19,061 matches
-
jumătate dimineața, ora la care mă îndrept spre redacție. De când Timișoara a devenit o Hiroshimă a sistematizării (se schimbă țevile de canalizare și apă, se „reabilitează" străzi, se modernizează linii de tramvai, se scot și se plantează copaci, se seamănă iarbă), adică de vreo doi ani, zona în care locuiesc, mai norocoasă, a fost dotată cu un troleibuz („firobuz", în limbajul local, sau, pe scurt, „fir"), pentru a compensa dispariția tramvaiului. Mașina circulă prost, nu respectă orarul, se defectează când ți-
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
din atmosfera pămîntească; iar cînd aerul, astfel sorbit, era înapoiat cerului sub forma ruptă și zguduitoare a unei furtunoase note de trombon, musca țîșnea zăpăcită din nara Pisicuței și îi trebuia vreme să se dezmeticească și să se descurce din ierburile încîlcite în care fusese aruncată, spre a-și găsi din nou echilibrul de luptă... De la o vreme, musca își schimbă planul de atac și începu să bată în prățile mai slabe ale citadelei, ca și cum, adică, Pisicuța n-ar fi avut
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
sărmanilor înțelepți. N-avea rost să merg mai departe și să întîlnesc aceeași viață, doar că mai bine supravegheată de oameni ai locului, care nu pricep nimic. Acolo, între mărfurile părăsite de cînd lumea, erau mărăcinișuri dese și holde părelnice, ierburi înalte cu spice înșelătoare, goale de bob. Nu trebuia decît să am curajul de a rămîne, de a mă întinde în culcușul vagabonzilor care nu se văd unii pe alții atît de larg e patul și să aștept ziua următoare
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
se îndreaptă spre teatru, care au venit pentru teatru, care văd orice formă de spectacol. Zile și nopți în șir. Stau pe valize și privesc în jur. Cerul, piatra Palatului papilor, piatra podului Saint-Benezet, ruine și splendori, aceleași culori, Rhonul, iarba și o întreagă vegetație ce pare uscată, aproape ucisă de soare, aerul inconfundabil din Provence, mirosuri și sunete care mă țin trează. Este un ritual de care am nevoie. Indiferent dacă este vară și, implicit, este festival sau dacă este
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal. Pe atunci eram o consumatoare frecventă, aproape experimentată, de hașiș. Fumasem de multe ori, în multe reuniuni, cu mulți oameni diferiți, niciodată o iarbă mai bună ca asta, dar totuși bună, uneori foarte bună, și niciodată nu simțisem așa ceva. Marcos, Jaime și eu fumam, beam, râdeam, o luam de la început și era ca și cum am fi învățat să împărtășim ceva, ca și cum toți trei am fi
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte o rună/ a seninătății, ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în ierburi. Pe mopete/ așadar tremură acuma în lună scrierea cu tăinuit// înțeles a lui el midoff care, pe îndelete, / a vrut să spună acolo un adevăr. astfel noaptea mopeteină/ arde cu flăcări mici. iar el midoff trece - regească felină" (prezentarea lui
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
au încă timp să decidă asupra căii de urmat. Va fi, garantat, locul ideal pentru sihaștrii de munte și șes. Expres-Orientul va pufăi prin regiuni în care natura își va fi redobândit toate drepturile, acoperind din toate părțile Casa Poporului, ierburi fantastice, bălării, mii de soiuri botanice se vor legăna leneș în vânt peste acoperișuri năpădite de lut. Se va circula doar aerian, imensul teritoriu, altfel parte a U.E., va fi declarat parc național, românesc desigur, băștinașii rămași - câteva mii - vor
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se conturează starea opusă nostalgiei, inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
a mințit în față și continuă să se zbată isteroid în public - așa cum s-a văzut și în emisiunea de pomină când s-a confruntat cu Mircea Dinescu? Între timp lucrurile s-au lămurit. La loc răcoros și plin de iarbă verde, la Sinaia, "conservatorii" au arătat că puțin le pasă de astfel de întrebări și că altele sunt preocupările lor. Panoramând sala, puteai, firește, detecta un aer de neliniște și îngrijorare. Dar el nu avea nici o legătură cu "moralitatea" șefului
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
