148 matches
-
căror mirosuri culinare mă scoteau din minți, s‑au oferit să mă ajute. Anume să mă transporte cu mașina la spitalul din orașul M., la patruzeci de kilometri depărtare. Știam că drumul e spectaculos, dar aglomerat de vehicule de fermă hodorogite și de guaguas (autobuze). Doctorul era blajin, „moderat”, cum spunem noi, adică neînclinat spre diagnosticuri melodramatice. Așa Încât am decis să‑mi accept frigurile tropicale fără prea mare zarvă și să beau amestecul de chinină pe care mi l‑a descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și linia orizontului sub care se ascundea soarele. Marea! Poate că ar fi fost fericit pe o insuliță în chip de modern Robinson voluntar. Poate că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui hodorogit velier de cabotaj. Poate, dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin cameră gol pușcă. Penisul și testiculele i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai târziu, Alice se chinuia să se ridice în picioare. Se gândise că poate Jake avea nevoie de ajutor ca să înjghebe cada de naștere. Instrucțiunile de pe cutie păruseră a fi foarte complicate. Alice s-a ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
discutau problemele lor, ieșind din tiparele obișnuite. Laur transpirase, îl apăsa umezeala, aerul greu respirabil îl înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin prin fața lor, strânse fălcile și așteptă. Tăceau. - Va să zică, nu spuneți! Se depărta cu mâinile la spate, învîrtin-du-se pe călcâie. Nu spuneți, bine... Se rezemă de masa hodorogită. Lor le ardeau obrajii de lovituri, îi privi. Sergentul iar se amestecă: - Spune, mă, tu, ăsta mai bătrân. Dacă i-ați luat, i-ați luat, dar mărturisiți! Scăpați mai ieftin. Dom' șef vă iartă. Nu-i așa, dom' șef? Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a Răului. Într-o teologie "serioasă", care ar încerca să salveze în mod absolut pe Dumnezeu, răul nu-și găsește o explicație valabilă. Teodiceele s-au dovedit nemulțumitoare în fața acestei piedici esențiale. Existența răului transformă pe Atotputernic într-un Absolut hodorogit. Devenirea i-a mâncat misterul și puterea. Răul nu e comparabil decât cu un Dumnezeu... laic. Omul nu știe până unde se poate întinde și cât țin granițele lui. Uităm în fiecare clipă fatalitatea individuației și trăim ca și cum am fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe Niță - a Floarei care, desculț, cu părul ieșit prin căciulă, cu coatele ieșite prin țundră, cu genunchii ieșiți prin cioareci, negru și slab ca dracu, cu ochii înfundați în cap și cu căciula pe-o ureche, povestea în stil hodorogit și țigănesc ce ispravă făcuse la nanașu-său cel bun: sasul. Dar când fu aproape de noi, ochiul său fulgeră teribil, dar astfel că numai noi îl văzurăm. Era masca rîzîndă și comică a unui suflet plin de ură și răzbunare, fața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dumneavoastră Cât de bine răspunde o companie la cerințele pieței În ceea ce privește viteza reprezintă o responsabilitate majoră a managerilor de astăzi. Pentru a vedea unde se situează compania dumneavoastrăă este ca o mașinărie În perfectă stare de funcționare sau o rablă hodorogită? Ă, gândiți-vă pur și simplu la următoarele Întrebări: 1. Compania dumneavoastră pune În discuție probleme legate de timp? Vă verificați periodic afacerea pentru a determina ce aspecte sporesc Ă sau scad Ă În funcție de rapiditatea reacțiilor dumneavoastră? Dacă pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de pescuit; unul dintre membrii kibuțului era la vâsle. Ne-a invitat să vâslim și noi. Îmi amintesc că era noapte, vara, toată clasa acolo, băieți și fete; ne strigam unii pe alții să intrăm în barcă, așa că barca aia hodorogită s-a umplut cu un număr destul de mare de puști, fiecare invitându-și prietenii; ne amuzam grozav. și apoi s-a dovedit a fi... Cu alte cuvinte, povestea mea personală este că stau în barcă și simt cum apa începe
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
