256 matches
-
culmea unei viziuni politice asupra lumii, iar viața publică ar fi sufocat sfera privată. Astfel de analize trimit la criticile pe care Benjamin Constant le aducea Revoluției franceze. Lenin a avut dreptate când a spus că este un descendent al iacobinilor. Revenim la filiație. A fost „vina lui Rousseau”. Vom găsi În lucrarea lui François Furet, Trecutul unei iluzii, o istorie liberală a totalitarismului sovietic, istorie a ideilor mai curând decât istorie socială sau istorie a instituțiilor. Mai radicală este viziunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
demografică. În cadrul revoluțiilor, se folosesc metode rapide și violente pentru instaurarea unei noi ordini (1793 În Franța, 1917 În Rusia). Se produce atunci, după ruptura afirmată, o escaladare a extremelor, până când elitele revoluționare și-au construit ierarhiile și Directoratul. Așa cum iacobinii au copiat tradițiile centralizatoare ale Vechiului Regim, partidul comunist s-a convertit din interior la autoritarismul țarilor. Formă exasperată a violenței, Însă cu grade de cruzime greu de apreciat, războiul este menit nu atât să distrugă adversarul, cât să-i
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dacă liberalii erau de dreapta. Nici reforma agrară propusă și înscrisă în programul partidului încă din 1913, nici reforma votului universal nu aveau conotații de dreapta. Atunci intervine întrebarea afurisită „pe ce te bazezi?”. Mersul cu ghilotina în frunte, aidoma iacobinilor francezi, este riscant, în sensul că poți rămâne suspendat în turnul de fildeș, și nici acel 6% necesar pentru a intra în Parlament nu mai poate fi atins. S-ar putea că dihonia dintre liberali să fie aplanată, asta în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unde se repară C.N.S.A.S.ul. Condamnând în dreapta și în stânga, mergând cu ghilotina deconspirării până unde nu trebuie, C.N.S.A.S.-ul a rămas, fără bază de masă, cum se zice în politică. Așa i s-a întâmplat lui Robespierre și iacobinilor în timpul marii revoluții franceze de la 1789-1794. Chiar așa! Cum să-ți dea prin cap să deconspiri sutanele negre când se vrea introducerea religiei și la liceu? Se vede treaba că, la Cetate, tămâia este foarte scumpă! Dacă, însă, problema asta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea lui, efecte decisive. Hennequin era împotriva acestei idei. Numai societățile primitive sînt monolitice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și a dascălului."316 Filosofia lui Rousseau a stat la baza Revoluției franceze. La 11 ani după trecerea sa în neființă, în 1789, Rousseau a devenit idolul revoluționarilor francezi, un adevărat apostol, autor de argumente și lozinci mobilizatoare, mulțumită cărora iacobinii au triumfat. În 1794 rămășițele pămîntești ale lui Jean-Jacques Rousseau au fost aduse la Panthéon, bustul lui fiind așezat în Sala Adunării Constituante, alături de busturile lui Voltaire, Franklin și Washington, iar Robespierre în discursul său aduce omagiul "acestei revoluțiuni al
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Foarte tânără fiind, s-a căsătorit cu Jean-Jacques Devin din domeniul Fontenay, ea devenind marchiza de Fontenay. Frumoasa doamnă a frecventat saloanele timpului în care străluceau prin spirit personalități culturale și politice: D'Alembert, Condillac, Condorcet, Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, lideri iacobini: Jean-Paul Marat (1743-1793), președinte al Clubului Iacobinilor, asasinat de Charlotte Corday, Paul Barrat (1755-1829), membru al Convenției și al Directoratului, unul dintre organizatorii contrarevoluției din 9 Thermidor, 27 iulie 1794. Thérèse și-a creat propriul salon, loc de întâlnire a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Jean-Jacques Devin din domeniul Fontenay, ea devenind marchiza de Fontenay. Frumoasa doamnă a frecventat saloanele timpului în care străluceau prin spirit personalități culturale și politice: D'Alembert, Condillac, Condorcet, Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, lideri iacobini: Jean-Paul Marat (1743-1793), președinte al Clubului Iacobinilor, asasinat de Charlotte Corday, Paul Barrat (1755-1829), membru al Convenției și al Directoratului, unul dintre organizatorii contrarevoluției din 9 Thermidor, 27 iulie 1794. Thérèse și-a creat propriul salon, loc de întâlnire a celebrităților timpului și a persoanelor mondene. În timpul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
