163 matches
-
inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și săracă. Bărbații câinii, bărbații răii, În lume orice pot să-ți facă ! Ah, doamne, cât îmi e de greu Să fiu orfană și săracă ! În fundul curții era hulubăria lui Mehală tapițeru. Pândiți de pe acoperiș de ochii galbeni ai mâțelor, hulubii trezeau de dimineață cu huruitul lor pe locatari. Mehală scotea în curte vechi fotolii și se apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a rămas cu ochii în cer : se amăgea că, acu acu, îl
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înalți și bine făcuți. Hohotele sănătoase se întrerup brusc la apariția lui, toți cei de față devenind la fel de tăcuți asemeni unor călugări în trapeză. Prin fereastra larg deschisă pătrunde un curent ușor călduț odată cu chemarea lungă și ritmată a unui hulub, căreia îi răspunde trilul subțire al unui pițigoi. Pripit, parcă trezit din somn, jandarmul se ridică luând poziția drepți. E proaspăt bărbierit, dovadă crestătura din bărbie lăsată de briciul bine ascuțit într-o clipă de grabă. O foiță albă, punctată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pași apăsați. De la moșiile celelalte îmi aduc aminte puțin, căci am stat puțin. Îmi aduc aminte de o călătorie la Roman, când am trecut peste Siretul mare, cu un pod umblător, pe furtună. O ocupație mare a mea au fost hulubii, pe care-i creșteam în pod, îi știam pe toți, știam când au să iasă pui. Nu-mi mai aduc aminte ce s-a făcut cu ei. Dar totul era trist, sau, mai bine zis, simțeam că ceva lipsește: era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
A fost numai un gest al gândurilor ei? A însemnat ceea ce ar fi putut însemna altădată? Ori a fost, în adevăr, numai o părere a mea? Adela râde rar - un râs intern, copilăresc, cu participarea pieptului, ca o huruială de hulub, cum râdea la șapte ani. În schimb, zâmbește mereu. Expresie a gândurilor, aprecierilor, a reacției ei intelectuale (fapt pentru care am devenit un colector și un cititor de zîmbete!), zâmbetul ei e când fin, când ironic, când interogativ ori mirat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere atât de adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc. Liniștea aceea purta în ea ceva neobișnuit, un rost adânc și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe fereastră, Iorgu veghea obraz în obraz cu noaptea... In jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc și întunecos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TONI HULUBEI MACOVEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TONI HULUBEI MACOVEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A publicat, la Editura Junimea, volumele de poezie Curcubeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TONI HULUBEI MACOVEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A publicat, la Editura Junimea, volumele de poezie Curcubeie în noapte (2005), Zodia leului (2006), Fluturi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-a lungul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a binecuvântat bucatele, ne-a îmbiat: --Să gustăm din darul cerului... Fără să-mi dau seama, privirea îmi fugea spre fată... Ochi de cicoare, gură de fragă, gât de lebădă. Sub ie, cu fiecare răsuflare, sânii se mișcau ca doi hulubi îndrăgostiți. Privirea doar o singură dată a uitat-o înfiptă în ochii mei. În rest rămânea fixată pe fața mesei... Țiganca mă fura cu coada ochiului zâmbind unui gând. Gătită cum era, părea mult mai tânără. Am mâncat în liniște
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și-i așază capul pe umăr, și așteaptă să fie mângâiat. Da' pe Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii de rând. Căluțul, ca răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de tăgadă, prezența puterii absolute la lucrarea de sfințire a apei. Fără îndoială că minunea de la Sadău se va răspândi în întreaga Huțulie și huțulii îi vor pune sub călcâi pe trimișii lui Anticrist cu argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Podul Vechi, pentru că tot avem treabă acolo. Din om în om, aflăm casa călărașului. Batem în poartă. Din casă iese un bărbat vânjos, cu fața smeadă, umbrită de niște sprâncene bogate...Ne privește cercetător și de sub mustața albă cât doi hulubi mijește un zâmbet cald când întreabă: Cărui fapt datoresc bucuria cercetării casei mele de către sfinția ta, părinte? Fii pe pace, omule. Nu-i nici o pricină anume, ci doar acest tânăr de lângă mine voia să vadă de aproape un călăraș de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă rupă gâtul ca la hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-i cotrobăim de lumină și-n cur pe grașii pământului. Fraților, țipa Cozma, nepotul cel mare a lui Sterian, a venit vremea să le întoarcem pielea pe dos! Dumnezeii mamii lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai târziu părintele Spiridon, încă mai era util sistemului, făcea parte din vechea școală de securitate de la Câmpina, acolo învățase meserie de la tovarășii profesori instruiți la Moscova, instrumentele NKGB-iștilor, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni în jur, nu e nime Nici unda nu bate, nici undele știme. 60 Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni , județul Botoșani ‐ d. 17 martie 1973, Iași). A debutat în paginile revistei „Arhiva de Iași” în 1911. Dintre volumele de versuri „Mama pământului” (1920), P remiul Academiei Române, „Povestea omului” (1923), „Zilele vieții” (1927), „Cuvinte de dincolo” (1934), „Floarea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]