134 matches
-
de deces care lipsesc: Oltea Alexandru (1991, București), Grigore Bostan (17 nov. 2004, Cernăuți), Olga Caba (20 iul. 1995, Sebeș), Maria Luiza Cristescu (14 iun. 2002, București), Viniciu Gafița (21 nov. 2005, București), Stelian Gruia (16 oct. 1996, București), Georgeta Horodincă (iul. 2006, Paris), Ion Itu (5 apr. 2006, Brașov), Ladmiss Andreescu (2000), Mircea Mancaș (2 iul. 1995, București), Mihai Novicov (1992, București), Marcel Olinescu (15 febr. 1992, București), Simion Mioc (dispărut - cum scrie Dicționarul scriitorilor din Banat, coordonat de Al.
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
revoltat ori de Mitul lui Sisif. Da, este vorba de intertextualitate în acest studiu, după cum observă Irina Mavrodin, de o exploatare la maximum a acestei intertextualități. De altfel, în prefața ediției din 1968 a romanelor Ciuma și Străinul, și Georgeta Horodincă precizează că în ansamblul ei, opera lui Camus este rezultatul unei rigori de gândire care-i impune o unitate atât de strictă încât, cu toată diversitatea formală, sufletul ei ni se revelă monoton ca o obsesie. Chiar acest lucru iese
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
și pe susținătorii „adevăratei Revoluții” (cum numește victoria în alegerile din 1996 a Opoziției anticomuniste). Și-i cad victimă, la un loc, Adrian Păunescu, Nicolae Breban, Dinu Săraru, Marian Popa, Ecaterina Țarălungă, Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana (dar se salvează Georgeta Horodincă). Încrederea neștirbită într-un adevăr a cărui profetă este (unul din volumele ei de publicistică se intitulează A vorbi într-un pustiu) și-n numele căruia desparte lumea în alb și negru absolut face din păcate ca-n spatele mai
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune inevitabile: 1981: Ion Caraion (Elveția), Roxana Eminescu (Portugalia), Mihai Ursachi (SUA); Florin Gabrea (RFG), Constantin Stoiciu (Canada), Vladimir Tismăneanu (Venezuela; din 1982 în SUA), Mihai Spăriosu (SUA); 1982: Georgeta Horodincă și Nicolae Tertulian (Franța), Gelu Ionescu (Franța; din 1983, RFG); 1983: Marcel Pop-Corniș (SUA), Al. Niculescu (Franța), I. Negoițescu, Emil Hurezeanu, Gh. Săsărman (toți trei, RFG), Ileana Vrancea (Israel); 1984: Dan Cristea (Grecia; din 1985 SUA), Leon Volovici (Israel), Mihail
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
văd dacă rămân neschimbate după trecerea a 5 ani, am recitit textele. Numai că în urmă cu o lună recitisem și Străinul lui Albert Camus, tot laureat al Nobelului. Și iată peste ce am dat: Din romanul Străinul, traducerea Georgeta Horodincă, ediția RAO, 2002, pag. 20: Cînd m-am trezit, Maria plecase. Îmi explicase că trebuie să se ducă la mătușa ei. M-am gîndit că e duminică și asta m-a plictisit: nu-mi place duminica. Atunci m-am întors
Un caz de plagiat by Alexandru PETRIA () [Corola-journal/Journalistic/7038_a_8363]
-
Roxana Racaru Georgeta Horodincă ne propune în Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului o monografie de un tip special: dintr-o perspectivă din interior a operei, pornind de la dificultățile traducerii și descoperirile la nivelul textului pe care le aduce o asemenea întreprindere. Este o monografie
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
identificăm în, bunăoară, criticii ,pe linie" ai anilor '50-'60. De-abia publicasem, ca student, cîteva poezii și cîteva recenzii în Steaua, că am și fost luat în primire de cerberii analizei literare de atunci, Ov.S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, care m-au declarat fără clipire idealist, misticoid, critic de salon. Consecința era lesne de prevăzut. Un șir de ani, pînă cînd, ca prin miracol, am fost angajat redactor al proaspăt înființatei Familia, în 1965, n-am mai putut tipări
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Gabriel Dimisianu A apărut, la Editura Institutul European din Iași, la sfârșitul lui 2011, romanul postum al Georgetei Horodincă, Visă- toare. L-a scris în franceză și a fost tradus de Magdalena Popescu Bedrosian. E însoțit de postfața lui Geo Șerban, vechiul bun prieten al scriitoarei. S-au văzut la Paris și în perioada ei ultimă, când Georgeta Horodincă
