583 matches
-
2.250 cavaleri germani, 11.900 infanteriști și dragoni germani, 2.950 pedestrași unguri, 1.550 voluntari lituanieni, 960 tătari și 30.000 de oameni "pospolite ruszenie". Comandanții poloni sperau să rupă rândurile cazacilor cu o șarjă impetuoasă a celebrilor "husari înaripați" poloni — tactică utilizată cu succes în multe bătălii, inclusiv în bătălia de la Kircholm, bătălia de la Kłuszyn și bătălia de la Viena. Oastea cazacă cunoștea tehnicile de luptă ale polonilor, având mare experiență de luptă atât de partea acesteia, cât și
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
80.000 de oameni; 28.000-33.000 tătari și un număr necunoscut de țărani ucraineni. 2000 de călăreți poloni (un regiment sub comanda lui Aleksander Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni ale lui Jeremi Wiśniowiecki și husarii înaripați conduși de Stefan Czarniecki) au respins un atac al tătarilor, care au suferit pierderi grele. În prima zi de bătălie, polonii au ieșit victorioși. Polonii, încurajați de victoria din prima zi, au desfășurat toată cavaleria de care dispuneau. Pedestrașii
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
Trăgători au acoperit poteca de-a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată și ambele părți s-au retras
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a ajuns la Braine-le-Comte. „Aici, ca și mai înainte, nu am putut obține nicio informație cu privire la marșul nostru, direcția sau scopul acestuia, lovindu-mă de o ignoranță totală...” Curând, bateria lui Mercer a început să se împrăștie printre dragoni și husari. „În momentul acela ne-a preluat maiorul McDonald, care, fără să facă vreo referire în legătură cu bivuacul de la Enghien, despre care probabil nici măcar nu aflase, mi-a ordonat să mă atașez brigăzii de Gardă...” Între timp, Wellington a călărit până la Blücher
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și împrăștiind supraviețuitorii. Depășiți numeric și presați continuu, trupele olandeze sub Bijlandt și Nassauerii se găseau într-o situație foarte critică. Înainte de ora 15:30 a sosit brigada de cavalerie a lui van Merlen (Regimentul 5 Dragoni Ușori, Regimentul 6 Husari) cu două tunuri. Ambele regimente erau olandeze. Merlen era un general experimentat, totuși soldații săi erau epuizați. Caii fuseseră înșăuați din dimineața zilei anterioare și mărșăluiseră nouă ore pe timp de caniculă în acea zi. Curând după Merlen a ajuns
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
francezii nu i-au urmărit. Scoțienii i-au confundat pe belgieni cu francezii și au tras. Williams notează: „Apoi a avut loc unul din acele tragice incidente ale războiului, în care oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari) și verde (dragoni ușori) galopând sălbatic către intersecție și auzindu-i țipând în franceză, scoțienii din Regimentele 92 și 42 Highland de-a lungul drumului Namur i-au confundat cu francezii și li s-a ordonat să deschidă focul asupra
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în dezordine, având loc o luptă în încercarea a-i captura drapelul. Sergentul Anton din Regimentul 42 Highland: Batalionul Verden nu a reușit să se retragă destul de rapid, așa că majoritatea soldaților au fost omorâți sau luați prizonieri. Wellington a raliat husarii din Braunschweig și, strângând rămășițele cavaleriei lui Merlen, s-a pregătit să înainteze și să astupe gaura. Însă înainte ca trupele să fie poziționate pentru a avansa, forțele superioare ale lui Piré au lovit, alungându-l chiar și pe Wellington
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
la Paris din octombrie 1998 până în octombrie 1999. Frederik și-a început educația militară în 1986 ca recrut în Regimentul Gărzii Reginei. La început a fost locotenet apoi în 1988 a devenit comandant de pluton în Regimentul Regal Danez de Husari. A făcut ample studii militare și formare profesională în toate cele trei servicii militare; a participat la antrenamentele navale subacvatice ale Forțelor Speciale Subacvatice din Marina Regală Daneză. În 1997, Prințul Moștenitor a fost numit căpitan în rezervă al armatei
Frederic al Danemarcei () [Corola-website/Science/316267_a_317596]
-
la Metz pe 10 mai 1775 și căzut pe câmpul de onoare pe 6 iulie 1809, la Bătălia de la Wagram. Provenind dintr-o veche familie nobilă din Lorena, Lasalle a fost strănepotul Mareșalului Abraham de Fabert d'Esternay. A fost husar în armata franceză și a promovat foarte rapid până la gradul de General de divizie, ajungând să comande o unitate de cavalerie ușoară ce avea să fie supranumită „brigada infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
principe de Antrodocco (n. 3 februarie 1759, Fénétrange/Finstingen, Lorena - d. 26 decembrie 1831, Viena), a fost un general de cavalerie austriac. După ce a absolvit colegiul din Pont-à-Mousson, Frimont a intrat în 1776, ca simplu soldat, în Regimentul austriac de husari Nr. 8 „von Tersztyánszky“. În timpul războiului pentru succesiune din Bavaria (1778-1779) a fost înaintat la gradul de locotenent, iar în timpul războiului contra turcilor, în 1789, a fost înaintat la gradul de căpitan de cavalerie ("Rittmeister"). Din 1792 până în 1800 s-
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
gradul de general maior. În războiul din 1805 a slujit din nou Italia. Vitejia sa dovedită în Bătălia de la Caldiero i-a adus laudele Arhiducelui Carol, duce de Teschen. Ca urmare, a fost numit la comanda Regimentului nr. 9 de husari și a fost avansat la gradul de "Feldmarschallleutnant". În 1809 a participat din nou la campania din Italia. Pentru chibzuința și curajul de care a dat dovadă în bătălia de la Fontana Fredda, a primit a fost decorat cu Ordinul Maria
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
