212 matches
-
mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli prin cartiere și medii sordide. După ce cariera politică Îi e curmată prin lovitura de stat din decembrie 1851, Sue se retrage În Savoia, În acea vreme teritoriu italian, unde Își găsește sfârșitul. Dar până atunci oferă spectacol după spectacol, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce medicina, pe care se credea În drept să o exercite fără diplomă, era Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o ridiculizase fără
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e și din „teama de singurătate”, ce poate deștepta, din întunecatul ei cotlon, „teama de ratare”. Ciudate crispări la un glumeț cu limbă ascuțită, care pare să ia multe în joacă. O joacă
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
instabilitate interioară căreia nu-i poate rezista. Vagabondajul este tot o tulburare de comportament manifestată prin nevoia imperioasă, permanentă, de deplasare, de a călători. Ea este legată de o instabilitate structurală de tip constituțional a subiectului. Vagabondajul este o permanentă hoinăreală, o continuă deplasare impulsivă a individului fără a putea reveni, la un domiciliu fix. Spre deosebire de fugă, care are un caracter episodic, vagabondajul este o pulsiune morbidă permanentă, o „fugă continuă” (R. Benon și P. Froissart) cu „abandonul impulsiv al domiciliului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de Yves Auger apărând și în franceză - Rencontres avec leș bêtes (Neuchâtel, 1973). SCRIERI: După focul de armă, București, 1956; Capră neagră, București, 1957; Vulpea, București, 1957; Din fauna noastră, București, 1959; Întâlniri cu animale, pref. Demostene Botez, București, 1960; Hoinăreli prin natura (în colaborare cu Demostene Botez), București, 1961; Instantanee din viața animalelor, București, 1964; Pași prin lumea păsărilor, București, 1965; Vânătorul și natura, București, 1969; Întâlniri neașteptate, București, 1970; Mamifere din România (în colaborare cu Vasile Homei), I-II
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
1953; Sfredeluș, București, 1953; Hoțu și Pachița, București, 1954; Versuri alese, București, 1955; Curcubeu peste Dunăre, București, 1956; Oameni în lumină, București, 1956; Picu și Gheorghiță, București, 1956; Lanterna magică, București, 1956; Bucuria tinereții, București, 1957; Prin ani, București, 1958; Hoinăreli prin natură (în colaborare cu Ionel Pop), București, 1961; ed. 2, București, 1965; Carnet, București, 1961; Scriitori, carte, cititor, București, 1961; Prin U.R.S.S., București, 1962; Noaptea luminată, București, 1962; Oglinzi, București, 1963; Document, București, 1964; Șantier, București, 1964; Însemnările
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați o posedau cu o grabă brutală, într-un gâfâit de râsete false și înjurături. Pe fundalul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Mi-a fost ciudă pe tine că ai rupt astfel, preț de câteva clipe, exaltarea primei zile din noua mea viață. Dar tu-mi vorbeai deja ca unei vechi cunoștințe și mă lăsai să te sărut pe obraz. Am imitat hoinăreala celorlalți. Apoi, când l-am zărit pe Șah în compania unui bărbat cu un cap mare, chel și lucios, ne-am îndreptat către ușa dinspre grădină, pentru ca să ne poată striga, când aveam să trecem pe lângă el... O scenă neașteptată a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de o familie cu încă trei copii, toată ziua era pe străzi la ștrengării, cine să se uite după el, mama profesionistă cu încă trei copii acasă? Ovidiu era hiperactiv, iar cea mai bună terapie pentru el, s-a dovedit hoinăreala pe străzile cartierului, furatul, stricatul, obrăznicia. Țin minte că odată l-am surprins plângând și l-am întrebat: -Ce ai pățit Ovidiu?... niște băieți mai mari m-au prins și mau aruncat în container, povestea între lacrimi. -Dar ce le-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
