202 matches
-
revoluționarului de profesie, reluat de Lenin* și omul „nou” care, sub îndrumarea omului „special”, se emancipează puțin câte puțin de sub oprimarea societății timpului. Pusă astfel în formă revoluționară, această idee este reluată în numeroase utopii* (ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-l determină să privilegieze trei logici fundamentale care vor duce la întemeierea bolșevismului*. De la Vladimir Ilici la Lenin Prima dintre aceste logici ține de pasiunea revoluționară alimentată pe atunci din pilda inaugurală a Revoluției Franceze, în particular de faza ei iacobină. Această pasiune se inspiră și din gândirea revoluționarului rus* Serghei Neceaev care, în Catehismul revoluționarului, exprimă voința de distrugere radicală a societății și necesitatea unei organizații secrete de profesioniști ai subversiunii, abilitați să recurgă la orice mijloc. Cea de-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917 și 1923 să fie definită ca o ,dictatură revoluționară''. Asta înseamnă a uita că, spre deosebire de experiențele precedente, această dictatură avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului, 1918, șeful menșevicilor, Iuri Martov, critică în Bolșevismul mondial (1919) concepțiile iacobine și nemarxiste ale lui Lenin; economistul David Dallin publică una dintre primele lucrări asupra muncii silnice în URSS, juristul Solomon Schwartz descrie condiția muncitorului (Muncitorii în Uniunea Sovietică, 1952), iar Boris Nikolaevski se interesează de luptele din sânul grupului conducător
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de gândire și acțiune și care oferă fiecărei națiuni trăsăturile sale distinctive și inconfundabile? Raționalitatea mecanicii și perfecțiunea sistematică a filosofiei lui Descartes le reîntâlnim nu mai puțin în tragediile lui Corneille și Racine decât în furia raționalistă a reformelor iacobine. Ele se regăsesc în sterilitatea formalismului academic ce caracterizează o mare parte din viața intelectuală a Franței și sunt prezente și în rezultatele planurilor de pace, perfecte din punct de vedere logic, dar fără utilitate practică, în care decidenții francezi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
elaborare a cunoștințelor În acest domeniu impun particularități metodologice și epistemologice, sugerând În plus Întrebări pe teme etice, de altfel indisociabile de finalitățile proprii acestor discipline. Toate statele occidentale se confruntă cu asemenea Întrebări. Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care a fost utilizat, cu unele nuanțe, pretutindeni În Occident și În toate fostele colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
companii subvenționate de stat, festivaluri) Întăresc controlul. Creația culturală cunoaște așadar o libertate supravegheată. În domeniul interculturalității, situația este și mai tensionată, ba uneori chiar explozivă, Într-o țară cum este Franța, unde există o lungă tradiție a centralismului numită „iacobină”, dar datând În realitate din vremea lui Ludovic al XIV-lea și a lui Colbert. Într-adevăr, dreptului Îi vine greu să recunoască, să organizeze sau să reglementeze tot ceea ce ține de pluriculturalism sau de interculturalitate, din cauza unei viziuni asupra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a remarcat, din motive legate de istoria societăților pe care le-a studiat, tradiția sociologică anglo-americană a fost deosebit de sensibilă la pluralismul cultural, punând În practică politici de acțiune afirmativă, „modelul francez” de integrare fiind prezentat drept o veche moștenire iacobină ce subsumează, sub pretextul voinței generale, particularismele unui culturi dominante ă cea a Omului alb occidental. Cele scrise mai sus nu dovedesc dorința de a face să fuzioneze cu orice preț cele două perspective. Chiar și În epoca accelerării globalizării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