iar privilegiile cazacilor au fost abolite printr-un decret din 28 iulie 1765. Fosta regiune semiautonomă a fost transformată într-o regiune administrativă obișnuită, care a păstrat însă numele „Sloboda Ukraina”. Administrația regimentală a fost înlocuită de regimentele rusești de husari, iar ofițerilor cazaci de rang înalt li s-a asigurat ranguri ofițerești în armata rusă și statutul nobiliar - "dvorianstvo". În 1835, regiunea Sloboda Ukraina a fost desființată, pe teritoriul ei fiind organizată gubernia Harkov, unele regiuni mai mici trecând în
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
II-lea. La anunțarea logodnei sale cu prințesa Victoria Louise, în februarie 1913, prințul Ernest Augustus a făcut un jurământ de loialitate față de împăratul german și a acceptat comanda cu rangul de căpitan de cavalerie și comandant de companie la husari Zieten, un regiment al armatei prusace în care bunicul său George al V-lea de Hanovra și străbunicul său (Ernest Ausust I) au fost colonei. La 27 octombrie 1913, Ducele de Cumberland a renunțat oficial la pretenția sa asupra ducatului
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
Brunswick în favoarea fiului său. A doua zi, Consiliului Federal a votat pentru a-i permite prințului Ernest Augustus de Cumberland să devină suveran al ducatului de Brunswick. Noul Duce de Brunswick, care a fost ridicat la rang de colonel al husarilor, a preluat oficial conducerea ducatului la 1 noiembrie. În timpul Primului Război Mondial ducele a fost promovat la rangul de general maior. La 8 noiembrie 1918 a fost obligat să abdice împreună cu ceilalți regi, mari duci, duci și prinți germani. În anul următor
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911. În plus
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) - Lunca Bradului - 12 km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul (în valea Homorodul Mare). Divizia 14 Infanterie și-a reorganizat la 10 septembrie 1916 forțele în două grupuri "„Detașamentul Colonel Colori”" și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
francezi din oraș și i-au forțat pe cealaltă parte a pârâului Goldbach. Primii oameni ai corpului lui Davout au sosit în acest moment și i-au alungat pe aliați din Telnitz înainte ca și ei să fie atacați de husari și să reabandoneze orașul. Atacurile adiționale din partea aliaților au fost contracarate de artileria franceză. Coloanele aliaților au început să se reverse înspre dreapta francezilor, însă nu la viteza dorită, astfel încât mare parte din francezi au reușit să reziste. De fapt
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
3 se află câte o frunză de arțar roșie. În cartierul 4 se află o frunză de arșar de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Cele două lăncii fac referire la cavalerii husari ai lui Hâncu, de unde și denumirea localității. Ele fac parte și din blazonul familiei Silion. Tridentul de aur era însemnul boierilor Cupcici, care au avut moșii în zonă. Frunzele de arțar semnifică unul din satele componente ale localității, și anume
Comuna Hănțești, Suceava () [Corola-website/Science/301959_a_303288]
-
vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care a ajuns până la est ca Oleksandriya. Smochină însăși era descendent ai răzeșilor români, originari din Moldova, și care vorbeau o variantă arhaică a limbii române despre care istoricul literar Alexandru Husar, care s-a întâlnit cu Smochină în 1940, spunea ca "mi se părea o minune a limbii române." A învățat mai întâi la școala din sat. A terminat apoi cu „Foaie cu laudă” (nagradă clasa a I-a) și medalie
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
plătiți, trăind exclusive din jafurile pe timp de pace și din prada cucerită în timp de război. Achingiii purtau haine viu colorate și blănuri de leopard, aripi de vulture prinse de spate, (această modă a fost mai apoi imitate de husarii maghiari sau cei polonezi) și cofuri împodobite cu coarne. Datorită moduluiu neobișnuit de a se îmbrăca și a tacticilor riscante, achingiii au primit porecle precum „deliler” (nebunii) sau „serdengeçtiler” (cei care își dau capul în mâinile inamicului). Achingiii au avut
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
fiicele ei, Armande de Hillerin de Boistissandeau era măritată cu Gabriel-Louis-Jacques-Barthélemy des Nouhes de Robineau. În 31 ianuarie 1794, Marie-Agathe, care era în vârstă și neputincioasă, împreună cu cele două fiice ale ei au fost asasinate de un grup de 5 husari republicani pe treptele castelului Boistissandeau din localitatea Les Herbiers. În 1942, castelul a fost donat congregației "Frères de Saint-Gabriel" care au instalat un noviciat în castel. Cu prilejul reabilitării castelului, în capela acestuia a fost instalat vitraliul "Massacrarea Doamnei de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
vedetele aduse din strainatate era Rózsi Barsonyi, cântăreața de operetă din Ungaria, pe care o adusese în trecut și la „Savoy” la București. Val a pus aici în scenă operete precum „Contesa Marița” de Emmerich Kálmán, „Victoria și al ei husar” de Paul Abraham etc. Cele mai renumite producții ale lui George Val a fost opereta „Shulamit” după Avraham Goldfaden, într-o versiune ebraică actualizată de Yehiel Mohar, cu cuplete muzicale de Moshe Vilenski, și în care s-a evidențiat steaua
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
revoltate. Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu: la dus, Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva, iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia. Cei doi au fost transportați fiecare într-un car, escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz. Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785, alături de Cloșca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia. Horea și-a scris testamentul pe 25
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice. S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii. Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]