să mă confrunt cu fiecare frază japoneză în parte (sau cu lucrurile ce țin de Japonia). Spre marea mea surprindere, de-abia în ultimii doi ani de „exil“ am descoperit ceea ce doream să știu despre „țara numită Japonia.“ Perioada de hoinăreală prin străinătate trebuia să se încheie - iată concluzia la care ajunsesem. Am simțit asta înlăuntrul meu - trecând printr-o continuă „reevaluare“ a valorilor mele. Probabil că nu mai eram așa de tânăr (spun asta pentru a clarifica niște lucruri). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
obicei câinii. Și asta deoarece cred că în mine sălășluiesc câteva mirosuri câinești interesante. Și mie mi-a plăcut de el. Taticule, câinele ăsta era făcut să trăiască. Habar nu avea ce noroc dăduse peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știu însă dacă ai luat seamă ce se spune la sfârșitul copiei acestui act. --Păi cum era să-mi amintesc de acest zapis dacă nu mi-ar fi sărit în ochi mențiunea: “toați sânt iscăliți armanești”. În timp ce tovarășul meu de hoinăreală vorbea, am privit spre soare și niciodată nu mi s-a părut mai adevărată zicala: “Mi s-a așezat soarele drept inimă”. --Știi ce mai vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba, furat de imaginea celor două biserici
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă vreme oi fi rămas așa, dar am simțit că îmi dau lacrimile și i-am închis... O vreme am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că ți-am mai povestit despre weekend-urile prea lungi, care totdeauna începeau cu planul unei adevărate fugi de-acasă, până într-o gară, într-un tren, într-un oraș cu alt aer. Nu rămâneau decât cele trei ceasuri de hoinăreală, încununate de „doza“ care, neapărat, trebuie sorbită la sfârșitul periplului, ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să-i depene tatei povestea hoinărelilor mele din ziua aceea. Tata a lăsat sacul pe podea și a dat să mă mângâie. Când tații fac asta, se recomandă prudență. Mâna lor se rotește prin aer, o vezi venind și niciodată nu știi cât de tare va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
celălalt mal și podul de metal negru, unde trebuia să mă întâlnesc mai târziu cu Ariana. Chiar în spatele lui, era cartierul nostru. Și la dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument începea parcul propriu-zis, teritoriul meu de hoinăreală. Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mușchii săi înghețați ca două corzi ale unui instrument întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi disproporționată. ― Față de ce? Față de cine? Dallas nu știu răspunsul. Ripley ar fi abandonat cu plăcere cercetările dacă ar fi găsit altceva mai bun de făcut. Dar nu era cazul. Joaca de-a analiza ECIU era mai bună decât hoinăreala prin-tr-o astronavă pustie sau holbarea la scaunele goale din jur. Pe neașteptate, o realiniere de priorități în programarea chestionarului slobozi un declic în banca de informații a navei. Lectura rezultatului apăru atât de brusc pe ecran încât era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia dacă mai începea câte o poveste asiatică, Ceașca de lemn și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și pe acelea neterminate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mătușa Georgiana când venise în vizită la ei acasă, câțiva ani mai târziu, în Vechiul Regat nu că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea singură, mai umblăreață decât celelalte mătuși. Tiberiu se întorsese dintr-una din hoinărelile lui zilnice din timpul vacanței mari, când totul era verde și plin de seva verii calde și ploioase, și terasa casei lor unde încă de departe, venind pe alee, o zărise șezând pe iubita lui mătușa Georgiana împreună cu ai săi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii, am nimerit într-un local de noapte periferic, unde am încins o petrecere, în doi, până dimineața... III Unele întîmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin decât la Istanbul. Cumpăr un pulover, halva, curmale și smochine. Obosiți de zgomot și de hoinăreală, ne îndreptăm, apoi, pe jos spre port, ca să economisim cei doi dolari cât ne-ar fi costat o nouă cursă cu taxiul. Apropiindu-ne de port, mă încearcă o teamă copilărească. Dacă, între timp, vaporul a plecat? Bineînțeles, e o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]