557 matches
-
corijarea și purificarea corpurilor și sufletelor noastre. De ce dar, să ne temem de foc când suntem morți și nu ne este frică de Dumnezeu, când suntem vii și când trebuie să trăim potrivit voinței Lui? Celor mai mulți le este milă de hoitul neînsuflețit și-i ajunge înduioșarea de el, luând cele mai amănunțite dispozițiuni de îngropare sau incinerare, pe când în viață fiind, își bat joc de trupul și sufletul lor, nevoind să știe de Dumnezeu, Carele după zisa sfintei Evanghelii "poate dintr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corijarea și purificarea corpurilor și sufletelor noastre. De ce dar, să ne temem de foc când suntem morți și nu ne este frică de Dumnezeu, când suntem vii și când trebuie să trăim potrivit voinței Lui? Celor mai mulți le este milă de hoitul neînsuflețit și-i ajunge înduioșarea de el, luând cele mai amănunțite dispozițiuni de îngropare sau incinerare, pe când în viață fiind, își bat joc de trupul și sufletul lor, nevoind să știe de Dumnezeu, Carele după zisa sfintei Evanghelii "poate dintr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în foc, iar cenușa îngropată, ori aruncată pe apă curgătoare? De ce părinții bisericii n-au găsit altceva mai demn de majestatea lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la trupul viu al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Christos dat nouă etern sub forma pâinii și vinului, unde ni se poruncește, sub "păcat de moarte", de a nu-l arunca în gunoi, ca pe orice aderență
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dumitale mortal... Termenul mortal părea să fie și mai abitir așa, lepădat de buzele-i reci și strânse. Prea multe ai văzut, prea multe ai auzit, prea mult ai greșit. Existența dumitale, căpitane Alatriste, nu mai valorează nimic. Ești un hoit care, printr-o stranie Întâmplare, Încă se mai ține pe picioare. Neinteresat de amenințarea aceea teribilă, mascatul presăra nisip peste rândurile scrise, ca să le usuce. Apoi Îndoi hârtia și o puse Într-un buzunar interior, cu care ocazie Alatriste Întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura sunt cenuși sub/ care hoitul e mereu recunoscut". Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca de pildă cel al sfârșitului, al întoarcerii omului în pulbere și apă
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
banalizare. Brunaux se comportă ca un anatomopatolog care diseacă trupul spre a-i afla secretul, pentru ca în final să se pomenească cu o grămadă de zgîrciuri și oase ce nu mai păstrează nimic din nimbul vieții. O netezime seacă de hoit despicat, care nu mai fascinează pe nimeni. De aceea, citind volumul Druizii. Filosofi printre barbari, îți spui că dacă druizii chiar au fost ceea ce ne spune arheologul francez că au fost (și nu e nici un motiv să nu-l credem
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
pute groaznic a răzbunare și a fals. Drumul spre Marga trece prin mine și cel spre mine prin ea. Asta simțeam din când în când, nu mereu. Trecutul ei, trecutul meu și trecutul nostru, toate putrezesc. Luminițe fosforescente le împodobesc hoiturile. Să le scotocești printre mațe e o treabă murdară la prima vedere. Falsele întâlniri cu Marga țineau cadavrele proaspete, chiar dacă nu parfumate. De obicei ținem morții pe masă trei zile, fiindcă știm că nu-i vom mai vedea niciodată și
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
ura la modă... Și nu-nseamnă un fleac patru milioane de uri!... Ultimul friț la Villette toate jungherele ies! Implacabil! Garote, sule, principii, Onoare, Patrie! Eu fac parte din marea răzmeriță, cu boașele mele, capul, aorta mea... un metru de hoituri grosime au promis, în Place de la Concorde! Ecarisarea publică a trădătorilor! Lucrare ticluită, garantat, altceva decât zvârcolirile de la Marna! Împotmolirile „à la Verdun”! Zgornire o sută de mii contra unu! Absolut franco orice risc! Visul împlinit al doamnelor, al domnișoarelor
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
like a bright rotting halo". În limba română, poezia Ninei Cassian a apărut cu titlul "Donna miraculata", în volumul "Ambitus", publicat în anul 1969, la Editură pentru Literatură. "Donna miraculata": De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă / că hoitul luminând în întuneric. / Nu mi se mai observa fragilă mea carcasa, / nici ochiul devenit mai fix și sferic, // nici zdreanța mâinilor pe obiecte, / nici mersul, inutil desfigurat de jind, / - ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte, / că nimbul putregaiului
Poezii de Nina Cassian și Doina Ioanid, în TOP cele mai frumoase poezii de dragoste din lume by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61990_a_63315]
-
de pe planetă: 1.Condorul californian. Este cea mai mare pasăre zburătoare din America de Nord. Atunci când se află în zbor, aceste pasari uriașe planează pe curenții de aer până la înălțimi de 4.600 metri. Că și alți vulturi, condorii se hrănesc cu hoituri de mamifere mari, cum sunt vitele și căprioarele. Atunci când au la dispoziție o masă îmbelșugata, păsările mănâncă atât de mult, încât trebuie să se odihnească mai multe ore înainte să zboare din nou. 2.Peștele gelatinos, Blobfish. Arată mai mult
