805 matches
-
în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult de faptul că le întâlnisem acolo. Dar unde ne aflăm? Și până să poată să-și dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
reflexie într-un geam de sticlă... nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se pare că nici n-au fost aici de fapt, ne-a explicat Iasomia. Ele-s acum în Valea Verde, acolo au fost în tot acest timp, și probabil noi le-am apărut lor cum ne-au apărut ele nouă, adică ele ne-au văzut apărând în sala clădirii principale, iar noi le-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Însă, în primul rând, unde erau solzii?... Parcă ar fi fost pretutindeni în jur, dar nu se lăsau găsiți prea curând... Am ajuns în vale, unde am găsit un lac. Era absolut limpede, strălucitor... aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă au fost adevărați și nu doar o proiecție efemeră... Iasomia nu spunea nimic, privea gânditoare și absentă spre apă, cu aceeași expresie pe care o avusese dimineață, când cercetase marginea platoului. Nu aș fi ghicit ce era cu adevărat în mintea ei atunci, de ce se temea, sau la ce se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
trecut prin zonă? Poate năpârlește? Cum să năpârlească dinozaurul auriu, s-a distrat Ghidușa iarăși, chicotind amuzată. Mai întâi trebuie să vedem dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre lacul care părea acum aproape ireal. Ai dreptate, a vorbit Iasomia intervenind în discuție, și ochii ei aveau acea perdea pe care o ascundea în privire, când se gândea la ceva ce nu reușeam să ghicesc. Haideți să nu stăm aici, ne-a avertizat și a luat-o înainte, fără grabă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că devenise mai plauzibil ca ea să fi fost o ființă a acestor locuri aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ca ea să fi fost o ființă a acestor locuri aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil. Chiar și o urmare întocmai ca dintro poveste. Ceva fantastic. Orice. Și, la urma urmei, Iasomia se afla cu noi, acolo... nici nu era de mirare că totul devenise un basm adevărat. De fapt, adevăratul basm începuse cu mult înainte de a ajunge noi acolo... adevăratul basm începuse cu ea. Și, probabil, avea să se termine atunci când
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
deodată, Ghidușa a dispărut imediat, imaginea ei devenind transparentă și apoi invizibilă. Totul se petrecuse pe neașteptate, atât de repede, încât nici nu avusesem când să mă mir. Am rămas încremeniți, neștiind ce se întâmplase de fapt. Mam uitat spre Iasomia, crezând că ea avea o explicație, și dacă nu împiedicase dispariția Ghidușei, poate măcar știa unde se află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu avea nimic de zis, care să mă lămurească. M-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
încât nici nu avusesem când să mă mir. Am rămas încremeniți, neștiind ce se întâmplase de fapt. Mam uitat spre Iasomia, crezând că ea avea o explicație, și dacă nu împiedicase dispariția Ghidușei, poate măcar știa unde se află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu avea nimic de zis, care să mă lămurească. M-am întrebat dacă nu cumva supraestimasem capacitatea ei de a transforma lucrurile... dacă nu-i atribuisem mai multe miracole și minuni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spus eu, indiferent dacă a ajuns acasă sau e pe undeva pe-aici, o vom găsi până la urmă. Aveam încredere că Ghidușa se afla pe undeva prin apropiere și urma s-o găsim curând, trebuia să apară într-o clipă. Iasomia nu părea să aibă nicio idee ce să facem în continuare și nu părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau de infinitul senin, sau de lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu mai avea atribute de zeiță a verii, dacă doar cu câteva momente înainte fusese altfel... nu mi am explicat această schimbare. Așa cum nu mi-am explicat nici de ce dispăruse Ghidușa. Sau ce era cu podul de raze, dincolo de care Iasomia nu mai voia să meargă. Era ca și cum strălucirea solzului și a dinozaurilor pe care i văzusem șterseseră ceva esențial din peisaj. Ca și cum fusese ceva atât de intens, încât totul se schimbase, nerămânând destul pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea mea, și nici eu nu mai credeam în capacitățile ei supranaturale, sau că i-ar fi păsat în vreun fel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am simțit la o distanță iremediabilă de ceea ce văzusem inițial în tot acel basm adevărat. Totul părea să-și fi pierdut ceva din înțelesul său esențial. Încrederea noastră se diminuase. Atunci, dacă nu poți veni mai departe, i-am spus Iasomiei, nu veni. Eu merg oricum mai departe. Și m-am întors spre pod, pășind prin razele ireale. Portocala m-a urmat, iar Hamsterii de asemenea. Rămăseserăm numai noi patru, acum. Nu mai știam care era rostul expediției, sau la ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă m-am dezmeticit imediat, mai repede ca alte dăți. A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița verii care ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
lucrurile și modificând întreaga lume din jurul meu, urmărindu-mă prin energia sa fantastică, de-a lungul timpului, făcând posibile minuni și miracole nebănuite, și influențând chiar felul meu de a percepe lucrurile... poate din această cauză o văzusem altfel pe Iasomia, poate de aceea veniseră copiii în expediție, poate tocmai datorită acestor solzi ajunsesem la acel tărâm ireal și fantastic... Apoi, mi-am dat seama, tot în aceeași secundă, ca o revelație luminoasă, că de fapt, era invers: acești solzi ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei, amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din India, păstrate în camerele copiilor, unguente necunoscute, provenind din ținuturi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa ei de noapte. O cămașă murdară, care se aflase în contact cu carnea ei, o cămășă de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și eu dacă-i așa de cumplit? Nu mai știu să țin În mâini o carte. Sunt foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
abține să nu-i omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen. Stridie dă roată camerei. Se întoarce ca să zică: — Știai că porcii nici nu apucă să moară înainte să fie opăriți cu apă la șaizeci de grade? Ofranda asta eu o iau. Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceaiul împreună cu cafeaua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, băutul ceaiului este, ca și în cazul cafelei, un mijloc de socializare. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roșu (cunoscut în Europa drept ceai negru), de iasomie, verde și medicinal. Chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde. Conform medicinii tradiționale chineze, ceaiul este relaxant și calmant, poate îmbunătăți vederea, are efect răcoritor, poate scădea temperatura corpului în caz de febră și poate ajuta la eliminarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sănătoasă și a devenit o preferință a tot mai multor oameni. Poate fi consumat tot timpul anului, dar primăvara și vara este indicat să se bea ceai verde, iar toamna și iarna este de preferat cel roșu sau ceaiul de iasomie. Nu este indicat să fie băut pe stomacul gol, ci servit după sau între mese. Cei care suferă de insomnie, nu trebuie să bea ceai înainte de culcare. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]