190 matches
-
aduc aminte de lume și de petrecerile noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așeze pe spice de brad. Îndată ce-i știa unde sunt, se retrăgea și se întorcea acasă, la Prelunci. Acolo povestea doctorului Micu toate câte știa el din anul acesta și din alți ani; îl lăsa apoi pe oaspe să se hodinească și venea de-l trezea când mai erau trei ceasuri până la ziuă. Se duceau amândoi cu lumini prin cotloanele pădurii. Îndată ce se apropiau de domnia gotcanilor, stângeau luminile și înaintau prin întuneric; din loc în loc se opreau, ca să asculte cloncănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răi... ― Mă descurc, fiindcă oamenii îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a fost luat în concentrare, ca și tine. Așa căăă... ― Îi reformat, mama lui de netrebnic! Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc și eu, ca unu’ care a alergat o zi întreagă, nu mai aveam liniște? Nu închideam un ochi cât era noaptea de lungă? Stăteam cu ei în bagdadie... ― Măi Todiriță. Da’ tu n-ai pus piciorul în prag, să-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie... ― Da’ tu crezi că eu pot să închid un ochi, Dumitre? ― Încearcă, că cine știe? - l-a sfătuit Dumitru. „Oare de ce o fi așa de moale Todiriță aista
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mor: cîteva ființe au lăsat goluri în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seară cartofii cei aleși erau puși în groapă și acoperiți deja cu un strat de paie, peste care am pus pământ. Când treaba a fost gata, bătrânul a venit lângă mine. --Hai să ne așezăm colo pe iarbă, să ne hodinim, nu înainte însă... --Și cu cartofii rămași ce facem? --Eu te-am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
peste care am pus pământ. Când treaba a fost gata, bătrânul a venit lângă mine. --Hai să ne așezăm colo pe iarbă, să ne hodinim, nu înainte însă... --Și cu cartofii rămași ce facem? --Eu te-am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință. Eu am să încerc să mă hodinesc, fiindcă îmi simt ciolanele cam ostenite... Poftă bună, dragule. Ne vom vedea mâine dimineață. Nu știu cum s-a întâmplat, dar după ce am mâncat, întinzându-mă în crivat, am adormit pe dată. Asta poate la gândul că bătrânul mi-a lăsat libertatea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nuci pentru frumoasele din vale... Mergeam încet, pentru a-i respecta pasul mărunt și lipsit de spor. Din când în când, ne opream, iar călugărul se așeza pe vreun trunchi de copac căzut sau pe vreo cioată, spre a se hodini. În aceste momente, privirile îmi zburau aproape fără voie spre chilii, doardoar oi zări-o pe zâna mea neprețuită... Pentru o clipă doar, am și avut impresia că o văd mergând cu găleata cu apă spre chilii... M-am frecat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a adus acest paner și când? Numai că bătrânul e un vrăjitor, că altfel nu pricep cum se petrec lucrurile...” Când burta a fost pusă la cale, călugărul a mulțumit cerului și apoi s-a întins pe iarbă. --Să ne hodinim, că, vorba ceea: cade omul din copac și tot mai stă un pic. D-apoi noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe scăunel, cu un oftat de bătrânețe, pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot trupul meu alerga deja o herghelie de cai năzdrăvani hrăniți cu jeratic...M-am întins pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în timp ce fac același gest de întâmpinare ca și călugărul. Deși întrebarea mi-am pus-o doar în gând, bătrânul răspunde ca și cum ar fi auzit-o: Vodă vine din Copou, fiule. Are acolo un foișor. A stat câteva zile să se hodinească și să scape de griji...Aer curat, liniște... Cred că ai dreptate, părinte, pentru că asta se vede și pe chipul lui. Parcă-i mai luminos, mai vioi, iar pe buze îi flutură un zâmbet continuu. Când totul s-a liniștit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
călugăr decât a mirean, fiule. Și asta nu-i rău. Nu-i rău deloc! Eu nu am nici un merit. Mai mult este meritul sfinției tale și apoi cele ce le-am învățat de la mama...Ea spunea, biata - Dumnezeu s-o hodinească - ea spunea mereu: „Să nu minți; să nu înșeli; să nu furi și să-i asculți pe cei mai în vârstă ca tine, dragul mamei”. Apoi mama ta era drept-credincioasă, fiule...Știa cele zece porunci din Biblie. Nu știu dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
slujba slăviților voievozi, fiind gata de drum în orice clipă, fie ploaie, fie ger, fie căldură...Mereu am fost la datorie, boierule!” În timp ce eu nu-mi pot lua ochii de la el, îi aud glasul: Da’ poftiți în casă, să vă hodiniți oleacă . Îți fi osteniți și însetați. Călugărul mă privește în fugă, dar în clipa următoare se află deja cu un pas dincolo de portița larg deschisă. Intrăm în casă...Totul este așezat la locul lui. Până să ne așezăm, gospodina a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase, pline ochi cu mied. Îndată bătrânul a ridicat una și, fără prea multă codeală, a prins a bea. Se vedea bine că l-a biruit setea. Când s-a oprit, mi-a făcut semn să-i urmez
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așezate, fiindcă știu că el nu se grăbește niciodată. Așa s-a întâmplat și de această dată, dar... Tocmai pe când mulțumeam Celui de Sus pentru îndestulare, a intrat: Bogdaproste, părinte! Să fie primit, fiule! Acum ar cam trebui să te hodinești, după cuviință. După aceea, văzând și făcând... Nu uita însă că somnul vine mai ușor dacă deschizi o carte și încerci să citești câte ceva. Când te vei trezi, am să trec să te iau... Cu aceste spuse, s-a retras
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
potrivit. Acum însă ar cam trebui să ne apucăm de mâncat, că altfel nu mai terminăm cu cisla... Am mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bătrânul, cu o strachină învârfonată cu plăcinte... Poftește, fiule, de te ospătează, dar nu înainte de a gusta din elixirul pe care ți l-am pregătit... În astă seară,să nu mă aștepți. Am să întârzii, iar tu trebuie să te hodinești că... mâine în zori te așteaptă drum lung... Am mâncat cu o poftă de invidiat. După ce am dat slavă Celui de Sus, am ieșit pentru câteva clipe afară. Greierii se întreceau în cri-criuri nesfârșite... O lună roșie și-a ițit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Cum nu-l lucrez, domțători’?, zicea tata că zicea Ion acela. Am pus o postată cu pâne, alta cu păp’șoi - ce-o rămas am pus de harbuj’... - Și cele două hectare pe care le-ai lăsat În pârloagă? - Se hodinesc, săracele hectare, că pământu-i ca omu și ca Domnu, domțători’, lucrează el ce lucrează, da-n a șăptea zî se pune gios, să-și tragă sufletu’... Da’ las’, domțători’: la anu oi pune ceva dincolo și s-a hodini dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Se hodinesc, săracele hectare, că pământu-i ca omu și ca Domnu, domțători’, lucrează el ce lucrează, da-n a șăptea zî se pune gios, să-și tragă sufletu’... Da’ las’, domțători’: la anu oi pune ceva dincolo și s-a hodini dincoace - că pământu-i ca domnu și ca omu... - Drept, zice tata că zicea. Cum e omu, și ogoru - te-am văzut cum ai pus pânea: ai scurmat pământul oleacă, să nu-l doară... - arătură ca a ta, cu brazdele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]