277 matches
-
și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul său spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
violul și tâlhăria. Cea mai fericită viață de ostaș acolo se lăuda peste decenii nea Mitu Păcătosul că o dusese. Lălăia pe câmpuri ziulica Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la gospodăria unității și cu pâine caldă rostuită de la manutanță. Femeilor care, din felurite pricini, nu puteau să-l primească În vreo noapte, le dărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mai abătuse de pe acest drum. Nici nu avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească în chiar acea zi. Dar ceea ce-l îndurera cel mai mult era faptul că Oyu devenise ibovnica lui Hideyoshi. Ca frate al ei, simțea încontinuu mustrări de conștiință. La urma urmei, Oyu fusese cu el în momentul crucial când își alesese propriul ei drum. Vina era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a dovedit a fi cel de la bun Început. Dar ți-ai găsit să rostească vreun cuvânt de scuză, măcar de părere de rău... Nimic! Ba, când m-am liberat, unul din ăsta - mă ura, de parcă i-aș fi pohtit ibovnica - zice: «Lasă, că până la urmă tot punem laba pe tine și te-nfundăm!» Că mă Înfundă!, nu că au să afle adevărul-adevărat... Așa am fost eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân, câte ibovnice se vor Întâlni În această noapte cu bărbații pe care și i-au ales? Tot asftel, câți bărbați dorm alături de femeia pe care o iubesc, mai cu seamă alături de o femeie care li se dăruiește din alt motiv decât acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
săturat. 29. Ți-ai înmulțit curviile cu țara Canaanului și pînă în Haldea, dar nici acolo nu te-ai săturat. 30. Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, care sunt fapta unei ibovnice dedate la curvie, 31. zidindu-ți case de curvie la toate colțurile ulițelor, și făcîndu-ți înălțimi în toate piețele; n-ai fost nici măcar ca o curvă care-și cere plata. 32. Ai fost femeia preacurvă, care primește pe străini în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și de-acolé pornea de da drumul la glonțuri. - Măi ! râse celălalt. Se vede că erau înapoiați... - Boier era unul Iordache Cananău, continuă bătrânul. Trăia cațaonul c-o muiere. Îl chema pe tata sub cerdac și-i poruncea s-aducă, pentru ibovnică, carne de căprior ori de mistreț, ceavea ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
parcă se prefăcea În amintiri. PÎnă și sărmana Cinthia se transformase Într-o vizită anuală la cimitir și Într-un bărbat care venea să-și primească simbria pentru că avea grijă de cavou. Celso și Daniel erau tot holtei, dar aveau ibovnice și teren de casă Într-un cartier mărginaș, abia așteptau să poată da o fugă pînă acolo. Era nevoie să treacă pe acolo, pentru ca femeile să se poată duce după târguieli. Și adevărul e că totdeauna trebuia să stea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-a fixat atenția și dorințele asupra unei femei. Cu alte cuvinte, mai clare și mai directe, ce nu vrea Cipriano Algor, chiar dacă i-ar aduce toate suferințele și amărăciunile singurătății, este să joace rolul insului care periodic își vizitează ibovnica, întorcându-se de la ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și, în cazul particular de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala unor instrumente mai puțin cunoscute, de percuție, poate și de suflat. - Plăceri rare braț la braț cu necazuri ușoare... interpretă brunețica ceea ce păreau să transmită revărsările sonore... În tărășenie e amestecată și ibovnica cooperatorului... Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind-o, șoferul îi sumesese complet poalele la spate și se pregătea să treacă, pe loc, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios și striga: Cardește-mi, cardește-mi, Mitică, Cardește-mi, de nu mă uita... Era vesel pezevenghiul pentru că avea bani și-i era bine. Îi trimisese înainte pe Mînă-mică și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grivita în goană, bătând burțile cailor, și se opreau pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau cu miile. Totdeauna veseli, umpleau prăvălia, glumind cu Stere. Alde Cristu, ăl mai pișicher, un hoțoman și jumătate, clipea din ochii săi mici, se scărpina după urechea găurită de care atârna un cercel de argint și-i spunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de s-aveau bine cu cei din groapă. Nu călcau mahalaua. Tot prin cartiere pricopsite își făceau veacul. Cărau rufele scumpe de prin curți, le vindeau pe nimic, fugeau de sergenți, nimeni nu putea să spună pe unde dormeau. Aveau ibovnice care-i ascundeau. Nu munceau, mâncau și petreceau numai din ce dădeau la spate. Altfel, oamenii se știau. Să tot fi fost vreo suta-două de suflete. Se lipiseră și gunoierii. Trăgeau spre bordeiul lui Grigore. Ei între ei se înțelegeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făceau afacerile, la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni noi. Cu ani în urmă, le cărase băutură acasă la neveste sau la ibovnice. Ce bacșișuri îi mai dădeau! Erau oameni veseli, care mâncau bine și petreceau. Din banii lor se pricopsise domnul Vasiliu. 82 Cârciumarul se oprise în ușă, privise rafturile pline de sticle și simțise vechiul miros de bere și de carne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de are mai multă putere, ține minte de la mine. Când să pătrundă în casă, s-a auzit poarta scârțâind. Codoșul s-a uitat. În curte intrase cineva. Când s-a apropiat mai bine, Gheorghe se dumeri. Era Titi Aripă, vărul ibovnicei. - Cum v-am mirosit eu, puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să dau de voi pe aici... Era băut atât cât îi stă bine bărbatului, cu chef de petrecere. Se uită la Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gura mare: - Ce-am avut și ce-am pierdut! In pielea goală m-am născut, ce-i pe mine-i de cîștig! Gheorghe, să nu-l vadă, să nu audă de el, îi dorea moartea. Când intrară în casă, vărul ibovnicei cânta la urechea lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
margini răutăcios. Părul moale, castaniu îi cădea într-o parte. Cel tânăr o privi o clipă și bău până în fund. Buzații osteniseră, dar nu se lăsau. Începuseră să cânte fără perdea. Iute s-au înveselit manglitorii. Stăpânul și-a așezat ibovnica pe genunchi și-a mai destupat o sticlă. Oacă juca geamparalele pe coate, își legase pantofii de șireturi și-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]