își are explicația în condițiile date de reacțiunea perioadei postiosefiniste, când Imperiul habsburgic se vedea amenințat atât din exterior, cât și din interior, de ideile revoluționare, ce își propuneau să submineze bazele edificiului statal existent. După sângeroasa reprimare a mișcării iacobine din interior 196, în timpul războaielor purtate împotriva Franței revoluționare și napoleoniene, vigilența autorităților imperiale se înăsprește, fiind luate măsuri severe de supraveghere riguroasă a tuturor cetățenilor care puteau fi bănuiți că desfășurau o activitate conspirativă, fie că aveau legături cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al XVIII-lea, a revenit în Bucovina. Aici a devenit șeful sectei "abrahamiților", destul de numeroasă în provincie, după mărturiile oficiale, care era acuzată de a întreține, prin Varșovia, o corespondență periculoasă cu francezii și de a fi propagatoarea ideilor revoluționare iacobine. Totodată, Mihalachi Czernovschi a devenit un colaborator apropiat al căpitanului districtului, Vasile Balș, care-l proteja, folosindu-l la rândul său în afacerile în care era implicat, precum vânzarea moșiilor din Moldova 229. O altă relație încriminată a fost aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că ar fi avut legături și ar fi sprijinit pe insurgenții poloni aflați pe teritoriul otoman, care apoi au atacat Bucovina, așa cum îl acuza împuternicitul nobililor bucovineni, Tadeus von Turkul 232 etc. Într-o vreme în care, de teama "complotului iacobin" și a răspândirii ideilor revoluției franceze, regimul austriac a instituit severe măsuri polițienești în imperiu, luând aspre măsuri împotriva a tot ceea ce părea a fi o mișcare subversivă 233, pentru presupusele delicte politice comise, Vasile Balș a fost pus sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
idei deci, leninismul nu s-a născut pe un teren gol; a avut rădăcini filosofice profunde, dar care nu pot fi respnsabilizate pentru apariția sa. Majoritatea sistemelor intelectuale occidentale au produs versiuni inchizitoriale, dacă luăm numai exemplul iluminismului contrapus terorii iacobine; asta deoarece, așa cum pertinent a observat Raymond Aron, filosofiilor li se pot imprima relativ facil sensuri "monstruoase". Ca sistem politic și armătură ideologică însă, regimul bolșevic a reprezentat o formă de stat sui-generis. Este important de insistat aici asupra dimensiunii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
actual în Germania, 68753 Wagheusel, Fridolinstr. 14, cu ultimul domiciliu din România în București, Str. Secuilor nr. 4, bl. 22, ap. 24, sectorul 4. 229. Straub Nicoleta-Alina, născută la 4 iulie 1969 în București, România, fiica lui Cretu Nicolae și Iacobina, cu domiciliul actual în Germania, 68239 Mannheim, Spargelweg 18, cu ultimul domiciliu din România în București, Al. Compozitorilor nr. 12, bl. Z20, ap. 29, sectorul 6. 230. Tarneci Simona-Daniela, născută la 16 februarie 1966 în localitatea Bocșa, județul Caraș-Severin, România
HOTĂRÂRE nr. 660 din 20 iunie 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română a unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143327_a_144656]
-
monarhic, unde erau doar vreo șapte deținuți, se credea că acolo sunt muniții. Era 14 iulie 1789. Comuna din Paris era la conducere, Convenția a abolit monarhia. Marie Rose s-a mobilizat să supraviețuiască, s-a autoproclamat "cetățeana Beauharnais", adeptă iacobină, sanculotă. S-au distribuit certificate de cetățeni, cine nu-l avea, era considerat dușman al revoluției, era arestat și ghilotinat. Se dezlănțuise o adevărată teroare. Marie Rose era respectată, fiind considerată soția influentului Alexandre. Acesta, ca general al Armatei Rinului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mânăstire carmelită, unde a avut o idilă cu tânărul general Lazare Hoche, erou popular. Alexandre a fost judecat și condamnat la moarte prin ghilotinare, ceea ce a șocat-o pe Marie Rose. În 9-10 Thermidor (27-28 iulie) 1794, prin răsturnarea guvernului iacobin și ghilotinarea liderului Maximilien Roberspierre, ea a fost eliberată datorită intervențiilor lui Paul Barras și ale lui Jean Tallien. Frumoasa creolă Marie Rose de Beauharnais, cu silueta-i perfectă, liberă și frustrată de persecuții, având mijloace limitate, își alegea amanții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
organizării lumii"225. Este acel "spirit al lumii" Weltgeist-ul pe care-l recunoscuse deja în persoana lui Napoleon. Nu trebuie să ne înșelăm. Acest spirit al lumii simbolizează un principiu de autoritate modernă și națională într-o perspectivă revoluționară destul de iacobină, deși Hegel critică legitimitatea poli-tică izvorîtă din contract și din consimțămînt individual, cum preconizează Rousseau sau Fichte.226 El desemnează Statul prusac ce se erijează într-un stil inimitabil în "realitatea pro-priu-zisă a libertății concrete".227 Ori această libertate concretă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu se poate împăca cu ideea națiunii strict politice a lui Sieyès. Aceasta lovește prea mult în convingerile sale prin