259 matches
-
de comisii. Seara, Robespierre s-a dus împreună cu Couthon la iacobini. Billaud-Varennes și Collot d’Herbois erau deja acolo. Cu toții au cerut cuvântul, Robespierre l-a primit. El a recitit discursul într-o cu totul altă atmosferă decât la Convenție: iacobinii l-au aclamat. Collot și Billaud au vrut să răspundă, dar degeaba; sub huiduieli și strigăte: „la ghilotină!” au fost izgoniți din sală. Dumas, președintele tribunalului revoluționar le-a strigat: „vă aștept mâine la tribunal!” A doua zi, 9 thermidor
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
strigăte: „la ghilotină!” au fost izgoniți din sală. Dumas, președintele tribunalului revoluționar le-a strigat: „vă aștept mâine la tribunal!” A doua zi, 9 thermidor, la Convenție, după o dezbatere dramatică, s-a decis arestarea lui Robespierre. Insurecția instigată de iacobini a eșuat și el a fost ghilotinat împreună cu susținătorii lui la 10 thermidor. Căderea sa n-a antrenat imediat sfârșitul iacobinilor. Clubul a fost închis, apoi epurat de elementele presupuse robespierriste, și și-a redeschis porțile la scurt timp. Dar
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
doua zi, 9 thermidor, la Convenție, după o dezbatere dramatică, s-a decis arestarea lui Robespierre. Insurecția instigată de iacobini a eșuat și el a fost ghilotinat împreună cu susținătorii lui la 10 thermidor. Căderea sa n-a antrenat imediat sfârșitul iacobinilor. Clubul a fost închis, apoi epurat de elementele presupuse robespierriste, și și-a redeschis porțile la scurt timp. Dar presiunea opiniilor contra terorii și responsabililor ei a determinat Convenția să închidă sala de întruniri la 12 noiembrie 1794. Ea avea
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
presiunea opiniilor contra terorii și responsabililor ei a determinat Convenția să închidă sala de întruniri la 12 noiembrie 1794. Ea avea să fie demolată după încă șase luni, în urma unui decret din 1795 prin care s-a ordonat transformarea clădirii iacobinilor în piață publică, sub numele de „piața 9 thermidor”.
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
și publicând, în 1790, articolul "De l’admission des femmes au droit de cité". Curând însă, Condorcet s-a găsit într-o postură proastă. Două curente de gândire se confruntau, privitor la modul de reformare a statului francez: Girondinii și Iacobinii, aceștia din urmă fiind conduși de Maximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a lui Marat. Iacobinul Marie-Jean Hérault de Séchelles a propus atunci o nouă constituție, foarte diferită de cea elaborată de Condorcet. Dar
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a lui Marat. Iacobinul Marie-Jean Hérault de Séchelles a propus atunci o nouă constituție, foarte diferită de cea elaborată de Condorcet. Dar Condorcet a criticat-o, ceea ce a dus la condamnarea sa pentru trădare. La 3 octombrie 1793, un mandat de arestare a fost
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
toți conducătorii luminați ai secolului al XVIII-lea. A încercat să-i elibereze pe iobagi, dar acest lucru s-a întâmplat după moartea sa. Unde Iosif a fost diferit față de marii conducători contemporani, și unde el s-a înrudit cu iacobinii, a fost în intensitatea credinței sale în puterea statului, atunci când era controlată de rațiune. Totuși, ca un conducător absolutist el a fost, de asemenea, convins de dreptul său de a vorbi pentru stările necontrolate de legi. Moștenise de la mama sa
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
au ajuns aici câțiva revoluționari francezi importanți capturați în timpul războaielor coaliției antifranceze, cel mai cunoscut dintre ei fiind Jean-Baptiste Drouet, fostul șef al poștei din Sainte-Menehould care l-a arestat pe regele Ludovic al XVI-lea. Un grup de cincisprezece iacobini maghiari conduși de scriitorul Ferenc Kazinczy sunt, de asemenea, de remarcat. După mai mult de un sfert de secol, începând de prin 1822, celulele special construite pentru "prizonierii statului" în aripa de nord a fostei cetăți au fost umplute cu
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
