159 matches
-
adânc, nici buldozerul nu-i mai poate desțeleni. România a luat spre adopție Criza care nu vrea să mai plece și, cu tupeu, spune: “dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau. Deci, rămân”! (ehei, la umbra ei, mulți trântori huzuresc!) Copii nu mai avem, au plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret...a murit! Trăsura a plâns în neștire Nemaivenindu-și în fire! A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
chiulul de la război, lăsând doar impresia că ei se luptă aici pe viață și pe moarte. Nici n-ar fi posibil ca aceștia să fie posedați de furia armelor atât de lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De guerre lasse, mă resemnez să Îmi Înfrunt Îndemânatica Remington, confidentă complice și mută a atâtor escapade celeste. Când huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne iubim... în vis. G.L.U.P.I. După căsătorie Sub auriul lănțișor, I-am prins la piept un mărțișor; Azi de nevastă, cu tupeu, Sunt strâns de gât la piept și eu. Fetele noastre Și la mare și la munte, Huzuresc ca în Eden, Că-s în stare să înfrunte Toți bărbații din Schenghen. Leac Când revine cherchelit Nevestica lui cu har Nu-l mai ia la cicălit, Ci îl ...cată-n buzunar. La vârsta a treia Când prin parc mai
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
New York-Paris în AP-ul său (prescurtarea newyorkezilor pentru „avion personal“), este datoria ta morală să accepți, deoarece asta înseamnă că persoana lângă care ai fi stat în timpul zborului la clasa a doua are acum două locuri pentru sine, adică huzurește. În plus, dacă obosești, poți trage un pui de somn în dormitor. Într-un 767 al Liniilor Aeriene Americane așa ceva nu găsești. Și, credeți-mă, am căutat. Deviza mea este: dacă confortul unei alte persoane depinde de tine, atunci călătorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
izbită din toate părțile de oarde de sute de mii, cari se sfărâmau de marginea colțoroasă a ei ca talazurile mării de stânci. Astăzi, daca vor să vie tătarii, îi poftim noi înșine, le facem drum de fier ca să călătorească huzurind de bine și-i priimim cu pîne și cu sare, ca pe Domnii țării. Ce prost era de pildă Matei Basarab care, dacă afla că un străin cumpărase o moșie în țară, scotea numaidecât bani din pungă și i-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din noaptea asta. Comtehul se întoarse și porni călcând apăsat, gesticulând. ― Doamne, n-o să rezistăm nici șaptesprezece ore. Nemernicele alea o să apară iar, fir-ar să fie. O să vină și o să ne omoare până la unul, până să vină ăia care huzuresc pe Pământ să ne caute rămășițele. Și or să le găsească goale și uscate ca ale nepăstuiților pe care i-am incinerat la nivelul C. Ca Dietrich și Crowe, fir-ar să fie! Începu să plângă. Ripley o arătă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cum s-au sacrificat coreligionarii săi politici de la 1848, din cari unii au și murit. Noi am zis: D-zeu să-i ierte! Știm pozitiv că din numărul mare de pensionari ai sultanului cari, departe de-a suferi amărăciunea exilului, huzureau de bine în străinătate, n-a murit absolut nici unul de mizerie sau de privațiuni. Unul singur, un militar, s-a stins de nostalgie și de dorul copiilor. Alții, daca i-a odihnit D-zeu, aceasta s-a întîmplat pentru că nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cum s-au sacrificat coreligionarii săi politici de la 1848, din cari unii au și murit. Noi am zis: "D-zeu să-i ierte! ". Știm pozitiv că din numărul mare de pensionari ai sultanului cari, departe de-a suferi amărăciunea exilului, huzureau de bine în străinătate, n-a murit absolut nici unul de mizerie sau de privațiuni. Unul singur, un militar, s-a stins de nostalgie și de dorul copiilor. Alții, daca i-a odihnit Dumnezeu, aceasta s - a 'ntîmplat pentru că nu mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
duceau chiar foarte bine, ceea ce nemulțumea populația română care avea rude pe front. În Arad și Timișoara, în zile de lucru, evreii nu prestau nici o muncă. Văzându-i la ștrand, localnicii s-au indignat, deoarece ,,și în trecut și acum, huzuresc de bine și barem acum să aibă puțin respect și decență”, și au cerut autorităților să li se interzică accesul la ștrand, pe considerentul ca „atât semn de respect să le impună autoritatea locală la Jidani”. I.G.J. a comunicat Inspectoratelor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
va bucura de o existență ca a celorlalți oameni. În mintea ei, Floricica și-a întipărit ideea că dacă pleci mai repede din lumea aceasta vei suferi mai puțin. Știa că se poate nimeri și în iad, unde nu prea huzurești și de frică îl întreabă pe preot: Părinte, dacă moare un copil ca mine, unde ajunge, în rai sau în iad? În rai copilă dragă, sigur în rai, răspunde preotul uimit de întrebare. Peste cîteva zile Floricica a ieșit singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătrînii aceia înjunghiați de Ghiocel n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac galben, că cel negru îl făcea să tușească. Eram într-o vizită oficială în acel oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era de preferat? Gorée, rușinea unei civilizații apuse. Ne stă greu pe conștiințele noastre care au alte valori morale. Și Africa? Quo vadis, Africa? Cine