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
Horodincă, Visă- toare. L-a scris în franceză și a fost tradus de Magdalena Popescu Bedrosian. E însoțit de postfața lui Geo Șerban, vechiul bun prieten al scriitoarei. S-au văzut la Paris și în perioada ei ultimă, când Georgeta Horodincă se îmbolnăvise grav, martor, Geo Șerban, al frământărilor, al suferințelor și al felului cum ea le înfrunta, scriind această carte: „Își ia aliat computerul și, între perne, spre a preveni durerile, se detașează de prezentul chinuitor, dedicată expertizei - ca la
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
trebui să-și ia rămas bun (...) Rama vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile (...)”. Am cunoscut-o pe Georgeta Horodincă prin 1959, cred, când am devenit colegi în redacția „Gazetei literare”, unde ea lucra de câțiva ani. Ceva rău i se întâmplase și atunci. Murise tânăr Barbu Câmpina, soțul ei, istoricul în plină afirmare. Era deprimată, purta doliu, era tăcută
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
condusă de Marcel Breslașu. Era foarte la locul ei la acea publicație creată pentru a încuraja „dialogul valorilor”, într-un moment de oarecare destindere culturală. Mișcarea de idei la zi, în special din spațiul francez, îi era bine cunoscută Georgetei Horodincă. O dovedește tot ce a scris atunci și mai târziu: cartea despre Sartre (1964), studiile despre existențialism, despre noua critică, despre Camus, despre Alain Robbe-Grillet. De fapt toată critica ei este înțesată de referiri franceze. Dar să ajung la romanul
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
ce a scris atunci și mai târziu: cartea despre Sartre (1964), studiile despre existențialism, despre noua critică, despre Camus, despre Alain Robbe-Grillet. De fapt toată critica ei este înțesată de referiri franceze. Dar să ajung la romanul postum al Georgetei Horodincă, ultima ei carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt. Primul este acela al bolii și al ambianței spitalicești, cu tot ce avea să îndure acolo autoarea, cu medici mai mult apatici, cum i se par, cu
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
bolii, al romanului revoltei față de condiția de bolnav, o revoltă împinsă până la furie. Un spirit răsfrânt în imaginile-șoc ale decăderii fizice și ale depresiei psihice adânci pe care starea de boală o generează. De la Blecher, un scriitor pe care Georgeta Horodincă l-a prețuit mult, nu cred să mai fi întâlnit în proza românească reprezentări mai dramatice privitoare la climatul spitalicesc și la boală, însoțite, la autoarea noastră, de accentul pus pe revolta față de sine a bolnavei, vinovată fără de vină, desigur
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
rușilor, la Bugaz, localitate plasată în proximitatea mării și lângă estuarul (limanul) Nistrului. Radu Tudoran mai evocase acel tărâm, cu o doză de romanțare, în romanul de mare succes Un port la Răsărit, din 1941. Este spațiul în care Georgeta Horodincă a copilărit și în care plasează acțiunea romanului al doilea din Visătoare. Cu personaje care i-au populat trecutul, după cum se poate bănui. Lumea funcționarilor publici, a ofițerilor trimiși în „zonă”, a intelectualilor de îndepărtată provincie, cu atmosfera tensiunilor de la
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
ci și prin pathosul lor, dacă pot apela la un termen retoric. Regretatul Ovid Crohmălniceanu evocă un episod straniu și tulburător, al revederii sale cu Paul Celan, la Paris, în 1966. Către finalul unei seri agreabile, petrecute în compania Georgetei Horodincă și a poetului André du Bouchet, Celan l-a întrebat, din senin, dacă știe ceva despre soarta unui oarecare "tovarăș Buican". Spun "oarecare", deși e limpede că la vremea lui acest Buican fusese un personaj notoriu, comunist entuziast, redactor la
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