violent al revoluției pariziene. Purta și ea, ca și alte femei, rochii în culorile steagului francez, alb, roșu, albastru. Soțul ei, Alexandre ajunsese o celebritate a timpului, rostea discursuri în Adunarea Națională, devenise secretar al Adunării Naționale, membru al Clubului Iacobinilor și a ordonat arestarea regelui. Mulțimile furioase au pătruns în Tuileries, au jefuit palatul, i-au agresat pe suverani, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta. Au atacat Bastilia, simbol al opresiunii regimului monarhic, unde erau doar vreo șapte deținuți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de acaparare sau de înlăturare a adeziunilor religioase rivale. În Franța, îndeosebi, unificarea lingvinstică a în-tîrziat mai mult decît în zonele protestante francofone din Elveția vecină. Mai cu seamă galicismul lui Louis XIV și, mai mult încă, furia anticlericală a iacobinilor și a succesorilor lor mai mult au minat decît au întărit identitatea colectivă a francezilor. În Italia, de asemenea, artizanii unificării au trebuit să consacre o mare parte a energiei lor în încercarea de a-și convinge concetățenii că erau
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
preocupare mai puțin generoasă și anume aceea de a prezerva puterea secțiunilor populare ale Montagnarzilor pe care el se sprijinea. Acestea erau destinate să reprezinte direct "voința generală". În spiritul acestei idei, începînd cu vara lui 1793 mai ales, conducătorii iacobini extremiști vor căuta să invoce mai degrabă Poporul și nu Națiunea revoluționarilor mai moderați.175 Aceste avataruri trecătoare nu dezmint însă esențialul. Doctrina revoluționară a Națiunii legitimează modul de dominare a unui stat ce pretinde a se baza pe o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unității naționale, justificînd în consecință expulzarea celor ce contestă acest nou monopol al suveranității, se confruntă astfel cu faza de formare a unei legitimități democratice foarte distincte de cea a regimurilor pur și simplu reprezentative. Așa cum observă Lucien Jaume, pentru iacobinii care anunță în modul cel mai clar dezvoltările democratice viitoare, aceasta este o "viză de universalitate ce i se cere cetățeanului" cu scopul ca acesta să asimileze în mod reflex o logică în care "Statul se încorporează societății".177 Dusă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
țară care vorbește aceeași limbă ca și dușmanii noștri și care se consideră mai mult fratele și concetățeanul acestora decît al francezilor, ce au altă limbă și alte obiceiuri."182 Denunțarea constituie astfel apogeul edificării naționale, așa cum Brissot le declară iacobinilor la 30 decembrie 1791, "avem nevoie de mari trădări; aici este salvarea noastră. Marile trădări nu le sînt funeste decît trădătorilor; ele vor fi utile popoarelor"183. Iată perspectiva din care anticlericalismul republican sau lupta modernă pentru laicitate reprezintă avatarurile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
substanța reală a societăților de care se serveau. După Sieyès, națiunea ia chipul unui simplu cadru instituțional și juridic: ea nu este altceva decît un "corp de asociați trăind în virtutea unor legi comune și reprezentați prin aceeași legislatură 201". Cu iacobinii însă, ea se va remodela în grandiosul proiect al Națiunii universale, al viitoarei patrii a libertății în care oamenii vor învăța să renunțe la propriile interese pentru a se devota interesului public. Prima dintre aceste concepții este doar formalistă, în vreme ce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor face interpreții acestui nou concept de națiune formată din ființe vii și nu din "supuși ai legilor" cum voia Sieyès. De aici încolo acestă interpretare o va concura pe aceea național-liberală a abatelui legislator cît și viziunea eshatologică a iacobinilor ce tindeau să substituie omului obișnuit, Omul nou, supus complexului de relații sociale pînă la nivelul identificării sale cu Statul. Viziunea este profund diferită. Pentru Herder și Fichte, nu statul este acela care reprezintă Națiunea sau care trebuie să organizeze
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va opune acestui naționalism dirijat pe baza legăturilor de sînge și de limbă maternă, modelul său care afirma legitimitatea unei națiuni elective create prin adeziunea voluntară a membrilor săi. În cele din urmă, cele patru interpretări, a lui Sieyès, a iacobinilor, a lui Herder și a lui Renan, se vor reduce la două: una, creată de Herder, "verticală", care-și are rădăcinile în etnie și în cultură hotărînd cu anticipație apartenența individului la o comunitate națională precisă; cealaltă, "orizontală"203, care
