931 matches
-
nu încep s-o iau razna. E-un simptom clar de criză. Care-a început, după cum delira Sara, de când stăteam pe zid și ne măsuram și durează... Dumnezeu știe până când. - Un bărbat care nu-i în criză de ceva, planete hoinărind aiurea prin spaț’, de capul lor, desfrânatele! a dat strechea-n meteoriți și se pupă-n bot cometele, ciuciu armonie pitagoreică, răcire accentuată a universului... știu, mi-ai zis, pământul va face țurțuri, va intra sub calotă de gheață într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
temperatura cu câteva grade. Să-l ascultăm Împreună! Cred că pot să aranjez intrarea la Palatul prezidențial, am un prieten care știe să se descurce. Te rog să spui da, o să-mi amintească primele zile când am venit aici, când hoinăream cu tine prin tot orașul. O să-i Întâlnești acolo pe toți cei pe care i-ai cunoscut, cine știe dacă nu va fi printre ei vreunul care să te poată ajuta. Trebuie doar să spun nu, s-a gândit Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mașini, pentru că seara era călduroasă, liniștită și abia Începuse. 20 Nu erau multe lucruri pe care Margaret să nu le priceapă. Pricepea ea foarte bine că dragostea, de pildă, nu e bătută-n cuie, că se schimbă odată cu vremea, că hoinărește prin depărtări, dar că nu e cu neputință să se Întoarcă după ce a fost În Întregime dată uitării, că nestatornicia iubirii nu-i lovește pe bărbați mai mult decât pe femei, că ele pot să aibă o purtare la fel de schimbătoare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
crize prin alte locuri pe unde trăiseră. Poate că, Într-adevăr, pricina răpirii sănătății ei de copil viguros erau demonii ăștia balinezi. Iar În acele nopți, dacă se scula și se ducea la fereastră, vedea adesea mici globuri de lumină hoinărind de-a lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o Karl după o vreme. E curios, acum câteva zile m-am trezit cu gândul la poezia asta. E vorba de-un băiat care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă n-ar fi fost ea, ea care intuise îndată miza și-și pusese în joc toate armele, o întreagă desfășurare de forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată... Hoinări un timp pe stradă, vântul făcea să i se împleticească poala rochiei printre pulpe, știa bine că are un picior frumos, delicat, și cu fața ascunsă în dosul lentilelor mari ale ochelarilor, se simțea minunat. Acum se îmbracă, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sacou, în pantaloni, peste tot, n-o găsi nicăieri. Se opri în fața ușii. Scotoci buzunarele fără nici un rezultat. Pe urmă sună, sună de câteva ori fără să se aștepte ca femeia să-i deschidă. Coborî scările, se urcă în mașină, hoinări pe străzi fără țintă, coborî din mașină la un telefon public de lângă piață. Dorea foarte mult ca ea să-i răspundă, să-i poată vorbi dar, nu se aștepta prea mult ca ea să ridice receptorul. Și dacă am omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin de minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogeamite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă. Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe, când hoinărisem prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar în dragostea cea mare pentru Iașul nostru uitat și părăsit de toți... Ți-aș scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu și trebuie să plec cu dânsul la tipografie. Cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai multe note de zece în catalogul vremii. Vlad Botezatu, clasa a IV-a C Început Toamna scutură ultimii stropi de lumină în aroma gutuilor. Grădinile sunt dulci. Copacii par de miere. Oglinzile lor se întorc spre pământ. Toamna, Vântul hoinărește de la un geam la altul. Iată clasa mea! Perdelele au împrumutat ceva din nostalgia toamnei. Par mari batiste de lumină fluturate în urma vacanței. Florile își înalță capetele triste spre cer. Și totuși, ce frumoase sunt în acest ultim ceas al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legate de deschiderea reprezentanței dacă se găsea un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci, Îi rămânea destul timp ca să savureze Întoarcerea acasă, fie și temporară. Nu mai hoinărise demult prin oraș. Își anunță plecarea, promițând În același timp o Întoarcere timpurie. Pretextul ieșirii era plauzibil: cumpărarea câtorva ziare. Ai săi le citeau o săptămână: trăiau ca Într-un mormânt cu vedere spre viață. 9. Agenția de publicitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin pustă. În pustă, ca și În deșert, ești mereu undeva și peste tot În același timp. Ca să poți vorbi de „locuri”, Îți trebuie un spirit de observație sau o memorie ieșite din comun, atunci când indicatoarele obișnuite de orientare lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat de acord. Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o melodie veche pe care n-o știam prea bine, repetând fără încetare același refren năucitor. Ca să scap de asta, simțeam că trebuie să vorbesc. — Hei, deci unde mergem? — Mmm? Scout întoarse fața de la geam, revenind din tărâmurile pe care hoinărise cu gândul. — Unde mergem? — Pe Deansgate 1. — Știu, ai spus Deansgate, dar mă interesează unde mai precis? Dacă ți-aș spune asta... Ar trebui să mă omori? Nu, dar - se foi în scaun - vei spune ceva anost de genul „asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au. Înotam, fără s-o știu, fără s-o vreau în "cutia ochilor", cum și spune Poetul. Tristan Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă-i să-și facă singuri dreptate, le ținea partea din interes, marș cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la Geologie, în fața Artezienei. Hai că nu mai e de glumă, le-am spus, pînă și Tîrnăcop se mai dezmeticise, încotro s-o luăm? I-am întrebat așa într-o doară, deși știam că n-aveam altă variantă decît să hoinărim pe străzi și să așteptăm să se facă lumină. Atunci a-nceput să-ți pară rău după ceva, vrea să-i citească Roja gîndurile. Nu înțeleg unde vreți să bateți, zice Gulie, dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul nostru? Nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lasă Roja, prea v-ați dat de ceasul morții la primul obstacol de care v-ați izbit, ia gîndiți-vă pe ce cai mari ne-am fi aflat la ora asta dacă ați fi făcut joncțiunea cu ceilalți pe Baricadă în loc să hoinăriți pe străzi fără nici o țintă precisă. Dacă e așa cum spui, spune Curistul, demonstrează-mi ce mare brînză au făcut Gulie, Dendé, și ceilalți că s-au aflat în mijlocul tărăboiului, doar actul de prezență nu înseamnă nimic, i se pare. — Bravo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va lupta pînă la capăt, își va plăti toate datoriile, hotărîse. O fi iubit-o Părințelul vreodată? începea să se întrebe. Nici măcar cele cîteva zile de dinaintea cununiei nu-și aducea aminte să fi fost altfel. Se simțea și mai singură hoinărind prin piețele și bazarurile Istanbulului, tîrguindu-și prețurile în limbi străine cu tot felul de lume dubioasă în jur, negustori, șoferi, hoți de buzunare sau traficanți. Dar numai așa reușea să uite de toate grijile de acasă, de mizeria în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asemănare, ea n-ar avea nici o semnificație. În același scop sunt alăturate facsimile ale unor manuscrise aparținând ambilor autori. Tot ce putem să constatăm este că Aurel Constantinescu-Severin scrie mai neglijent decât Ion Creangă. ‹ Din carte reiese că Mihai Eminescu hoinărește prin lume ca spirit nereîncarnat (probabil fiindcă încă nu a găsit un corp convenabil) și că din când în când îl interpelează pe Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vecini, cu camarazii clasei Întîi m-am reîntîlnit rar. Cu gemenii, bunăoară, nu m-am mai regăsit niciodată. Peste Gheorghe Grosoș Însă am dat Într-o vară. Aveam amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
toți vagabonzii. Nu are un prieten de Doamne ajută. I-am spus să umble cu Vlăduț, cu Miron colegii lui, băieți de treabă, el merge cu al lui Pavelescu, un nărod și jumătate, care s-a lăsat de școală ca să hoinărească pe străzi. De fapt, Gelu avea un lipici la băieții fără nicio noimă, de nemaipomenit. Intra în tot felul de anturaje rele și în încurcături din care nu putea ieși decât cu ajutorul părinților, al mamei în special, că tatăl nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
remarca: "Precum gospodina care a făcut curățenie în cameră are grijă ca ușa să fie închisă pentru ca să nu intre câinele să strice totul lăsându-și pretutindeni urmele labelor, la fel și gânditorii europeni sunt atenți ca nici un animal să nu hoinărească prin etica lor."4 Dar acum trăim alte timpuri. Nu mă gândesc doar la episoadele de la televizor despre animalele sălbatice. Există, în mod special, două perspective care au contribuit decisiv la afirmarea mișcării pentru protecția animalelor, ce ia naștere în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
obosea să le spună, în crâșma, prietenilor. Soldier's Pay pare, si chiar e, scris într-o suflare. Timp de câteva luni, în lungi ședințe începute dimineața devreme și continuate până după prânz, fostul poet înnegrește coală după coală. După-amiază hoinărește prin port și prin oraș, iar seara îl găsim band din greu cu prietenii artiști. Un martor al acelor zile, James G. Geller, a lăsat o mărturie cât se poate de apăsata: "Aproape toate spovestile despre viața lui Faulknert pot
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]