183 matches
-
Astfel de sfârșit avu, pentru binele păcii, bărbatul de neam așa de nobil.” Regele a trimis la Suceava pe arhiepiscopul de Liov Andrei Róża (Róża Boryszewski), ca să trateze problemele de hotar. Cu această ocazie s-a fixat un termen pentru hotărnicie la 29 septembrie 1501. În același timp, regele Vladislav trimitea și el la Suceava pe Emeric Czobor, cămărașul ocnelor de sare din Transilvania, ca să participe la discuțiile legate de hotărnicirea dintre Moldova și Polonia. Însoțitorii acestuia au fost atacați de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în alte lucruri, după înscrisuri, ca să mi se facă dreptate. Vom merge atunci, în schimb, împotriva tătarilor și a altor păgâni, pentru că aceasta ne este nouă de trebuință.” Solii unguri au propus să se fixeze un alt termen pentru hotărnicie, dar domnul a refuzat „pentru că polonii niciodată nu mi-ar face dreptate”. Starostele de Lipoviec s-a oferit să rămână ostatec, până când cardinalul va întări cele discutate până atunci. Dacă nu se va rezolva nimic, putea să-l țină în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pocuției, domnul s-a conformat și a venit cu fiul său și cu boierii săi și, observă Tăutu: „crezi că puțină cheltuială a fost ?” După părerea logofătului, polonii au pierdut Pocuția pentru că au refuzat să trimită oameni pentru a face hotărnicia. Firley a arătat că solii poloni n-au putut veni din cauze obiective. Asta nu îi îngăduia domnului să ia o decizie numai el singur. „Și ce trebuie să fac ?” l-a întrebat domnul pe Firley. Să restituie teritoriul ocupat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numelui "Romînia", 2) Recunoașterea rangului diplomatic al agentului său din Constantinopole, 3) Dreptul de a bate monete cu efigia Domnului, 4) Dreptul de-a acorda decorații și de-a încheia convenții comerciale etc.; în fine regularea mai multor cestiuni de hotărnicie, a poziției păscarilor români din Chilia și cesiunea unei părți a Deltei Dunărene. [16 iulie 1876] {EminescuOpIX 154} CESTIUNEA ORIENTULUI ["ZIARUL OFICIOS... "] Ziarul oficios "Post" conține un ciudat articol asupra regularisirei Orientului care nu-i lipsit de adică. Posito - zice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1757 întărind aceeași danie - a vinăritului, zicea: „iar paharnicul al doilea ce era obișnuit a strânge el dijma Domnească, să nu se amestece"... Paharnicul avea ca ajutor în îndeplinirea funcției sale pe Pivnicer („Stratulat Pivnicerul", „Gheorghe Pivnicerul" în cartea de hotărnicie a Plopenilor de la 1673), și pe Vădrari („poruncim Domnia mea prin hrisovul acesta și vădrarilor de la ținutul Fălciului ca să nu aibă a supăra Sfânta episcopie pentru vădrărit, nici să scrie ei vinul de dijmă", zicea Scarlat Ghica în hrisovul din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1759, în ținutul Fălciului, nu era decât un ispravnic: „Credinciosului boier al Domniei mele domnului ispravnic de ținutul Fălciului: Sănătate". Mai târziu, în anul 1768, erau câte doi ispravnici de ținut; într-o poruncă a domnitorului Ioan Calimachi, referitoare la hotărnicia unei moșii a episcopiei, se adresa ispravnicilor de Fălciu astfel: „Credincioșii boieri ai Domniei mele, Dum. Toma Luca biv-vel stolnic și Petrachi Pitaru, ispravnicii de ținutul Fălciului și credincioșii boieri Domniei mele Dum. judecătorii de ținutul Fălciului". Se trage concluzia
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
, Scânteia, j. Iași - c. 1733), cronicar. De condiție socială modestă, la început vătaf de sat, A.U. ajunge în 1702 pisar de cancelarie, iar în 1707, uricar la Logofeție, primind după un an și diferite însărcinări de hotărnicii. Și-a spus Uricariul după funcția pe care a îndeplinit-o. Cunoștea limbile slavonă, greacă, latină și, probabil, turcă. Din 1710, la porunca domnitorului Nicolae Mavrocordat, A.U. transcrie letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae Costin. În letopisețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
actual al României pot fi identificate încă din sec. XVIII, ca încercări ale unor cărturari și domni ai principatelor române, dar a căror existență a fost de scurtă durată. Cea mai însemnată dintre acestea a fost „clasa de inginerie și hotărnicie” condusă de Gheorghe Asachi; înființată în anul 1813, a funcționat cu numai o serie de elevi, cu durata de 4 ani. Dacă până la răspândirea revoluției industriale în Europa, universitățile au avut preocupări exclusiv teoretice, cerințele dezvoltării economice, din ce în ce mai mari pentru