istoriei, banalizând fascismul și satanizând forțat comunismul, numai în scopul atingerii unor țeluri politice imediate sau a unor interese oculte. Noțiunea de stânga a apărut la 1789, odată cu Revoluția franceză când, în adunarea reprezentanților poporului, locul pe care il ocupau iacobinii, cei mai deciși în răsturnarea monarhiei, anularea privilegiilor nobiliare și instalarea republicii, fiind așezați la stanga amfiteatrului. Principiile revoluției s-au răspândit apoi în întreaga Europa, i-au înflăcărat pe cei ce au pregătit revoluția de la 1848 : în Franța - Saint-Simon; Louis
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
altă viziune care corespundea cu cea "junimistă" era cea despre Revoluția Franceză — conform autorului René Girault românul era un excelent cunoscător al acestei perioade. Experiența revoluționară a fost, din punctul de vedere a lui Iorga, traumatizantă, în timp ce liberalii sau moștenitorii iacobini erau apostrofați pentru stricarea echilibrului tradițional. A lăudat Revoluția Americană, dând-o ca exemplu pozitiv pentru construirea unei nații. Ca "junimist", conservatorismul lui Iorga nu se baza în general pe religie. Secularist printre tradiționaliști, nu a dat o mare importanță
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
urmau să se țină la 26 martie. Printre cei 92 de membri ai „Consiliului Comunal” se numărau mulți muncitori calificați și profesioniști (medici sau jurnaliști). Mulți dintre ei erau activiști politici, de la republicani reformiști, mai multe tipuri de socialiști, până la iacobini nostalgici ai revoluției din 1789. Liderul veteran al grupului de revoluționari socialiști "blanquiști", Louis Auguste Blanqui, era, în speranța susținătorilor săi, un potențial lider revoluționar, dar el a fost arestat la 17 martie și a fost închis pe toată durata
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
din Octombrie atrocitățile „Terorii Roșii” au fost ignorate, negate, minimalizate sau justificate ca simplu răspuns la Teroarea Albă. În Franța, revoluția rusă a fost interpretată prin prisma amintirilor încă foarte vii ale Revoluției Franceze din 1789: bolșevicii au fost asimilați iacobinilor, Kerenski girondinilor, Albii vendeenilor, Troțki lui Lazare Carnot, „organizatorul victoriei” etc. Un istoric simpatizant ca făcea încă din 1920 analogia între Robespierre și Lenin, între Teroarea Roșie și Teroarea Iacobină din 1793. Poetul André Breton nu este singurul care a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
moartea tatălui său din 1793. După moartea acestuia, micul Louis Charles a fost smuls de către revoluționari din grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv, temnicer al închisorii Temple. Acesta era unul din cei mai exaltați iacobini, recomandat pentru această slujbă de către înșiși liderii revoluției, Marat și Robespierre. Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet (nume dat in derâdere de către revoluționari familiei regale, care nu purta nume de familie, după acela al primului rege din
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice. S-a terminat odată cu încetarea puterii Directoratului după executarea lui Robespierre, marcând sfârșitul Revoluției franceze. Perioada, cea mai violentă din timpul Revoluției franceze, a fost pornită de conflictul mereu mocnit dintre girondini și iacobini, fiind marcată de executarea în masă a "dușmanilor revoluției." Deși numere exacte nu sunt cunoscute, numărul celor executați fusese de ordinul a zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 per total (și 2.639 doar în
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
negrilor din colonii, după exemplul Danemarcei și al Marii Britanii. La 3 mai 1792, sprijină propunerea lui Beugnot care provoacă un decret de punere sub acuzare a lui Marat și a abatelui Royou, iar la 8 mai, în cadrul Adunării, se adresează iacobinilor în termenii următori: La 18 iunie, este ales membru al comisiei extraordinare a celor doisprezece, creată la propunerea lui Marant, însărcinată cu examinarea situației Franței și de a propune măsurile pentru salvarea Constituției, libertății și Imperiului. Își dă demisia la
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Adunării decide să propună un decret de trădare împotriva lui La Fayette. La 8 august 1792, neliniștit și șocat de evenimente, Vaublanc pronunță un discurs în fața Adunării, în care îl apără, cu hotărâre și curaj, în pofida opoziției foarte puternice a iacobinilor, care dominau Adunarea și strada, pe generalul La Fayette, care era amenințat cu un decret de punere sub acuzare pentru încălcarea Constituției. Reușește, cu ajutorul lui Quatremère de Quincy să ralieze cauzei sale (conform propriilor spuse), 200 de deputați indeciși. La
