702 matches
-
de cineva de altă substanță decât ele, situat dincolo de hârtie. Condiția tragică a eroilor este de a-și da seama că nu pot avea natura umană pe care o imită. Radu Petrescu observă că există o simetrie răsturnată între poemele homerice. În Iliada, aliații lui Agamemnon vin de pretutindeni la Troia cu o mișcare centripetă căreia îi corespunde la nivel compozițional focalizarea pe scena scutului. În Odiseea, Ulise pleacă de la Troia spre cele patru zări ale lumii cu o mișcare centrifugă
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
toate pe Homer (p. 183). Autorul jurnalului recitește Iliada și Odiseea și caută să le arate apropiaților și elevilor frumusețile acestor poeme (pp. 142, 145). Consemnează intenția sa mai veche de a scrie un șir de monografii individuale consacrate eroilor homerici, deși nu o mai socotește îndreptățită de când și-a dat seama că adevăratul erou al cărții este cartea (p. 283). Adună în continuare note pentru un proiect de volum despre Homer din care a scris patru capitole intenționând să le
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
cânt din Iliada prin tendința de a aglomera în bloc descrierile, observă comentatorul. În același timp, el găsește că la Homer construcția este mai liberă, căci poetul epic nu caută neapărat o anumită imagine concretă, asemenea prozatorului român. Superioritatea expunerii homerice deschise, fără constrângeri, pare evidentă, de vreme ce compoziția pretinde așezarea de la sine a lucrurilor (pp. 364-366). Studierea atentă a felului în care a compus Homer îi oferă adnotatorului român o cale de înțelegere profundă a scriitorului antic și, totodată, stabilește peste
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
oferă adnotatorului român o cale de înțelegere profundă a scriitorului antic și, totodată, stabilește peste veacuri o înrudire de substanță și o comunitate de preocupări. În afara acestor analize dezvoltate cu privire la construcția Iliadei, Radu Petrescu face destule observații interesante despre poemul homeric. El îl socotește pe Tersit primul gigant din literatura europeană, strămoșul uriașilor naivi, lăudăroși, în stare să fie răuvoitori, însă incapabili de a săvârși răul (pp. 121, 152). Constată că Iliada nu are o încheiere propriu-zisă (p. 140) și crede
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
săvârși răul (pp. 121, 152). Constată că Iliada nu are o încheiere propriu-zisă (p. 140) și crede că literatura greacă reia mereu tentativa de a da un final epopeii, visând până la capăt destinul eroilor (p. 213). Consideră că singurul teatru homeric este cel alcătuit de Corneille (p. 247). Încearcă să explice ce îl situează pe Homer deasupra celorlalți creatori evidențiind puritatea supremă a poemelor, dar și lipsa detaliilor geografice sau de mobilier care reduc amploarea descrierilor balzaciene (pp. 343-344). Oricare ar
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
îl situează pe Homer deasupra celorlalți creatori evidențiind puritatea supremă a poemelor, dar și lipsa detaliilor geografice sau de mobilier care reduc amploarea descrierilor balzaciene (pp. 343-344). Oricare ar fi lecturile lui de moment, Radu Petrescu ia, parcă, mereu textul homeric drept termen de comparație. Chiar dacă majoritatea referințelor la antichitate din Ocheanul întors vizează opera lui Homer, autorul jurnalului se arată interesat și de alte scrieri clasice. Radu Petrescu traduce lucrarea lui Sallustius De bello Iugurtino și consemnează progresele întreprinderii sale
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
-i înțelegem. Și trebuie să spunem că vechii evrei, așa cum apar ei în comentariile lui Petru Creția la cărțile din Vechiul Testament traduse de el (Iov, Ecleziastul, Ruth, Iona, Cîntarea Cîntărilor), sînt tot atît de puțini ,,exotici" ca grecii din epopeea homerică. Contribuțiile filozofice întregesc portretul cărturarului umanist care a fost Petru Creția.
