302 matches
-
el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de hârtie făcu un ocol, rotindu-se ca un vertij deasupra meselor, Înfigându-și privirile alcătuite din zaruri În ochii fiecărui comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după derularea acestor evenimente, stomatologul Noimann rămase cu imaginea piramidei de carne din care ieșeau, amestecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer. Atac asupra voievodului! Mențineți pozițiile! - Doamne, ajută-ne Doamne, dacă ne vezi pe ceața asta... șopti spătarul, blocând o lovitură de iatagan și tăind rapid, orizontal, pieptul unui spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele. Avem nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
real. Ceva ce văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca se afla sabia Cuceritorilor. Era aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar Începea să se adeverească. Sabia exista. La fel Cei Patru Cuceritori. Iar acum apăruse acel tânăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Da, zâmbi amar Oană. Printre altele, cum l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca o ghilotină. Pietro, care se așezase pe scaunul de lângă ea, o văzu albind și Închizând ochii. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se În colțul dinspre miazăzi. Panoplia cu arme de pe peretele de Răsărit căzu cu zgomot, iar armele se risipiră pe podea. Al Patrulea Cuceritor se aplecă și luă un iatagan, dar căzu cu un shuriken Înfipt În gât. Ștefănel nu-și luase privirea din ochii principalului său dușman, dar simțise mișcarea și ucisese Într-o fracțiune de secundă. Amir Începu să respire aerul adus de vânt. Experiența de războinic Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parcă de undeva de deasupra lui Alexandru. Pictorul ridică ochii și văzu o sabie aruncată de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb, Îngerul Îl cunoștea foarte bine. - Alexandru... Nu intra În panică. Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când i-ai ucis pe Cei Patru. Am scos iataganul, crezând că-l pot Învinge. N-am putut. Dintr-o singură lovitură m-a aruncat În apele canalului. Am fugit cu ajutorul unei bărci. Am aflat abia la Istanbul cu cine luptasem. Era căpitanul Oană. Tatăl tău. „Murmurul mării, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar primul răspuns, zise, Într-un târziu, șeful Apărătorilor. Vor mai veni și altele. - Și altele? De unde? Omul acela? Cel care a ieșit pe poarta palatului Ak Saray În ultima zi a anului 1475? Omul acela cu ochii albaștri, cu iataganul cu perle? Omul acela care mă privea prin ochean, de pe acoperișul palatului?! Stai puțin... stai puțin... nu se poate... l-am văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
singur om? Am pierdut aproape patru mii de luptători pentru viața unui singur om? - Nu, generale. Ai pierdut patru mii de oameni fiindcă te afli Într-o parte a lumii În care nu ai ce căuta. Cel puțin nu cu iataganul În mână. Vino ca prieten și nimeni nu va mai muri. Generalul dădu pinteni și se Îndepărtă fără să răspundă. Angelo Își dădu seama că Mihaloglu căuta un răspuns, dar nu-l găsea. Ceea ce era, totuși, un Început. O Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]