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de hughenoți. Armata iacobinilor era formată din aproximativ 23500 de soldați. În jur de 6000 erau francezi trimiși de regele Ludovic al XIV-lea, dar cea mai mare parte o constituiau irlandezii catolici. Cavaleria irlandeză recrutată din rândurile micii nobilimi s-a dovedit la
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
o prăpastie adâncă și mlăștinoasă la Roughgrange. Din cauza acestei prăpastii cele două forțe nu au putut să se angajeze în luptă. Forțele lui William au făcut un lung marș de ocol, iar a doua zi aproape le-a tăiat retragerea iacobinilor spre satul Naul. La vadul principal, aproape de Oldbridge, infanteria lui William condusă de elita gărzilor albastre olandeze, folosindu-se de puterea lor de foc superioară au forțat trecerea peste râu pentru a aduce încet înapoi inamicul, dar au fost împiedicați
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
La vadul principal, aproape de Oldbridge, infanteria lui William condusă de elita gărzilor albastre olandeze, folosindu-se de puterea lor de foc superioară au forțat trecerea peste râu pentru a aduce încet înapoi inamicul, dar au fost împiedicați de contra-atacul cavaleriei iacobinilor. După ce și-au asigurat Oldbridge, o parte a infanteriei lui William a încercat să se opună atacului cavaleriei iacobine, dar a fost împrăștiată și împinsă în râu cu excepția gărzilor albastre. În această fază a luptei ducele de Schomberg și Peter
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
reușit să-și continue avansarea până când cavaleria nu a reușit să traverseze râul, apoi a înfruntat cavaleria lui Iacob forțând-o să se retragă și să se regrupeze la Donore unde a opus o dârză rezistență înainte de a se retrage. Iacobinii s-au retras în ordine, cavaleria protejând retragerea restului armatei. Erau demoralizați de ordinul de a se retrage, ceea ce însemna că au pierdut bătălia. Mulți dintre infanteriștii irlandezi au dezertat. Armata lui Iacob a părăsit orașul și s-a retras
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe amiralul Francesco Caracciolo, care fusese la comanda flotei napolitane pe timpul lui Ferdinand, dar schimbase tabăra și trecuse de partea iacobinilor. Nelson ordonă să fie judecat de Curtea Marțială, respingând cererea lui Caracciolo de a fi judecat de ofițeri britanici și nici nu îi permite să citeze martori în apărarea sa. Caracciolo este judecat de ofițeri napolitani regaliști și este condamnat
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Maria Carlota (prietenă apropiată cu amanta sa, Lady Hamilton) ,îl refuză și ignoră cererea instanței de a-i da 24 de ore timp lui Caracciolo să se pregătească. Caracciolo este spânzurat la bordul fregatei napolitane "Minerva". Nelson îi ține pe iacobini închiși și aprobă un val de execuții, în pofida cererilor de clemență ale reginei Maria Carlota și ale lui Lady Hamilton. Când navele de transport pentru iacobini, sunt într-un final autorizate să poarte republicanii în Franța, mai puțin de o
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
se pregătească. Caracciolo este spânzurat la bordul fregatei napolitane "Minerva". Nelson îi ține pe iacobini închiși și aprobă un val de execuții, în pofida cererilor de clemență ale reginei Maria Carlota și ale lui Lady Hamilton. Când navele de transport pentru iacobini, sunt într-un final autorizate să poarte republicanii în Franța, mai puțin de o treime rămăseseră în viață. Drept recompensă pentru ajutorul acordat monarhiei, în 13 august 1799, regele Ferdinand îi acordă lui Nelson titlul de Duce de Bronte și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
s-a refuzat permisiunea de a participa la înmormântarea sa și, ulterior, a fost ignorată de guvern, care a acordat privilegii doar familiei lui Nelson. Deasemenea acțiunile sale la Neapole au fost subiect de dezbatere: aprobarea sa față de represaliile asupra iacobinilor, care s-au predat în condițiile convenite de către cardinalul Ruffo și intervenția sa personală pentru a se asigura de executarea lui Caracciolo, sunt considerate de unii biografi ca Robert Southey, drept o încălcare rușinoasă a onoarei. Alți scriitori pro-republicani au
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]