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții Neamțului, deplânge destinul nefericit al diverselor ediții, fie corectate catastrofal, fie căzute pradă incendiilor. Spre deosebire de E. Lovinescu, Vladimir Streinu crede că Hogaș nu e un scriitor homeric, ci un homerid, un homerizant, că n-ar fi, ca structură, un primitiv, ci un orășean care mimează rusticitatea. Accentul e pus (cred cam în exces) pe sufletul lui de civilizat. Criticul remarcă foarte bine spectacolul autorului, autorul ca personaj
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe care o mai semnalaseră și alții (N. Iorga, G. Ibrăileanu), humuleșteanul făcând "operă de Homer al țărănimii românești", creînd "un adevărat ciclu rapsodic țărănesc." Nimeni dintre scriitorii noștri, afirmă criticul, n-ar fi fost mai indicat să traducă Odiseea
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
situația inundațiilor e sub control" în timp ce imaginile ne arată sfârtecări de diguri, prăbușiri de case, oameni cu priviri îngrozite, întinderi nesfârșite de apă, animale moarte... Da' dacă domnu' Premier zice că situația e sub controooool... - Hi-hi-hi! Se aude un râs homeric plutind prin noapte și peste ape. - Haralampy!, țip. Râzi? Nu ți-e rușine? - Nu eu am râs - schiuzmy! Nu eu... Doar reporterii tv ne mint spunându-ne că e derută generală, disperare, teroare... O, da, îmi amintesc de acel reportaj
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
încărcată, prin tenebre, Ca santinelă-s gata să trag focuri, ( Așa i-a dat și mamei în ghiocuri O ghicitoare, cănd prindeam vertebre). Soldat, de straja nopții în agora, Îmi port mantaua grea de întuneric Și voi soma orice erou homeric Să nu aducă-n iad vreo aurora. Mă antrenez pe ținte mișcătoare Ce-ncearcă să mă muște pe la spate Și trag, în serii, rime-mperecheate De sperii și borfașii-n închisoare. Născut soldat, sfidez până și drăcii Cât am pe țeavă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
unui cititor normal. Este necesar un efort pentru a identifica frumusețea tocmai acolo unde întreprinderea pare dificilă - adică în pasajele lungi și statice. Dacă însuși Homer ne adoarme din cînd în cînd, să citim Istoria... ca pe una din epopeile homerice, mai ales ca pe Odiseea, pentru a fi pătrunși în cele din urmă de impresionanta reușită a ansamblului. În cazul romanului lui Cantemir, o lectură retro a rămas recomandabilă încă din momentul scrierii lui și cu atît mai mult astăzi
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
pe Frenkian preocupîndu- l acuratețea textelor rămase în urma lor, dar chiar și așa, coercițiile impuse de limbile clasice nu-l împiedică să iasă din condiția lingvistului pentru a intra în pielea unui autor dornic de abstracțiuni. Din acest motiv Lumea homerică e un volum de la care, în ciuda temerii de a fi sufocat de o erudiție lexicală fără orizont, te alegi cu un mănunchi de distincții speculative. Cu alte cuvinte, cititorul află aici o carte de nuanțe fine, și abia apoi un
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
orizont, te alegi cu un mănunchi de distincții speculative. Cu alte cuvinte, cititorul află aici o carte de nuanțe fine, și abia apoi un catastif de cuvinte vechi. Lapidar descris, efortul lui Frenkian e de a extrage din litera epopeelor homerice viziunea despre lume care i-a însuflețit pe greci în jurul secolului VIII înainte de Hristos. Chiar dacă livresc cultura greacă începe cu Homer, textele lui nu au apărut din neant, Homer fiind de fapt produsul unei epoci al cărei spirit a pătruns
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
greacă începe cu Homer, textele lui nu au apărut din neant, Homer fiind de fapt produsul unei epoci al cărei spirit a pătruns în Iliada și Odiseea, și de aceea cine are acribie poate depista spiritul epocii din cercetarea literei homerice. Pentru a nu-și îngreuna efortul cu capcane în care alți cercetători s-au îngropat definitiv, Frenkian își impune cîteva restricții de metodă. Mai întîi, clasicistul privește cele două poeme epice ca pe un întreg lexical, ocolind orice controversă privind
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
istoriei, așa cum omul trăiește în aer, lumea greacă trăiește în elementul lui Homer, prin urmare se cuvine să ne preocupe elementul ca atare. În al treilea rînd, Frenkian nu-și pune în intenție să ofere o imagine unitară a concepției homerice, forțînd demonstrația numai de dragul unei expuneri fără fisuri. Mai degrabă preferă o colecție de gînduri disparate, cărora le găsim însă sprijin în textul original, decît un sistem de idei coerente, cărora le lipsește corespondentul în literă. Cu aceste precauții preliminare