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Viziunea herderiană asupra națiunii este universală prin corolarul său, care constă în dreptul tuturor popoarelor de a se organiza după bunul lor plac, distingîndu-se astfel de vecinii lor. Această univesalitate nu este mai puțin modernă decît cea a liberalilor sau a iacobinilor însă pornește de la presupuneri în mod radical inconciliabile, care le prefigurează pe acelea ale antropologiei absolut actuale. Pentru Herder ca și pentru antropologi, care-și vor crea disciplina trei sferturi de secol mai tîrziu, cultura fiecărei națiuni nu este altceva
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură cu ideologia iacobinilor, dar foarte aproape de metodele lor. Faptul este atestat mai ales de exemplul germanic. Cancelarul Bismarck n-a ezitat să mutileze poporul german și să disprețuiască identitatea sa lingvistică comună, expulzînd Austria din dispozitivul său unitar, fiindcă, fără aceasta, conducerea revenea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
chiar sumară din două motive: primul rezultă din realitățile istorice ale evenimentului, iar al doilea din însuși conținutul ei care din punct de vedere biologic este un nonsens utopic. Realitatea istorică este prezentată mai mult decât convingător de H. Taine. Iacobinii în rândul cărora o serie de lideri ca Danton, Marat, Robespierre etc, în fapt niște intelectuali exaltați și fanatici, s¬au dedat la o serie de orori inimaginabile în numele acestor idei, constând în; crime în masă, confiscări masive, jafuri și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin orice mijloace, proprietate ce revine societății în ansamblul ei. Nu a realizat faptul că societatea (ființă abstractă), va ajunge să fie reprezentată de o facțiune socială care o domină și care dispune discreționar de aceste bunuri, așa cum au fost iacobinii în timpul revoluției franceze, sau activiștii de partid în structurile de partid și de stat din regimurile comuniste. Rezultatul a fost o dominație absolută și tiranică a facțiunii conducătoare, o reînnoire a iacobinismului cu toate abjecțiile sale. Ideile socialiste au prins
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lucru se poate spune despre orice înscăunare a unei noi puteri, despre orice cotitură a istoriei. Alaric n-a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mult pentru el, care îi redactase discursurile asupra asignatelor și altele câteva, mi-a spus că, în ultimele șase luni, în comparație cu începuturile lui, părea un vultur, adică de când avea un plan sistematic și voia să formeze o grupare puternică împotriva iacobinilor și în favoarea monarhiei. S-a vorbit mult de venalitatea sa. Ai fi putut crede, plecând urechea la ce spuneau unii, că talentele lui Mirabeau erau în mod absolut la dispoziția cui plătea mai mult. „De când mă vând - zicea -, trebuie să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
imposibil de raportat la un singur plan, și în care ar fi greu de văzut perseverența și fermitatea care îl caracterizează pe un mare cetățean. Dacă ar fi trăit, este probabil că i-ar fi îngrădit și chiar zdrobit pe iacobini: este iarăși probabil că în revizuirea constituției ar fi exercitat o influență majoră. Ar fi întărit puterea executivă și mai ales ar fi împiedicat decretul absurd prin care membrii Adunării, declarându-se ineligibili pentru a doua legislatură, și-au abandonat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sistemului ei, pe care îl apăra cu o căldură pe măsura grației sale și, de câte ori această femeie mă uimea prin frumusețea gândurilor și elevația cuvintelor ei, n-o mai puteam recunoaște pe cea care, cum mărturisea chiar ea, frecventa tribunele iacobinilor și se mânjea în tina societăților frățești. Separați-o pe Doamna Roland de Revoluție, ea nu mai pare a fi aceeași. Nimeni nu definea mai bine decât ea datoriile de soție și de mamă și nu demonstra mai elocvent că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Hamburg și Berlin. ROBESPIERRE, MAXIMILIEN MARIE ISIDORE DE ăArras, 1758-Paris, 1794). Avocat, conducător revoluționar. Deputat al Stării a treia din Artois în Statele Generale și apoi în Adunarea Constituantă, unde este unul din rarii deputați democrați; poreclit „Incoruptibilul“, impune clubului iacobinilor idealul său politic, inspirat din Rousseau; adversarul aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]