149 matches
-
da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făcea confidențe ciudate, pe care nu știam prea bine cum să le categorisesc. Unul dintre subiectele ei favorite era un străin, un individ care, uneori, se apropia de ea cînd era singură pe stradă și Îi vorbea cu o voce hodorogită. Misteriosul individ, care niciodată nu Își pomenea numele, Îi punea Întrebări despre don Gustavo și chiar despre mine. Odată o mîngîiase pe gît. Pe mine, aceste povestiri mă martirizau nemilos. Cu un alt prilej, Clara m-a asigurat că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în teren doi, într-o echipă, și trei, în cealaltă și n-aveau portar, care să apere o spărtură aleasă drept poartă, pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascunde casa sub frunză să nu moară odată cu el, eu mă dezbrăcam de casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept este. Nu l-am văzut niciodată să-și piardă răbdarea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu Trandafiri. Se Îmbrăcase ca de sărbătoare, avea părul strâns la spate Într-un fileu croșetat, așa cum poartă balerinele, iar la reverul unui pardesiu de culoarea frunzei de nuc pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă așez în fața mașinii de scris. (Aveam poftă de o polemică și pe urmă vroiam demult să-mi lămuresc niște obsesii.) Voi lucra, ca "emigrant" în antichitate, numai când ceilalți sunt pe plajă, ca să nu-mi deranjez vecinii cu zgomotele hodorogitei mele "Smith Corona". La douăsprezece fix, mă duc pe plajă. Nu-mi iau cu mine nici prosop, nici alte lucruri, ca să-mi pot face fără griji "turele" între cele două diguri. Când am ieșit ieri din apă, plaja era aproape
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul meu. Un actor bătrân care cântă arii de inimă albastră în bombele de pe străzile mărginașe. O crainică a unui post de radio, pe care o văd uneori înghesuindu-și copiii în Boomerangul hodorogit. Zilnic, un realizator ratat de talk-show-uri și un fost examinator la concursurile cine-știe-câștigă, astăzi alcoolic, iau masa îmbufnați la Kebab House din Zilchester Gardens. A, da, mai e și un scriitor care stă lângă mine. Mi l-a arătat o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci și nouă, i-am spus eu Selinei, când îmi beam cafeaua și-mi mâncam pâinea prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și dacă există stocuri, cum să pun mâna pe ele și în același timp să distrug și nava? Blestemele la adresa întregii Confederații și pentru toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a strigat către ăia din sufragerie, trebuie să mergem! De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
discutau problemele lor, ieșind din tiparele obișnuite. Laur transpirase, îl apăsa umezeala, aerul greu respirabil îl înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el țese nade eu iluzii prin toate colțurile cu tine ar fi fost mai simplu să aștept căderea nopții ca o nucă această capcană de șoareci de un gri îmbâcsit ei cunosc întunericul noi nici lumina între timp viața trece hodorogit ca douăștreiul vechi pe drumul cu tot mai multe gropi același praf răscolit și mort de plictis ne luptăm pe aceeași singurătate cu un gând mai sus prin albastrul de voroneț sfinții eliberează suflete pentru oameni toți seamănă între ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zăvori în tăcere. Corabia lor cu pânza zdrențuită și cu lemnăria zdruncinată din încheieturi abia se mai ținea pe fața apelor, aici în sfârșit mai liniștite. Gurile de râu de la miazăzi erau într-adevăr ale lui Hapi. Dar nu traseră hodorogita lor corabie la țărmul țării Ta Kemet. Foștii sclavi voiau să scape de tot ce le mai putea aduce aminte de Atlantida. Și mai plutiră două zile sau trei, dregîndu-și cu ce puteau zdreanță pânzei, zărind din când în când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin prin fața lor, strânse fălcile și așteptă. Tăceau. - Va să zică, nu spuneți! Se depărta cu mâinile la spate, învîrtin-du-se pe călcâie. Nu spuneți, bine... Se rezemă de masa hodorogită. Lor le ardeau obrajii de lovituri, îi privi. Sergentul iar se amestecă: - Spune, mă, tu, ăsta mai bătrân. Dacă i-ați luat, i-ați luat, dar mărturisiți! Scăpați mai ieftin. Dom' șef vă iartă. Nu-i așa, dom' șef? Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]