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
lume sunt însoțite de vocabulele originale. Toată cartea e ca un dans de cuvinte grecești cărora un comentator savant (se înțelege, Frenkian) le potrivește pașii și le hotărăște sensurile. Așa aflăm cum arată cerul, pămîntul, infernul sau Hadesul în imaginația homerică (Hadesul este lăcașul aflat sub infern, primul fiind hărăzit zeilor și titanilor, al doilea oamenilor), alături de fauna și flora din rîndurile epice; apoi aflăm lumea zeilor și isprăvile lor, alături de universul uman, cu căderile lui. Iar aici, la lumea omului
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
Opiniile lui Rohde din monumentalul volum Psyché. Cultul sufletelor și credința în nemurire la greci au fost criticate de un alt lingvist de renume din epocă, Walter Otto, care a contestat interpretarea dată termenului de psyché. Pentru Rohde, psyché -ul homeric are cu precădere sensul de alter ego spiritual, adică de dublură aeriană a trupului, un fel de instanță geamănă care se desprinde de corp în clipa morții, devenind ceea ce îndeobște numim un „strigoi“. Deci psyché e o stihie, în nici un
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
putea s-o rafineze, ci un univers de sine stătător pe care filosofia poate cel mult să-l nuanțeze, dar în nici un caz să-l adîncească. Blaga, pe urmele lui Spengler și Frobenius, a spus-o în chip explicit. Miturile homerice sau hesiodice nu sînt protofilosofii, cum nici filosofia presocratică nu este o deuteromitologie. Ele sunt lumi distincte al căror suflet nu ne mai este accesibil nici măcar prin subtilități etimologice, iar Frenkian, prin tot ce scrie în carte, împărtășește acest punct
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
oameni. Întărindu-se ideea de a perfecționa corpul și de a-i spori capacitățile cu ajutorul exercițiului fizic, a fost o descoperire și o invenție totodată, devenind o instituție grecească și una dintre principalele trăsături ale civilizației elene, chiar dinainte de epoca homerică. Numeroasele conflicte și războaiele care se iveau chiar între ei, putea fi un motiv, însă descoperirea aceasta își trăgea seva dintr-o motivație umană intrinsecă, motivând astfel și pe cel mai capabil și dezvoltat cât și pe ‘opusul. Se cunoaște
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
purtătorii „culturii Kurganelor”, care, prin amestecă etnică și lingvistică cu vechile populații locale, vor da naștere, în urma procesului de indo-europenizare, familiei de popoare europene: tracii, grecii, celții, romanii, slavii și germanii. Cele mai vechi știri despre traci sunt datorate Poemelor Homerice (Iliada și Odiseea) care amintescă despre regii tracilor, participanți la războiul dintre greci și troieni, despre caii lor ce „n-au seamăn de mari și de mândri, albi ca zăpada și la fugă repezi ca vântul”. Din marele neam al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un model. Din ce motive? Nu se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentând-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de nuc în față un munte de var comorile lumii dispar și nimeni nu știe unde se duc comisari de tablă umblă pe-ntuneric lacrimile noastre nu ne mai ajung în orașul cu numele ciung noaptea se aude un hohot homeric nimeni nu ne crede nimeni nu ne știe ziua neputinței scadențele plata cine învârtește nevăzută roata și ce.o să mai fie și ce.o să mai fie Referință Bibliografică: În față un munte de var / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN FAŢĂ UN MUNTE DE VAR de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361338_a_362667]
-
Trupurile noastre, la soare,/ Două coloane răsturnate,/ Ce susțineau cândva/ Altarul iubirii, p.23), tardivitatea ( Privește cum se desfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-și limpede misterul,/ Cum ramuri goale țin pe brațe răni,/ Să nu se prăbușească în noi cerul, p122), referentul homeric (Așa cum mă-nvățară vechii greci,/ Mi-astup urechile când trec prin mare, p.32), sensibilitatea feminină ‒ elevată, subtilă și totuși sinceră ‒ dau o notă aparte poeziei (regretul feminin vs dorința masculină). Eroticul feminin, în poezia Domniței Flori Neaga, poartă, nu
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]