197 matches
-
din Polonia că Pr. Mihai Thabuka din Seghedin, preot la Trotuș a convertit de la husiți pe cei din Trotuș, Huși, Roman și din cele 5 sate din jurul Romanului, toți în număr de 2000, după ce au stat 150 de ani sub husiți. Cerea 12 preoți misionari pentru pastorația acestora. Pe teren cultural, merită de reținut că prima traducere a Bibliei în limba maghiară nu s-a făcut în Ungaria, ci la Trotuș, de către pastorii husiți Toma Peczy și Valentin Milaky, refugiați aici
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
după ce au stat 150 de ani sub husiți. Cerea 12 preoți misionari pentru pastorația acestora. Pe teren cultural, merită de reținut că prima traducere a Bibliei în limba maghiară nu s-a făcut în Ungaria, ci la Trotuș, de către pastorii husiți Toma Peczy și Valentin Milaky, refugiați aici din cauza expulzării din Ungaria și Boemia de inchizitoriul general Jacob de Marehia în anul 1437. Originalul traducerii nu s-a păstrat, ci se cunosc numai câteva copii, din secolul al XV-lea, făcute
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Cea mai veche așezare rurală din cadrul comunei este satul Valea Seacă, numele satului arată topografia locului, o așezare între două înălțimi și un pârâu care uneori seacă. Prima informare documentară despre sat se găsește în Efemeridele Cibinului care menționează că husiții din Ungaria și Boemia, alungați de regele Sigismund și inchizitorul general, franciscanul Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în Moldova și s-au așezat: sașii la Cotnari, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă, Bacău și prin
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în Moldova și s-au așezat: sașii la Cotnari, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă, Bacău și prin apropiere. Informația pare să fie adevărată pentru că data coincide cu declanșarea prozelitismului husit în Moldova și aici a existat populație de religie catolică. Este atestat documentar în anul 1420, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Catolicii din Valea Seacă numeau satul lor Bogdanfalava. Denumirea satului se pare că ar proveni de la un proprietar
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
-lea, un grup de italieni, cu misiuni apostolice, au venit la Valea Seacă și au consemnat existența a 42 de creștini catolici care nu aveau biserică și erau subordonați parohului de Bacău. Alte informații cuprinse în "Efimeridele Cibinului" arată că husiții din Ungaria, alungați de regele Sigismund, au fugit în anul 1420 în Moldova și s-au așezat, la Cotnari, Faraoani și Valea-Seacă. Episcopul Bandini, pe la anul 1640, când a venit să administreze Mirul la Valea Mare, amintește de Valea Seacă
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Bábolna") s-a adunat o oaste de țărani români și mahiari, sprijinită de mii de locuitori ai orașelor, de lucrătorii de la Ocnele din Dej, Sic, Cojocna, și de unele elemente ale micii nobilimi, și au construit o tabără după model husit. La sfârșitul lunii iunie 1437 au înfrânt armata nobililor, obținând la 6 iulie 1437 prin Convenția de la Cluj - Mănăștur satisfacerea unor nevoi sociale, economice și politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare, abolirea nonei, micșorarea rentei feudale în bani
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
al Boemiei. Moravia și Boemia vor rămâne deținute de dinastia germană Luxemburg până când au fost moștenite de Alfred de Habsburg în 1437. În timpul războaielor Hussite, Habsburgii au pierdut controlul asupra Boemiei și Moraviei, iar Țările Cehe au fost împărțite temprorar. Husitul George de Podebrady a fost ales rege al Boemiei în 1458. În 1466, Papa Paul al II-lea l-a excomunicat pe George și a interzis tuturor catolicilor să continuă să-l deservească, iar, în 1469, Matia Corvin, regele Ungariei
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
lui Jan Hus din Boemia, în perioada 1420 - 1434. O parte a istoricilor consideră că aceste războaie au fost primele în care în care armele de foc portabile, precum erau muschetele, au avut o contribuție decisivă la desfășurarea luptelor. Războinicii husiți erau, în principal, pedestrași, iar victoriile lor împotriva unor armate mai numeroase, în componența cărora erau mulți cavaleri în armuri, au revoluționat tacticile militare ale infanteriei. Mișcarea Husită a căpătat un caracter revoluționar de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
