume de podgorii. Nu-i adevărat, trebuie să protestăm energic și public! Cu sticlele În mână, evident, ele sunt - pot să spun așa? - un fel de blazon al
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În piept de a trebuit să te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai supus? Nu ai strigat tu bau, bau, bau la baba de la trei, de-a dat hoașca ochii peste cap Și a poposit direct În curtea bisericii, era să dea popa cu pejoul peste ea?! Că Și-a luat pejo, nu că m-ar interesa, dar am Înregistrat noutatea automobilistică. Bine că nu Și-a luat ferari
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă: — N-am să mor înecat. Mă auzi, hoașca dracului? N-am să mor cum vrei tu! Aruncă sticlele goale și, cu dinții, deschide alte două sticle din care începe să bea simultan: Am să mor de comă alcoolică, o să-mi crape ficatul, inima, dar n-o să mor înecat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Am scris tot. Am scuipat tot. I-am scuipat pe toți. Ce mai vrei de la mine? Mă cac pe carnetul tău de partid. Mă piș pe puterea ta. Mă fac mic, mă fac vierme, tovarășul căpitan. V-o dau pe hoașca de nevastă-mea, care și a luat chiloți tetra cu banii pe care mi i-ai dat. Să o vezi cum dansează În cadă cu chiloții pe cap. Bolșe vicule. Iartă-mă, tovarășul Nicolae Ceaușescu, m-am Îmbătat pe banii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Chiar așa stând lucrurile, Zorela merita un cuvânt mai Înalt, mai deosebit. Zi mai bine libertinaj, Îi șopti de sub pământ broasca țestoasă. Era un cuvânt subțire, transparent și fragil ca un pahar de cristal, ușor aburit de răsuflarea caldă a hoaștei care tocmai Își sărbătorea 800 de ani de serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de persoane. O prezență modestă, puțin Încurajatoare În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările de la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena personală. Zău, e de-a dreptul dezgustător. — Mulțumesc, domnișoară Janeway, i-am replicat, apoi m-am dus la mașină și am urcat la volan. Koenig mormăi: — Ce-a zis hoașca despre mine? — A zis că ești simpatic. — Da? — Da. — Și ce-a mai zis? — Că un bărbat ca tine ar putea s-o facă să se simtă iar tânără. — Da? — Da. I-am spus să-și ia gândul, fiindcă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală de la îmbîrligătura drăcească, se rebranșă Bruță la povestire... Omoroaichii nu-i ajungea că ne scotea cele mai bune bucățele din supă. Hoașcă delicată, babetei i-ar fi dat inima ghies să ne vadă alergând nițel și-n echipamentele de parastas... Așa că, într-o joi dimineața, drept pedeapsă, toată suflarea de la pruncul de țâță la ultima centenară, toți cei ce primise vreodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o să-l paralizeze, înțepenindu-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă unui desfrâu liric, chiar și după ce madama trăsese cuverturile peste capetele lor, întinsese păturile, pentru ca nu cumva să-i vadă Dumnezeu ori să-i întrezărească Răposatul. - Să fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Și-l mai strigase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e teritoriul meu și seniorul are anumite drepturi pe pământul lui. Să nu mă înfuriați. Nu. Mâine dimineață cu siguranță c-o să mă pedepsesc io singur, așa cum odinioară m-am pedepsit ani în șir printr-o sfântă uniune cu o hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu totul diferit. — Să nu crezi că nu-mi face plăcere, Nathan. Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat după mult timp și acum asta, acum îmi dăruiești asta. N-am să uit niciodată, dragul meu. O hoașcă așa ca mine să mai primească cereri în căsătorie. Nu vreau să bat câmpii, dar faptul că ții așa de mult la mine mă atinge uite-aici, la suflet. Mă bucura faptul că o impresionasem până la lacrimi. Însemna că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zice că-i voie, pentru că el are cheia de la casa mortului și lasă la priveghi pe cine vrea el. Prietenul foarte devotat amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică laba. Un alt devotat i-o oprește în aer: "Bă, lumea!..." Tata zâmbește. Devotatul surescitat nu se lasă: "Ne întâlnim noi..." Tata, la fel: "Știu. Mi-a spus Onuț unde-i vorbitorul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vahíne Tipanié sunt foarte frumoase. Și tu ești foarte frumoasă, remarcă Tapú Tetuanúi. Haide, fii serios! îl contrazise ea amuzata. Am aproape douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea. Niciodată. Asta sună foarte romantic. O iubești mult? Nu aștepta să-i răspundă, ci îl întrerupse ridicând mâna. Nu! Nu-mi spune! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-a convertit la Islam - a apucat-o pasiunea pentru mistica sufită, o tâmpenie de genul ăsta. S-a mutat aici cu un cârd de „baba” care trăiesc Într-o casă părăsită din afara satului. Pentru că ziarele nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Se pare că da. Era și timpul. Pe ultimul l-am rezolvat acum mai bine de-o lună. — Somnambulul care voia să-l urmărești pentru că nu știa unde-și cheltuia banii peste noapte? — Nu. Altul. A venit la mine o hoașcă, cerându-mi să-i găsesc bărbatul. În câteva ore, am aflat că tipul, un onorabil profesor la vreo șaptezeci de ani, trăia cu o studentă de douăzeci. Inițial, omul n-o trecuse la examen, dar fata a avansat la planul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moșneguțul atomic, accelerând ca o rachetă. Deci, ce face omul? Se duce la vecin să-i spună că nevasta lui fusese răpită și că el a plătit răscumpărarea. Ăla Îi spune c-a făcut foarte rău, nevastă-sa fiind o hoașcă abominabilă, și c-ar fi trebuit să stea În banca lui. În concluzie, Îi zice, nu-ți dau nici un ban. Țineți puțin de volan, vă rog? Am apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]