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Petru (Schiopu) vodă, de-au ales locul și au stâlpit și mai bine.” - Vecinii credeau, mărite Spirit, că e ușor să încalci hotarele mănăstirii Socola, dar se înșelau, pentru că maicile își apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină de hotărnicie a moșiilor Socolei. O aflăm din anafora scrisă de Pilat, vornic de poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din sec. XIX după un text slav din colecția I. Kemeny. Ed. I Pușcariu. Fragmente IV, p. 38 - 41 și Transilvania 1872 p. 151 - 152. Autencitatea documentului poate fi pusă la îndoială din cauza formelor de exprimare diplomatică anormale și a hotărniciei cu multe românisme. Totuși nu există argumente definitive pentru a fi socotit fals. Noi nu avem căderea să comentăm autencitatea textului, dar am ținut să-l prezentăm cititorului pentru vechimea lui și pentru că face referiri la spațiul în care e
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de pe acest teritoriu românii au fost alungați în timpul voievodatului transilvan Benedict (1203 - 1209), imediat după înființarea mânăstirii. Românii băștinași au fost alungați, nu din dreapta Oltului, cum se crede în general, ci de pe posesiunea donată între apa Oltului și munți. În hotărnicia posesiunii mânăstirești sunt amintite puncte de reper caracteristice Țării Oltului. Hotarul mânăstiresc începe la Olt, străbate o pășune, apoi un făget, apoi urcă de-a lungul râului Arpaș în sus până la munți. De aci înaintează spre apus până la izvoarele apei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Documente Valachorum nr. 11 p. 24 din 1252 ). În acest an Bela al IV lea donează lui Vicențiu, fiul secuiului Akadas de Sebus (Scaunul Szepsi de mai târziu), un teritoriu între Olt și munții Baraoltului, denumit «terra de Zek». La hotărnicia acestui domeniu sunt amintite ca teritorii mărginașe Țara Bârsei (terra Saxonum de Barasu), ținutul Secuilor din Szepsi ( terra seculorum de Sebus) și ținutul românilor din Cârța (terra Olachorum de Kerch). Unii istorici din trecut au încercat să identifice Cârța amintită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de hotar pe care le marcau pe arbori și pe pietre(semne de hotar vizibile. Demarcarea liniei de hotar se făcea cu funia de-a lungul pământului, iar În dreptul civil era prevăzută ca modalitate de delimitare a moșiilor acțiunea de hotărnicie. Apariția cadastrului În Europa este consecutivă apariției planșetei topografice, care, mai târziu, a servit la evidența bunurilor imobiliare ce se Întabulau În anumite registre, denumite tabulare și serveau la dovedirea dreptului de proprietate. Importanța deosebită ce se acordă proprietății imobiliare
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Ardeal, Banat și Bucovina, iar astăzi În toată țara. De apariția unor lucrări ca : Condica lui Alexandru Ipsilanti, Codul lui Calimach și legea lui Caragea sunt legate toate evidențele privind bunurile imobiliare. Pe baza acestor legi civile a apărut „procedura hotărniciilor”, prin care se măsurau pământurile, În vederea delimitării moșiilor, identificându-se la fața locului averea fiecărui proprietar. 2. Noțiunea de hotar, scurt comentariu Hotarul este linia trasată pe un teren și marcată prin borne , În cazul statelor vecine sau prin șanțuri
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
se cuvine a trage o a tria părți din 107 stânjeni, 2 palme din Vasilachi Clapa și o a cincia parte din șase pol pământuri lăsate Palaghiei la hotărâtul moșiei de către hotarnicul Bantoș la anul 1765 marte, precum în aceeași hotărnicie înfățoșată de răzeși se dovedește, precum și din țidula de alegere aflată la mâna căpitanului Vasile Năstacă din același an se aadeverește. 4 2 - De la Gheorghi Huștiu, Sandu Huștiu și Costachi Huștiu. 66 6 5 ½ Adică șaizeci și șase stânjeni, șase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numea cislă. Sfatul satului, oameni buni și bătrâni, se aduna la biserică, în pridvor sau sub un copacă din curtea bisericii, judeca pricinile și învinuirile aduse în public. De asemenea, acest sfat al bătrânilor dădea mărturie în numele satului, participa la hotărnicii, stabilind hotarele, care, apoi, erau înscrise în documentele de cancelarie. Obștea avea dreptul de judecată asupra membrilor săi, bătrânii satului având calitatea de judecători. Obștea nu putea judeca cazurile de omor care erau date domniei: „Și care va fi vinovat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