Ce vină au ele că sunt cele mai urâte? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65135_a_66460]
-
unde lucra cu „fărâme” sonore și cuvinte „lipite” uneori aleatoriu). Limbajul Hertei Müller atinge aceeași poeticitate, o șlefuire laconică de bijuterie în contrast cu sumbra mizerie descrisă. Îmi vin în minte diamantele din prăpastia în care oștile lui Alexandru cel Mare aruncau hoituri pentru a fi ridicate în gheare de vulturi și aduse „vânătorilor de comori”, cu nestemate imprimate în carne. În „Porumbu-i galben, nu e timp”, tema lagărului („concentrarea” oamenilor și concentrarea cuvintelor) revine. Formularea e o adevărată ecuație: „O lopată cu
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
ia în răspăr lumea să o înghesuie într-un colț și s-o înjure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer, de nor, de pasăre...!” (Dute- n pîntecele mă-tii de hoit). De remarcat că recuzarea prezentului cuprins de dezagregare e însoțită, precum de o reacție antientropică, de evocarea vibrantă a unui univers incipient, crud la rîndul său, însă posedînd o forță de care am mai avea nevoie în continuare. E un
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
xantelasmele care îți acoperă pielea feței și - Doamne, mai ales, Doamne - ești ecoul lăuntric al tuturor acestor stricăciuni. Și aici se ivește cea de-a doua constatare cu putere de verdict: ce e distrugător la bătrînețe nu e atît spectacolul hoitului care te trădează, cît repulsia pe care ajungi s-o trăiești față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
al tuturor acestor stricăciuni. Și aici se ivește cea de-a doua constatare cu putere de verdict: ce e distrugător la bătrînețe nu e atît spectacolul hoitului care te trădează, cît repulsia pe care ajungi s-o trăiești față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă. Dar inevitabil ne zărim mîinile cu venele învîrtoșate, burta flască și zbîrcită, și degetele
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce răvășit-au reci pumnale: un mort. Aici e trupul spintecat pe nume Cezar. Hoitul e-nsemnat de cratere crestate de metale. Aici temuta, azi înțepenita mașinărie ce-i aduse slavă acelui care fapte de ispravă a săvârșit și-a scris în împlinita-i viață. Tot aici și împăratul ce laurii-nțelept i-a refuzat
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
o luptă de casă Mai apoi. Și morții sunt vii Și drumuri s-au pierdut și umbre, toatele, în singurătate/ normalitate fă-te-n clipa aceea doar Eu! Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a putut Prin colivii. Mă doare Mă doare ( Prin
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
de casă Mai apoi. Și morții sunt vii Și drumuri s-au pierdut și umbre, toatele, în singurătate/ normalitate fă-te-n clipa aceea doar Eu! Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a putut Prin colivii. Mă doare Mă doare ( Prin conștiința ta
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de stele contrarii Toată această divină consolare nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște, cu
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
Cristian Teodorescu Omul de cultură român sare periodic la beregata manelelor. Le tîrnuiește de la înălțimea sa culturală și se uită ca la niște muște de hoit la vedetele genului. Guță, Adrian, fostul Copilul Minune, devenit Adi de Vito, Costel Salam și alți grei ai manelei sînt zburătăciți de reprezentanții culturii culte, de parcă ar fi purtători de gripă aviară. Cînd am auzit de Ziua Națională la ProTV
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
la București... Nu ne mai văzuserăm de când transmisese din Kamceatka, peninsula rusă, teribila mănușă de box îndreptată asupra Oceanului Pacific. îmbrățișări zgomotoase; dar ce mai puțea,... puțea urât de tot, tocmai venea din Rwanda, și mirosea a ars, a pârlit, a hoit, a mii, sute de mii de căldări de sânge vărsate în razele soarelui ecuatorial, când cu misiunea ONU eșuată. Niciodată Omicron nu mi se păruse atât de vorbăreț și de confuz. Africa atacă logica. Și dacă ești, și-așa, buimăcit
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie către stele,/ Trecu un tren, rămân ecouri.// Din
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt noile temple, poetul își recită singur stanțele printre hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe" (ibidem). "într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar actuala apocalipsă
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte. În beznă nopții ne visăm strigoi, dar numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfuleca morminte. TĂCEM DIN GURĂ Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dura cu pumnii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]