și aproape singurul) publicist român care și-a amintit că împlinește 70 de ani și am dat un articol în acest sens la Luceafărul, unde colaboram și unde mi-a fost primit cu greutate, redacția (Virgil Teodorescu, S. Damian, Georgeta Horodincă) opinînd că nu merită o pagină de revistă "un tîmpit ca ăsta"". A se reține picanta informație memorialistică! Mai delicată apare chestiunea propunerii ("doleanței", "rugăminții") ce ne-a făcut-o dl Alexandru George ca să... nu mai scriem despre d-sa
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
experienței, romanul lui Blecher a fost reevaluat În ultimii ani prin nuanțări sensibile. Ov.S. Crohmălniceanu vorbește de un realism „fantastic”, Nicolae Balotă observă că n-ar fi vorba de o literatură a mărturisirilor, ci de o criză a existenței, Georgeta Horodincă Încadrează cartea În literatura existențialistă. Într-un excelent studiu recent, tânărul critic Radu G. Țeposu amintește că orice scriere memorialistică se Întemeiază pe acel „pact referențial”, din care aflăm sau deducem detalii biografice asupra autorului sau epocii. Criticul subliniază că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Berechet și i-a zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
una ție, una mie, până a rămas în pungă o singură perjă. Cum s-o împărțim? Riscam să ia unul o jumătate mai mare și atunci ieșea cu bătaie. Și ca să nu ne certăm, am aruncat-o peste casa lui Horodincă, de vizavi. Poc! Și gata! Hei, ce spuneți? Astăzi mai faceți așa ceva? Mergema cu Țuți la filme. Erau pe atunci comedii spumoase, cu Chaplin, de exemplu, și care ne plăceau cel mai mult. Avea Țuți un râs molipsitor, încât râdeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înfierat", cum se zicea în limba de lemn, drept "idealist", "misticoid", "critic de salon". Adică apucat de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel: Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, în frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dinainte? VASILICĂ (scoate capul de după perete): Gata-i, mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ: Apoi văd că nu ne mai chemi... Și ne cântă burta mai ceva ca trâmbița lui Pandelache Horodincă. SMARANDA: N-ai plecat? (Vasilică se retrage bodogănind) Ei, bărbate, spusu-ți-am sau ba? DĂNILĂ: Apoi da... Om găsi noi vreun chip să ieșim la lumină de azi pe mâine... SMARANDA: La vorbe, Dănilă, ești cel mai prima. Da' unde pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am pătruns, toți,în salon, unde nu pune, părintele, mâna pe scripca ce sta atârnată,în cuiul de lângă marea oglindă de pe peretele dinspre miază-zi, și-ncepe a o face să zbârnâe, în feluri și chipuri,încât, cu toții, am pornit o horodincă, strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile și-n trupurile noastre! Și, dă-i bâțâieli! Și, dă-i, când învârtite, când țupăite, când aplecate aproape pe genunchi, când... dar..., la ce să mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Marin Mincu, Repere, București, 1977, 277-287; Ștefănescu, Preludiu, 133-149; Ungureanu, Proză, 6-40; Memorialistică și istorie, LCF, 1978, 6 (semenează Mihai Ungheanu, Z. Ornea, Laurențiu Ulici, Doina Uricariu, Dan Cristea); Ardeleanu, Mențiuni, 14-30; Dimisianu, Opinii, 105-115, 142-145; Georgescu, Volume, 13-23; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 76-159; Manu, Eseu, 169-209, passim; Raicu, Practica scrisului, 222-234; Regman, Explorări, 272-283; Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne, București, 1978, 70-99; Simion, Scriitori, I (1978), 398-465; Stănescu, Jurnal, I, 47-85, II, 100-103, III, 118-121; Ungureanu, Contextul, 236-272; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
iudeo-creștină, introd. Cristian Bădiță, București, 1998 (în colaborare cu Cristian Bădiliță); Nina Berberova, Cartea fericirii, București, 1998; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian, București, 1998; Victor Valgard, Teatru - Theâtre, ed. bilingvă, București, 2000 (în colaborare cu Irina Mavrodin). Repere bibliografice: Georgeta Horodincă, Cartea norilor, RL, 1979, 52; Gheorghe Pituț, Poemele vederii, LCF, 1980, 7; Mircea Tomuș, „Norii”, T, 1980, 2; Ștefan Aug. Doinaș, Omul care traduce norii, VR, 1980, 2; Liviu Antonesei, „Norii”, CL, 1980, 3; Gheorghe Grigurcu, Un poet al norilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]