pe toți discipolii lui John Wycliff și lui Jan Hus, a înfuriat populația vizată. În diferite zone ale Boemiei au izbucnit mișcări de protest, în timpul cărora numeroși preoți catolici au fost alungați din parohiile lor. Aproape imediat după apariția mișcării, husiții s-au împărțit în două grupuri principale, la rândul lor subîmpărțite în subgrupuri. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Jan Hus acceptase o dogmă predicată în timpul absenței sale de credincioșii din Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
înainte de moartea sa, Jan Hus acceptase o dogmă predicată în timpul absenței sale de credincioșii din Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să primească împărtășania în ambele feluri ("sub utraque specie"). Această dogmă a devenit cuvântul de ordine al husiților moderați, utraquiști sau calixtiniți (de la cuvântul latinesc "calix" - potir), în cehă "kališníci" (de la "kalich"). Husiții radicali au devenit cunoscuți drept taboriți (în cehă "táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să primească împărtășania în ambele feluri ("sub utraque specie"). Această dogmă a devenit cuvântul de ordine al husiților moderați, utraquiști sau calixtiniți (de la cuvântul latinesc "calix" - potir), în cehă "kališníci" (de la "kalich"). Husiții radicali au devenit cunoscuți drept taboriți (în cehă "táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka. Influențat de fratele său Sigismund, regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei s-a străduit
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka. Influențat de fratele său Sigismund, regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei s-a străduit să suprime mișcarea husită. Un anumit număr de husiți conduși de Nicolas Hus, (nu există nicio legătură de rudenie cu Jan Hus) a părăsit Praga. Ei au participat la întâlniri în diferite părți ale Boemiei, în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
nicio legătură de rudenie cu Jan Hus) a părăsit Praga. Ei au participat la întâlniri în diferite părți ale Boemiei, în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă vreme. orașul Tábor. În timpul acestor întâlniri, husiții denunțau cu tărie politica lui Sigismund, îndemnând populația să se pregătească de război. În ciuda plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă vreme. orașul Tábor. În timpul acestor întâlniri, husiții denunțau cu tărie politica lui Sigismund, îndemnând populația să se pregătească de război. În ciuda plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka i-au aruncat de la aceeași fereastră, în stradă, pe primarul și pe consilierii care instigaseră atacul cu pietre. La aflarea veștilor, regele Wenceslaus a făcut un atac de apoplexie și a murit câteva zile mai târziu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
dus la reizbucnirea tulburărilor în Praga și în aproape toate zonele Boemiei. Mulți credincioși catolici, majoritatea germani, din cauza faptului că rămăseseră credincioși papei, au fost alungați din orașele Boemiei. În Praga, în noiembrie 1419, au avut loc lupte grele între husiți și mercenarii pe care regina Sofia (văduva regelui Wenceslaus și regent după moartea soțului ei) îi strânsese în grabă. După ce o bună parte a orașului a fost distrusă de lupte, a fost proclamat un armistițiu la 13 noiembrie. Nobilii, care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
acest aranjament, a plecat din Praga și s-a retras la Plzen. De aici el a plecat mai departe în sudul Boemiei, iar după ce a înfrânt forțele romano-catolice la Sudomer (25 martie 1420), în prima bătălie de poziții a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
De aici el a plecat mai departe în sudul Boemiei, iar după ce a înfrânt forțele romano-catolice la Sudomer (25 martie 1420), în prima bătălie de poziții a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau cea mai mare parte a ceremoniei religioase romano-catolice. Organizarea ecleziastică a Taborului avea în anumite privințe un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe baze democratice. Au fost aleși patru "hejtmané" - (hatmani) - unul dintre ei fiind Žižka, și a fost instituită o disciplină militară strictă. Funcție de terenul pe care urma să se dea luptele, husiții pregăteau corespunzător carele pentru luptă, formând patrulatere sau cercuri. Carele erau legate între ele la nivelul roților cu ajutorul lanțurilor și erau poziționate cu colțurile unul lângă altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de care era săpat un șanț. Echipajul fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului în cazul tragerilor de aproape. Pentru a evita creșterea pierderilor, cavalerii în armură trebuiau să atace. Infanteriștii
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai, pradă
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]