XVIII-lea, de la 1711 și până la războiul de independență din 1877, rușii au ocupat șările Române de 9-10 ori. Deși, începânăd cu secolul al XVI-lea pentru Filipeni și Fruntești sunt 100 de documente, în principal acte de vânzarecumpărare, de hotărnicie, de judecată, scrise în slavonă și în limba română cu alfabet chirilic, aflate în Fondul Vasile Rosetti de la Arhivele Naționale București din care se poate reconstitui evoluția proprietății, a populației, sistemul de organizare și funcționare a justiției, acestea nu consemnează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așa cum se obișnuia pentru o samă dintre martorii actelor de vânzarecumpărare din Filipeni și Fruntești. Erau răzeși cu sigilii proprii, unii știau carte, iar boierii și marii dregători aveau toți sigilii pe care le aplicau pe înscrisuri de adeverire, de hotărnicii și pe actele de stat. Potrivit legii, comuna era administrată de un consiliu comunal alesă de locuitori din patru în patru ani. Consiliul comunal alegea un primar și un ajutor de primar. Primarul era și ofițerul stării civile; semna toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșia Manu) și Cătămărăștii pe de lături, iar Teișoara și Hrișcanii la capete. După aceasta au delimitat și "stâlpit" jumătatea din Ipotești, cuvenită Eufrosinei Petrino, desigur, cu acordul răzeșilor care stăpâneau cealaltă jumătate. În octombrie 1847, când s-a făcut hotărnicia Ipoteștilor, moșia era împărțită Eufrosinei Petrino, fraților Isăcești și lui Nicolae Albotă, după cum urmează: Eufrosina Petrino, născută Hurmuzachi, stăpânea jumătate (două pătrimi) din Ipotești, moșie pe care o primise drept zestre de la părinții ei, aga Doxachi Hurmuzachi și soția acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
faptele de vitejie ale marelui domn, arătând - totodată - faptul că Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită târgului Vaslui, transformându-l într-o veritabilă capitală a Țării de Jos a Moldovei. Printr-o serie de privilegii comerciale și prin hotărnicia ocolului târgului Vaslui (în 1491), marele domn a contribuit decisiv la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
decisiv la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel” din Huși (în 1495), dar și prin refacerea și hotărnicia ocolului târgului domnesc al Bârladului (la 1495), pagina de istorie a vremurilor lui Ștefan va fi păstrată de copiii timpurilor noastre într-un ștergar și pusă la loc ferit pe grinda casei sau după icoane. Aceasta este și dorința autoarei
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Cain și bubele lui Ghiez; copii lor să rămâe săraci și femeile lor văduve [subl. mea] și toată averea lor să fie jăfuită...”, în „cartea de blestem” pe care mitropolitul Veniamin Costache o dădea, în 1806, într-o pricină de hotărnicie: [...] căci ori și carii de vor tăgădui adevărul cu nedreptate și nu vor voi a mărturisi adevărul, zicem pentru toți aceia ca de viața lor, de ostinelele lor, de sudorile lor, de chivernisălile și dobitoacele lor parte să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ieșeană Gabriela Drăgoi, care îi consacră lui Gellianu o scurtă fișă biografică, deși are unele îndoieli: ,Probabil că G.(Gellianu, Gr.) este juristul de la Eforia spitalelor civile, care va scoate în 1887 volumul Călăuza inginerului și avocatului în materie de hotărnicii". În recenzia Dicționarului ieșean publicată în Limbă și literatură (1980), mergînd pe urmele celor mai autorizați istorici și critici literari - N. Iorga, G. Călinescu și Eugen Lovinescu - am afirmat că Gellianu este, într-adevăr, un pseudonim, dar nu al năpăstuitului
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
biografie (un articol) în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, deși autoarea are unele îndoieli: "Probabil că G. (Gr. Gellianu) este juristul de la Eforia spitalelor civile, care va scoate în 1887 volumul Călăuza inginerului și avocatului în materie de hotărnicii "8). După cum se știe, în anul 1979 au apărut trei dicționare de literatură română: Dicționar cronologic, coordonat de I. C. Chițimia și Al. Dima, Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente, coordonat de Dim. Păcurariu și Dicționarul de la Iași, dicționare pe
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
cei liberali, prefecții, subprefecții, deputații și senatorii, conform art. 8 al legei rurale, despre pământurile celor morți fără copii și cari sunt furate de către primari, notari și notabili răpitori ai dreptăței sătenilor" "Îngrijit-au de dreptul săteanului la pădure, de hotărnicie și de împietruirea islazurilor " Întrebați-vă, căci noi v-am făcut de mult aceste cestiuni. În loc să înțelegeți însă nevoile săteanului, în loc să-l instruiți și să-l luminați asupra adevăratelor lui interese, în loc să-l ocrotiți și să-l ajutați, l-ați
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]