organelor interne peste măsură, creșterea numărului cazurilor cu afecțiuni ale inimii. În Prudhoe Bay, Alaska, trăim într-un peisaj minimal definit doar de cer și pământ, în care nu există nici măcar o tufa sau un pâlc de copaci. Este doar iarbă crescută pe un sol tânăr, brăzdat de mini canale în care apă și-a făcut loc cum a putut, în unele zone ajungând să formeze estuare, în altele mlaștini sau mici lacuri. Serile crepusculare au un farmec aparte însă , adus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94295_a_95587]
-
ursitul ei... De sus, de foarte sus, de pe scaunul său de șef, cu o voce tunătoare, Ilie Gheorghe spulberă momentul idilic, cerându-i de urgență, lui Daisy, condica de prezență. Fundalul scenei este de un alb imaculat. Din pământ, din iarbă verde, izbucnește un chirăit asurzitor: ,, Rinoceri în țara noastră... așa ceva nu s-a pomenit niciodată“ Replică ,,Rinocerii dv. n-au putut înflori decât în creierele gospodinelor“ este reformulata, inteligent și fără discrimări astfel: ,,Rinocerii AU ÎNFLORIT (s.n.) pe la noi“. Fulgerător
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
tine să fi fost niște cuvinte formate din pietricele albe și negre și neobișnuit de fierbinți un fel de ochi vii încă plini de cireșe și stele care mi-au ars gura și apoi mi-au scăpat din palme în iarbă printre greieri și mucuri de țigară și semințe sparte să fi fost niște cuvinte care s-au dat de-a berbeleacul de dragul tău prin puf de păpădie prin irizări de ape reci prin tăceri mai grele ca lespedea pusă peste
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
să te-aștept înserare a vieții cum vii pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit casa cu același foșnet lipsit de speranță cu care se desface un ziar mototolit iar întunericul ascultă respirația paginii Privind iarba când scrii chiar la îndemnul sau la rugămintea cuiva nu mai mult de o propoziție despre aducerea ta din întunericul spart al unei păduri cu întuneric cu tot e ca și cum ai da drumul unei păsări din pumni îți aduci aminte
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
da drumul unei păsări din pumni îți aduci aminte că e o încăpere unde un bărbat și o femeie își schimbă pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
Emil Brumaru Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni... Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni, Cînd roua mi se-ncheag-opacă-n iarbă? Mi-s umerii căzuți, fluturi străini Îmi taie fața, nu mai știu să-mi șteargă Cu-aripa lor, mîngîietori, obrazul. Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină În reci bulboane, ne măresc necazul Și doar nainte-aveau căderea lină, Alunecau pe lîngă trupurile
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
cui metaforele aidoma unor pălării ochi la taclale aidoma paharelor la o masă simțăminte pe care inima le ronțăie cum semințe le scuipă cojile. Simptom epocal În ziua de azi strașnic ne tocmim la revolte. Matinală Cum o vestă antiglonț iarba din curte o echimoză pe cer (l-a lovit pumnul vînjos al unei cupole) o umbră linșată dîndu-și suflarea pe prag un chip de adult dispare în același chip cînd era copil (n-are alternativă).
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
mestecat lipită de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
E frumos aici E aer, e și apă Diferite fructe Mi-am făcut și eu un rost cumva Sunt aici și ființe conștiente Paparuda, bunăoară E bine, e bine aici Am învățat lecția. *** În văzul tuturor Am inventat o nouă iarbă O iarbă care aici nu există Cu-adevărat Numai ceea ce nu este Poate cu-adevărat să fie Nou. *** Suntem atât de apropiați Încât nici nu mai contează Că nu suntem împreună Atât de mult ne iubim Încât nici nu mai
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
aici E aer, e și apă Diferite fructe Mi-am făcut și eu un rost cumva Sunt aici și ființe conștiente Paparuda, bunăoară E bine, e bine aici Am învățat lecția. *** În văzul tuturor Am inventat o nouă iarbă O iarbă care aici nu există Cu-adevărat Numai ceea ce nu este Poate cu-adevărat să fie Nou. *** Suntem atât de apropiați Încât nici nu mai contează Că nu suntem împreună Atât de mult ne iubim Încât nici nu mai contează Că
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
Petean miau ucis copilăria cu praștia ca pe o pasăre cântătoare miau furat adolescența pe neștiute - eram deja străin și confuz când m-am trezit mi-au spurcat tinerețea aruncând scrum și chiștoace în așternutul imaculat dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]