1,662 matches
-
amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona însemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
principelui Ioan Sigismund la Palatul Topkapî Un alt tratat încheiat în perioada domniei lui Soliman Magnificul este cel cu Polonia, având pe el semnătura regelui Sigismund I. Prin acest tratat, Poloniei i se garantau de către sultan granițele răsăritene, cu Hanatul Hoardei de Aur și cu Moldova și ajutor în caz de nevoie. După aproape 4 ani de la asediul Vienei, la 22 iunie 1533 s-a încheiat și tratatul de pace cu Austria. Este adevărat, acest tratat a fost cam umilitor pentru
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
singură noapte, la anul 1468. Nu se știe în ce anotimp. A fost decizia chibzuită a lui Ștefan cel Mare. Desfăcută bucată cu bucată, așezată în care cu boi, biserica de lemn de la Volovăț a fost salvată, astfel, din calea hoardelor asiatice pustiitoare. Trebuia izbăvită. Domnul care ridica deja atunci mare mănăstire la Putna (biserica, zidurile și turnurile de apărare, turnul tezaurului, atelierele, alte acareturi monahale se găseau în lucru, în faze diverse), voievodul știa valoarea, nu doar simbolică, a ctitoriei
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
mulțumit de el. Joaca de-a numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea - țin de o solidă gândire arhaică, străveche, cînd era absolut vital să obții un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea - țin de o solidă gândire arhaică, străveche, cînd era absolut vital să obții un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea - țin de o solidă gândire arhaică, străveche, cînd era absolut vital să obții un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur tare de performanțele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de o trudă. Mă bucur
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
continentului, direcția mișcărilor lor fiind în special dinspre Răsărit spre Apus. Cand, în anul 568, tribul germanic al lombarzilor s-a îndreptat spre peninsula italica din regiunea în care se află azi Ungaria, locul lor a fost luat de o hoarda din Asia, avarii, care pentru 250 de ani au prădat aria geografică dintre Alpi și Marea Neagră 22; împotriva acestora au fost făcute incursiuni, în perioada 791-796, de către o putere, nu de la Răsărit, cum s-a întâmplat în secolele anterioare, ci
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
alternativă de a fi cuceriți de către vecini agresivi."92 Realitatea centrală și semnificativă a politicii ruse era caracterul sau predominant autocratic, care se datorează faptului că, spre deosebire de vecinii săi din Occident, Rusia nu a experimentat o fază feudala prelungită; înlăturarea hoardei tătare avea să dea loc unei autocrații tot mai asertive și tot mai dominantă. Astfel, politica sovietică nu poate fi separată de istoria Rusiei.93 Însă Stalin, care întruchipa toate caracteristicile unui autocrat, nu s-a mulțumit numai cu exercitarea
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Cinșpe aurolaci se urcă într-un autobuz Cinșpe aurolaci ies de la o cantină socială și se urcă în primul autobuz venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Fiica noastră va avea un copil! Poți să ne spui ceva și despre tatăl acestui copil, încercă el să fie cât se poate de calm, punând stavilă în mod vizibil nervilor care năvaliseră peste sufletul lui greu încercat ca niște hoarde de tătari. Nu. Nici n-aș avea ce să vă spun! Deci, acest copil nu are tată. Ba are, dar bărbatul acela e căsătorit, are și el o fetiță... Să știți însă că eu sunt fericită! Fericită! Auzi, Maria, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Stat? Filosoful distinge, aici, două poziții diferite: 1. Una care susține că Statul s-a format la un anumit moment al evoluției istorice a Dreptului și ca sinteză a altor forme de organizare („pre statale”) contituite pe fondul amorf al hoardei (concept sociologic, concept-limită), cum ar fi legăturile de familie sau de rudenie. „Legătura de sânge, anterioară, În linie maternă, constituie legătura primelor unități sociale”. Aici, se menționează „legea răzbunării (a vendetei)” sau „legea talion”ului, În perioada „gentilică” a evoluției
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum parcă îi părea chiar rău, avea remușcări, dar era prea târziu, nimeni și nimic nu mai putea aduce vreo reparație. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să nu fie prea Întunecată, ducând mașina imediat la service În cazul apariției unor simptome, cum ar fi aprinderea martorului pe bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu mîinile în sîn ca niște fete mari, aveam întîlnirea fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că s-a ajuns la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca o mică hoardă barbară. Instinctele primare iau locul rațiunii și toți dar absolut toți, coboară ca scăpați dintr-un incendiu ce le-a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de pace, o mănușă aruncată în obrazul războinicilor, cărora nu le mai rămânea nimic de făcut decât să pună mâna pe arme și să oprească hoarda invadatoare. Eu, unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu-și privirile zăpăcite, Renar și Luana izbucniră în râs. Când veni momentul ca băieții să spună "Noapte bună!" și să se retragă în camera lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mîinile în sîn ca niște fete mari, aveam întîlnirea fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]