afirmarea exclusivă a suveranității populare, ca și cum Franța nici n-ar fi existat înainte de 1789. Și mai mult încă, detestă viziunea iacobină care ignoră substanța reală a noțiunii de țară și care nu va rezista sfidării pe care i-o aruncă națiunea etnoculturală. Deși n-am putea să demonstrăm aceasta, s-ar părea că Renan și-a orientat gîndirea în direcția utilitarismului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a înlătura din cadrul doctrinei naționaliste ceea ce reprezenta o amenințare pentru pacea Europei și mai ales pentru integritatea teritorială a Franței. Ca și Mill, el crede că "guvernările nu se pot construi în virtutea unui proiect premeditat"235 și nici în perspectiva iacobină. Însă odată raliat republicanismului el va considera, după exemplul lui Mill, că un guvern reprezentativ nu poate funcționa convenabil într-o țară "alcătuită din diferite naționalități", unde nu există "solidaritate de bază" (fellow-feeling)236. Este evident faptul că Renan dezvoltă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
referă la Italia printr-o formă de plural (italian semnificînd Italiile, așa cum am spune Americile). Chiar mulți dintre italieni tind să-și imagineze același lucru 263 de vreme ce omogenizarea lor lingvistică este mai puțin avansată decît cea a Germaniei. Mazzini este iacobin. Însă masa mare a compatrioților săi cultivă mai curînd un vis "herderian" de fraternitate etnică și culturală. Pe deasupra, clivajele politice se adîncesc. La stînga se situează curentul revoluționar și republican reprezentat prin Mazzini și societatea secretă a carbonarilor care, în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sa cea mai onorabilă, anume aceea a unui sentiment împărtășit de un corp politic sudat pe baza principiului suveranității populare, în conformitate cu logica naționalismului liberal. Sensul național "primordialist" al unui general de Gaulle se poate concilia de acum înainte cu acela "iacobin" al unui Pierre Mendès France sau chiar cu al unui conducător comunist. Chiar și acela al lui Winston Churchill s-ar fi putut apropia de patriotismul revoluționar al tinerilor marxiști de la Oxford, "grupul celor cinci"375, dacă aceștia n-ar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o sarcină plină de hazard. Tot ce se poate spune este că, în pofida opiniei curente, principalul obstacol din calea societăților componente se raportează mai puțin la tentația pe care o exercită ideea națiunii etnice, și mai mult la pretenția națiunii iacobine înfrumusețate cu valori universale dar obstinate ideii de a supune unui guvern unic populații străine de acesta. Un astfel de antrenament poate, de altfel, să disimuleze un altul. Se cuvine să ne amintim legat de aces-tea, de precedentul istoric al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au simțit în anii următori. Mai întâi de toate, evenimentele sângeroase din decursul lunii decembrie 1989, inclusiv execuția sumară și dubioasă din punct de vedere legal a cuplului Ceaușescu versiunea românească a asaltului Bastiliei și, pentru o clipă, chiar ghilotina iacobină au făcut ca România și românii să pară a fi ușor primitivi, chiar dacă încă eroici, în ochii Occidentului. Bineînțeles, occidentalii au avut o înțelegere superficială a comunismului românesc și a familiei Ceaușescu și, de aceea, nu au putut pricepe răspunsul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
restrînsă. Noile publica(ii regaliste și "muscadine", ca La Quotidienne de Michaud sau L'Orateur du Peuple de Fréron, L'Eclair al fraților Bertin care au răscumpărat în 1799 Journal des Débats au supraviețuit persecuțiilor la fel ca și foile iacobine, precum L'Ami du Peuple, titlu reluat de Lebois, sau Journal des Hommes libres; Tribun du Peuple de Gracchus Babeuf, apărut în august 1793, dispărut în mai 1797, o dată cu execu(ia fondatorului său. Această foaie cu un program deja socialist
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
s-a ref(cut o presă politică căreia Le Nain Jaune inițiată de Cauchois Lemaire îi redă tonul satiric. Întoarcerea lui Napoleon din insula Elba (nseamn( pentru pres( o perioadă de libertate quasi anarhică, mediu prielnic chiar și pentru jurnalele iacobine. Waterloo a pus capăt acestei etape. Timp de șaizeci și cinci de ani, pînă în 1881, presa franceză se va lupta pentru a-și recîștiga libertatea pe care o întrevăzuse între 1789 și 1792. CAPITOLUL IV INDUSTRIALIZAREA ȘI DEMOCRATIZAREA PRESEI DE LA ÎNCEPUTUL
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]