206 matches
-
năpustit înăuntru, urmată îndeaproape de Chris, care a trântit ușa în urmă ca să împiedice vântul și ploaia să dea buzna. Ne aflam într-o cameră minusculă, însă caldă și îmbietoare. înăuntru erau o mașină de spălat și un uscător. Amândouă huruiau făcându-și treaba. Zgomotul, amplificat de pereții și pardoseala de piatră, era infernal. L-am privit pe Chris în expectativă, așteptând să o pornească mai departe. Sunt gata când ești și tu! Am zâmbit, dar era un zâmbet destul de încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a vrut să-mi cumpere ceva de băut și nici să-mi împrumute vreun ban. Cu toate că le-am cerut. Am plecat umilită. Dar când am ajuns acasă și am încercat să mă bag în pat, capul a început să-mi huruie ca un ferăstrău electric și să mi se învârtă de-ai fi zis că o mașină de Formula Unu îmi alerga prin creier. îmi era mai rău decât îmi fusese la Parlour. Așa că am luat trei somnifere și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai? — Crede-mă, nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o. Lou Îl privi bănuitoare. — Și apoi ce s-a mai Întâmplat? Un tren hurui pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-am gândit. Ariana încă nu apăruse și Paul Newman nu găsise nici un răspuns la întrebările mele. Am tras concluzia că mă pot bizui doar pe mine însumi. Deodată, ea a răsărit în spatele meu și n-am mai avut răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul se densifica, iar prin bălțile care ne ajungeau acum până deasupra gleznelor înotau prorei orbi cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când mai vii pe la noi... îi zicea din ușă. Acu s-a schimbat cumnată-sa, când a văzut c-a rămas singură-n lume. Mai vino și tu, Vico, să mai stăm de vorbă și noi, îi zice, că-mi huruie casa în cap de atâta tăcere... Ea mai vine, uite, mai vine, ca azi, mai pune mâna, mai cârpește, calcă ceva, da nu mai are nici ea putere ; să nu ajungi să ai nevoie de ajutor, nici de la rude, nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație îndepărtată și voci răzlețe chemînd deznădăjduite: — Dloc ma I ho. — Sthgil! Teah dna stghil! — Redloc ylnellus worg am cîștigat. Se ridică și alegă fericit prin întuneric pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și parcă lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar fi epidemie. E oare adevărat, domnule doctor ? ― Oamenii spun multe totdeauna, e firesc, spune Rieux. ― Aveți dreptate. Și apoi, când vom avea câteva zeci de morți, asta da, o să fie sfârșitul lumii. Dar nu așa ceva ne-ar trebui. Motorul huruia. Rieux ținea mâna pe schimbătorul de viteză, dar se uita mereu la copilul care nu încetase să-l privească cercetător, cu aerul lui grav și liniștit. Și deodată, fără tranziție, copilul îi zâmbise cu toată gura. ― Ei, și ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă Jones n-ar fi sărit în mijlocul drumului și n-ar fi tras cu mâinile lui mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu, huruind, la câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îngust și slab luminat. Ușile se deschiseră cu un zgomot asurzitor, iar Kitty păși cu grijă În liftul care se oprise cu vreo treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi spre un spațiu larg, plin de oameni. Două candelabre uriașe atârnau de tavan și pe pereții de cărămidă erau agățate tablouri excentrice. „Un loft2 industrial“, Își spuse. Un bărbat elegant, chel, o văzu ieșind din lift și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dacă sunt atât de soioase și de uzate, de ce au companiile aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau a conducerii sau a altor cheltuieli, sigur nu din cauza minunatelor servicii oferite“. Însă, când avionul se Înălță deasupra coastei Pacificului, scârțâind și huruind din toate Încheieturile, se simți În avionul ei personal, admirând visătoare plajele superbe de sub norii albi, risipiți pe tot cerul. Îi plăcea la nebunie să zboare! Chiar și În avioane ca ăsta, mici și prăpădite, care te aștepți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
au cam adunat datoriile. V-aș ruga să plătiți astăzi. Dar tonul dur al chelneriței nu-l descumpăni câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tuburi, iar în mână aveau tot felul de aparate ciudate, pline de fire și antene, nu știam ce fac, mă gândeam că poate vor să transmită meciul și la radio, deși nu mai auzisem despre așa ceva, iar mașinăriile zbârnâiau și huruiau, dar nu prea puteam să fim atenți la ele, pentru că trebuia să alergăm și să sărim și să plonjăm. Cele mai grele erau exercițiile cu mingea, alea în care trebuia să plonjăm după minge cu ochii legați, ca să-nvățăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Mare, iar excavatoarele au intrat pe terenul de fotbal, până la mijloc, unul, îndreptându-se drept spre Prodan cel Mare, era să dea peste el, Prodan abia avusese timp să se ferească, apoi cele două excavatoare s-au oprit în mijlocul terenului, huruiau din greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschise o viroagă Îngustă pe care abia dacă ai fi văzut-o și ziua. Coborârăm unul câte unul, În liniște și, după o bucată de vreme, viroaga prinse a se lărgi. Aduna În ea din ce În ce mai multe fire de apă care huruiau vijelios, după care se deschise Într-o vale pe care o simțirăm uriașă după felul molcom și necontenit În care bătea vântul. Călăuzele noastre se opriră și ne priviră lung. - Uite, ăsta e un loc bun ca să Începi o hărțuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
își aduce aminte, și un firicel de tristețe i se strecoară în inimă. Oftează. Bătrânul Goethe! O copie...Pe zi ce trece, desigur, o copie în vestoane mov, cravate roz... Oftează din nou. Pe șoseaua Ștefan cel Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce cu un alt 34, mergând în sens invers, către gară. Costache Popa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lăsă ca toropeala să-l copleșească, pleoapele să-i devină grele până se închiseră și ca prin minte să-i treacă scene și personaje incoerente, până când totul deveni doar umbre, iar Santa Marta încetă să mai existe. Vechiul avion DC-3 hurui de parcă ar fi vrut să înghită lumea, tremură dintr-un capăt în celălalt, se agită de la bot până la coadă, se zgâlțâi de la roți până la antenă, scuipă foc prin gura deschisă a țevilor de eșapament și o porni ca din pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu un efort ca să sufoce ultimele lui rămășițe de om civilizat, dar ajunse la concluzia că părea greu să reușească așezat fiind în acel fotoliu, văzând cum se învârtesc elicele, auzind cum huruie motoarele și conștient că se află la trei mii de metri altitudine grație dibăciei omenești și a progreselor tehnicii. Observă cu atenție rabla de avion, îi socoti vârsta și ajunse la concluzia că ar trebui să-i aducă mulțumiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]