va avea grijă de Africa neagră, cu o natalitate explozivă și cu resurse precare? Vom huzuri în Europa și vom rezista presiunii imigranților din Asia, America de Sud și Africa? Trebuie să ne trezim și să ascultăm vuietul apocaliptic al robilor flămînzi. Capitolul V Prin luneta unui ambasador Mîndrie de român nemotivată Românul aflat departe de țară este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amo**, răspunde interesată señora. Ramón se mai foiește puțin, privește în gol spre depărtări infinite, își drege vocea și începe: My, noi avem amîndoi salarii bunicele. Vreau să spun, peste media pe țară! Asta așa este. Alții trăiesc, fără să huzurească bineînțeles, doar din salarii. Sigur, cum ar putea altfel. Deci, am putea și noi să ne limităm la salarii. Cu puțină bunăvoință, cred că da. Ramón face o pauză cu tîlc. Señora respectă cu sfințenie tăcerea. Nu știe încă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
algă-ciupercă, lichenul adică, devenise evident un adevăr: nu mai poate fi vorba de libertate deplină, nici de sclavie, ci de o libertate limitată și controlată În cadrul ansamblului viu care este biocenoza, al cărei prototip fusese lichenul, În care nici unul nu huzurește ci, acționând complementar celuilalt, trăiește decent. O libertate am putea spune „constituțională“. Și așa, au Încetat Încercările de evadare, deși tentația rămâne, În favoarea alternanței la guvernare a fiecăruia. Omul Însă, nițeluș infatuat - și putea fi, mai ales avea și pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e și conservator al diversității obținute. Și ar trebui să luăm aminte la „memoria“ pământului. Un exemplu? Acolo unde sunt multe substanțe alelopatice, rămase de pe urma vreunui copac care a murit Între timp, un altul nu-și poate Împlânta rădăcinile, dar huzuresc antiteticele protozoare. Memoria pământului nu se oprește aici. Adică la ce se Întâmplă În Natura pe care eu o numesc liberă, adică scutită de intervenția omului. Pământul, de astă dată ogor, ține minte cine-l lucrează, dacă o face bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care rușii exportă vreo 20 de grade, dar sub zero... fără urmă de foc; pe când casa, bântuită de toate vânturile, trebuie musai Încălzită. Și, doar cu câteva găteje, locatarul bordeiului poate chiar huzuri; fără ca Natura să simtă ceva. Încă, lutul În care bordeiul e săpat, ca și cu lemnul care-i alcătuiește acoperișul, sunt nu numai cele mai naturale materiale, dar și cele mai indiferente pentru locuitori din punct de vedere energetic, acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spiritul adânc cultivat și cărturarul vremii lui, să ne apară ca om al instinctelor, făptură elementară (v. G. Călinescu, Viața și opera lui Mihai Eminescuă, iar Creangă, cel care fusese surprins scărpinându-și cu o lopățică spinarea groasă, sub care huzurea numai geniu 1 idem, p. 159 2 ibidem, p. 161 39 popular, să ia înfățișarea „autorilor cărturărești ca Rabelais și în linia lui ca Sterne și Anatole France.”1 În replică, Vladimir Streinu ne propune o atentă analiză estetică a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
externalizarea lor În Cambodgia nu ar fi fost posibilă. Totul s-a Întâmplat În ultimii ani. „Partenerul meu este cambodgian“, afirmă Hockenstein. „Se numește Sophary și, până În 1992, a trăit Într-o tabără de refugiați de la granița cambodgiano-thailandeză, În timp ce eu huzuream În Harvard Square, ca student. Între noi exista o diferență ca de la cer la pământ. După tratatul de pace impus de ONU șîn Cambodgiaț, s-a dus pentru zece zile acasă, În satul lui, iar acum trăiește la Phnom Penh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
o zi de sărbătoare ca să-mi facă o vizită, zi când circulația e atât de aglomerată? — Te ocupi cu ceva? l-am întrebat. Vreau să spun, ai o altă slujbă sau ceva de felul ăsta? — Nu, sunt un gentleman care huzurește. Mi se părea ciudat. Și deodată mi-a săgetat prin minte ideea că, probabil, în realitate, James nu părăsise armata. Se dăduse la fund. Îl pregăteau, se vede, pentru cine știe ce importantă misiune secretă, care s-ar îi putut să implice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suntem fericiți. Cel puțin eu sunt fericită. Tu ești fericit, Peregrine? — Senzația nefamiliară pe care o încerc poate fi identificată drept fericire. Charles, își doresc toate cele bune. Macabrul tău văr militar mai e pe aici? — Nu, a plecat. — Așadar, huzurești cu de-a-pururi-fidela Liz? — Nu, și ea a plecat. — Singur-singurel? se interesă Rosina. Ce-i cu femeia cu barbă? — A, și ei pleacă. În orice caz, am renunțat la cucerirea femeii cu barbă. A fost o rătăcire mintală de scurtă durată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
F. Warren a jucat un rol important în măsurile monetare luate în acel timp. Ceva mai mult. El a avut o clară viziune asupra izbucnirii crizei mondiale. Stau mărturie seria de articole publicate încă din 1925 și 1926, când lumea huzurea. ٭Din nefericire, lumea îi dădea puțină atenție, ca și la noi de altfel. Fermierii, țăranii, comercianții se înglodau în datorii. Dacă nu venea conversiunea datoriilor toți s-ar fi prăbușit. Dar lipsa de prevedere, lipsa unei educații economice, susținea Warren
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]