rămânea intactă. Eram convins, privindu-i, că eu aparțin altei civilizații. Lumea aceasta în care mă născusem, cu trenurile și gările ei mizerabile, cu satele din Bărăgan, cu șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Au legislațiune? Au industrie? Au comerț? - Ce au? Limba? ar trebui să li fie rușine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcțiunea, modul de a înșira cugetările, de a abstrage noțiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbei germane. Ei vorbesc germănește cu material de vorbă unguresc. Științele? Ce au descoperit ei nou în științe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirei? Istoria civilizațiunei a înregistrat numai o nulă. {EminescuOpIX 94
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai, la treabă, carcasă hodorogită. Stația finală și-a închis luminile. Toate trenurile au sosit. (Bătrânul își ridică poala cămășii și se apucă să se cațere pe cântăreață) ȚĂRANUL: Nu.. tată, nu tată, asta nu-i bine, în nici un fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe o grapă sau într- o căruță, uneori fiind urcați pe casă. Acestea sunt reminiscențe ale unui trecut nu prea îndepărtat când, în urma probelor doveditoare a necumințeniei miresei, socrii mici erau trimiși cu mireasă cu tot acasă într-o căruță hodorogită sau pe sanie. Tot pe atunci, socrii mici erau iertați și mireasa era acceptată dacă rușinea era plătită cu câteva prăjini de pământ în plus, cu oi sau cu vite. A doua zi, înainte de amiază, se servește borșul moldovenesc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu luare aminte și deodată fu inundată de o bucurie imensă. De undeva din dreptul satului se auziră învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită de sălcii găunoase, fără vârstă, care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani mai tânără. Băiatul, cât era ziulica de lungă, vara într-o salopetă uzată de doc, iarna într-o pufoaică cârpită cu petice de culori diferite, împingând permanent o roabă hodorogită de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine sau câteva hârburi ce nu-și mai găseau locul prin curțile și magaziile locuitorilor din zonă; pentru ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
e bine să urci la deal” (403 Ă 21 ianuarie 1981). Sfaturi, deci, adresate fratelui..., dar, se subînțelege, pe care le cunoaște atât de bine pentru că și le aplică sieși. „La urma urmei, spune într-un loc, sunt bătrân și hodorogit, deși mai fac ușor 20 de km într-o zi” (27 aug. 1973 Ă 216). Peste trei ani, îi scria lui Arșavir Acterian: „Îmi târăsc hoitul cum pot. Iată deci că ne-a fost dat să ajungem bătrâni!” (29 decembrie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te dai Brusli! Lasă că-ți facem noi felul... mă, să-ți faci groapă, că de restul avem noi grijă, gura mă-ti de vagabond! Și tu, mă negustor de căcat ce ești, să-ți faci rost de piese de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu spânzurații. Apostol nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zăvori în tăcere. Corabia lor cu pânza zdrențuită și cu lemnăria zdruncinată din încheieturi abia se mai ținea pe fața apelor, aici în sfârșit mai liniștite. Gurile de râu de la miazăzi erau într-adevăr ale lui Hapi. Dar nu traseră hodorogita lor corabie la țărmul țării Ta Kemet. Foștii sclavi voiau să scape de tot ce le mai putea aduce aminte de Atlantida. Și mai plutiră două zile sau trei, dregîndu-și cu ce puteau zdreanță pânzei, zărind din când în când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
domn... da’ să știi, noi tot cu necazurile noastre. Oile nu-ș ce au, da-s cam betege... Dădu bice cailor, după ce-l anunță: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă nu-și uită niciodată copilul. Ea cum o mai fi? Sănătoasă, sau spetită de muncile grele, fără ajutorul lui în gospodărie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
atât vei Înțelege mai repede că lucrul cel mai bun pentru noi este să nu Întrebăm nimic. Fima Își aminti că În copilăria sa umbla pe străzile Ierusalimului un negustor ambulant bătrân, cu un sac În spate, Împingând un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria, te iubesc, îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]