1,824 matches
-
fundu-n geam mi ți-l proptea și cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor afla dacă Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că nu abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului de euforie, a revenit panica, oare ce-o fi obiectul ăla din geam? S-au holbat un timp, apoi, după ce au descifrat ce era de descifrat, s-au cărat urgent pe la casele lor. Măsura lui Nae a avut așadar efecte imediate, curioșii au dispărut unu-doi din balcoane, așa, cu nasul pe sus, țâfnoși. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Mai târziu aveam să aflu derularea corectă a evenimentelor. Trecuse unul, Pranky, un individ despre care nu se putea spune că era un abstinent, trecuse el pe lângă teren și se rățoise fără un motiv concret la un puști care se holba la noi. Cum Pranky era deja cu maiaua făcută, după o ceartă scurtă, dar la obiect, îi luase puștiului bicicleta și i-o aruncase într-un prun. Bicicleta rămăsese agățată acolo. Pranky plecase, pentru că probabil avea niște treburi, iar puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
n-a putut răbda moartea fetei și nu a trecut un an și s-a dus și el după ea. S-a spânzurat în pivniță, pe când am dat de el era vai de capul lui". Aide se uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește cu o liniște înspăimântătoare. Din când în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare. "Mama ei lucrează?", întreabă, deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de toată frumusețea. Grajduri, clădirile servitorilor. Noi vom mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară boierul se urcă pe o scară și se holbează la piranda lui. Țiganii fac un haz nebun pe seama boierului, un om blajin, sub papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela era un gol decupat după silueta ei și așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la gol, apoi la ceilalți. Toți țineau în mână câte un bon sau un bilet, unii aveau o fișă sau un număr de ordine. Semănau între ei din pricina bonulețului slinos lipit de degetele lor cu negru sub unghii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mă privea prin ochelari încruntată. Aceștia îi acopereau jumătate din față și uneori mă speriam de genele ce băteau din spatele sticlei. Nu puteam înțelege cum de vede tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru că ai venit cu bicicleta, dai și mai puțin. La urma urmei, de ce să vă dăm noi acești bani? Pentru că așa scrie la legea noastră. Care lege? Cine o fi scos legea asta? E legea noastră. Gata. Nu vă mai holbați atât de strâmb. Ori dați banii, ori punem săbiile în mișcare. N-avem bani. și, puținii de care dispunem, nici nu sunt la noi. Dar unde-s? Acasă. Fuguța, după ei! Ei, na! și le arată semnul ciuciu. Bătaia a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un punct de sprijin. Și îl găsește tocmai în laptopul meu. Pe care îl și dărâmă de pe birou. Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io l-am dărâmat?", face el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca ultimu' husen. Da! Ca ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu' s-a umflat". Își apropie mutra, cercetându-se atent: "Și uite cum mă învinețesc la ochi, dă zici că am furat-o original
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cam zece centimetri din comisura fesieră și șnururile chiloților, așa cum era trendi acum. Nea Petrică fumase de mult toate șmecheriile astea, fiind aproape imun la ele. Trebuia să fie un exemplar de excepție ca să lase el presa și să se holbeze rânjind, la adăpostul perdeluței jegoase din fereastră. Acum nu era cazul. Dimpotrivă. În acest moment se simțea transportat de un avânt deosebit al sentimentului național, citind la gazeta favorită că țara se afla la grea restriște, fiind în mare primejdie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se oprise, deși fluxul era mult diminuat față de faza inițială. Decise că așa nu se putea arăta pe la Costi. Toți amicii din cartier, toate cunoștințele, toată lumea s-ar fi holbat la el și după aia și-ar fi dat cu toții coate, scoțându-i tot felul de vorbe. Nu, hotărât lucru, n-avea să iasă. Puse mâna pe telefon și-l apelă pe partenerul de afaceri: "Alo, Vergile!". "Da, nea Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste frumoasă acum!" Păi, cum să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suntem noi proști!" "Corect!", aprobă candid Anton. Tot agitându-se, nea Vasile ajunse pe lângă tomberoanele de gunoi. Cu toate că era transportat de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite! Sticlele, poftim!" "Păi, alea nu-i sticlele mata? Ce te miri așa?" "Ale mele-i, da-i pline
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam se holbă de am crezut că să-i sară ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete apăru un nou mesaj: "NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Îl scot și din piatră seacă! - a sărit Pavel Puicuță. După câteva clipe, s-a întors... Ha ha ha! Jupânul Aizic mai-mai că dormea lângă sobă... „Bine te-am găsit, jupâne!” - zic. Aizic face niște ochi cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-ați fi lăsat să moară, n-ar fi trebuit să-l ajute să verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că sînteți atît de bine înfipt, recunoaște și Părințelul, că aveți pile peste tot. — Fiți pregătiți, s-ar putea să dăm nas în nas cu cine știe ce miniștri, artiști, sportivi, neveste sau fiice de actviști, reia Roja. Numai să nu vă holbați la ei ca la urs, că s-ar putea să sfîrșiți la interogatoriu, comportați-vă normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra ta. — No s-a dus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]