261 matches
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Carnagiu la Gettysburg (I) Larmă și tropot, icnete și miros de sudoare Amestecatecate cu sânge închegat Scuturi în fața săgeților și a pulberilor Slobozite din guri de tun hăpăitoare Flămânde de carne de om Pe care-o vor scofâlci și tranșa Din simțul bravurii neîngrădite - Cai înșeuați cu harnașamente
CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359641_a_360970]
-
-n plamă de sacoșă. Ați băgat de seamă cum baierele pungilor de plastic din supermarket, atunci când cărați până la refuz și peste, îți strâng degetele ca o menghină cu margini ascuțite? Numărul cutelor de pe mâini e dublu față de numărul sacoșelor, iar icnetele direct proporționale cu distanța până la parcare. Faceți un exercițiu și doar ascultați cu atenție: gem mall-urile de durere când vin sărbătorile. Singurul icnet al domnului meu din Buzău a semănat cu al unui mare tenismen în fața serviciului decisiv. Ridică
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
ca o menghină cu margini ascuțite? Numărul cutelor de pe mâini e dublu față de numărul sacoșelor, iar icnetele direct proporționale cu distanța până la parcare. Faceți un exercițiu și doar ascultați cu atenție: gem mall-urile de durere când vin sărbătorile. Singurul icnet al domnului meu din Buzău a semănat cu al unui mare tenismen în fața serviciului decisiv. Ridică valiza, se apucă de bara ușii și gata, e în tren. "Privatele astea sunt mai înalte", a constatat și el ce am simțit și
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
poartă sufletele în vecie: copiii. Prin prisma lor trăim, prin ei ne continuăm existența dincolo de moarte, ei reprezintă șuvița de viață rămasă, siajul acela plin de lumină asupra căruia putem veghea mai presus de moment. Toate durerile, toate țipetele sau icnetele tâșnite din lăuntrul nostru, toate chinurile, se dizolvă, dispar, se evaporă în fața bucuriei dăruite de copil. Fiecare zi care aduce un dram de mulțumire este o binecuvântare pe altarul sufletului. Un gest, un gând, un râs, o privire, două brațe
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
auzit sugestia. Fâș-fâș! Vâșt-vâșt! Pâs-pâs! și-atât ... .Tăcere. Mă uitam spre cărți ca soacră-mea la salariul meu. Nu-mi auzeam nici măcar scărița și nicovala din ureche. Cred că nu mai funcționau. Nu știu de ce nu mă miră. Însă, ... un icnet înăbușit urmat de un icnet mai evoluat îmi dovedi contrariul. O pufnitură-n râs plusă dovada și dă-du startul la o simfonie a râsului pe toate gamele și portativele urechilor mele muzicale. Ei nu, că asta e prea de
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
și-atât ... .Tăcere. Mă uitam spre cărți ca soacră-mea la salariul meu. Nu-mi auzeam nici măcar scărița și nicovala din ureche. Cred că nu mai funcționau. Nu știu de ce nu mă miră. Însă, ... un icnet înăbușit urmat de un icnet mai evoluat îmi dovedi contrariul. O pufnitură-n râs plusă dovada și dă-du startul la o simfonie a râsului pe toate gamele și portativele urechilor mele muzicale. Ei nu, că asta e prea de tot! Cer repunerea mea în
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
fiind de înălțimea la care se afla vârful „stogului de fân" închipuit de cearșaful ce se desfășura de acolo în multe cute. Nu am avut timp să deliberez. M-a întrerupt tanti Florica, atât de neașteptat încât am scăpat un icnet înăbușit. Mi-a trântit o fleașcă de parafină fierbinte pe spate, fără să mă anunțe. Ce să mai zic? Am tăcut și am întrerupt observația în care mă lansasem, răzimându-mi capul pe pumnii strânși și închizându-mi ochii. - Ridicați și
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
copiii care au venit acasă fără nimic, bătuți și flămânzi. Sătui, adorm și aceștia pe unde apucă. Soțul iese din comă ușor năuc, însă buzele dumneavoastră tumefiate natural și răscolitor de senzuale îi dau idei. În timp ce și le exprimă prin icnete, susurați delicat printre dinți cuvinte de alint legate de soacra dumneavoastră și de cartea cu poze colorate înfățișând unele animale domestice. Scoateți ușoare țipete de plăcere când vă proptește cotul în gât. Va sesiza fericirea ce vă inundă și își
DIETA NATURISTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343042_a_344371]
-
pernă steiul, Din fulgi de nea ți-am zămislit poclada Nici gând de somn, în doi teșeam temeiul, Pârâul fiu, miri, munte și Naiada. Ne-ascunde noaptea sub umbrar de astre, Te-mbrățișez cu-atingeri de cascadă Munte sub munte, icnetele noastre Alunga zorii, nimeni să ne vadă. *** Referință Bibliografica: Iubindu-te, m-am preschimbat în munte / Ovidiu Oana Parau : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1750, Anul V, 16 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Parau : Toate
IUBINDU-TE, M-AM PRESCHIMBAT ÎN MUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344124_a_345453]
-
pe un alt plan decât cel material. - Am vrut doar să-ți cunosc părerea, i-am spus, după care am îmbrățișat-o strâns, sărutând-o pe gură, gât și sâni, penetrând-o puternic, provocându-i încă două orgasme mix, în icnetele ei de femeie satisfăcută. Peste două zile am condus-o la aeroport, eu urmând să mai rămân o zi în capitală, după care să mă întorc cu trenul în Petroșani. Punct. ********************************* Iată o altă relatare (extrem de interesantă) despre viața de
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378504_a_379833]
-
bărbie și a lovit-o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
băiatule..., dacă poți! - Ne... ne... nenorocitule!... M-ai omorât... tu, nenorocitule...! În..., în iad... te omor..., te omor ... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ultimele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare. Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit de firave flori de
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ale mele sentimente-albastre crupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten, ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezește Sonnet 50 How heavy do I journey on the way When what I seek
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
în spate, eu însumi, obosit și tristi-apăs cu ale mele sentimente-albastrecrupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul istștiind că la galop nu-l vreau spre astreNici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pintennu-l pot mișca cu furia-mi degrabăcu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten,ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabăCu același geamăt mintea-mi se trezește:mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezeșteSonnet 50How heavy do I journey on the wayWhen what I seek (my weary travel
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ale mele sentimente-albastre crupa-i curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, si e sprinten, ca un cuțit în inima-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanță dintre noi, bucuria-ndată putrezește Sonnet 50 How heavy do I journey on the way When what I seek
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
ca dintr-un corn al abundenței, întreg conținutul. Căzătura îmi cam pusese la încercare șira spinării, așa că-mi trebuise ceva timp să mă adun de jos, între timp deasupra mea începuseră să se audă zgomotele specifice unei încăierări: bufnete, gâfâieli, icnete de durere. Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele lui Martin: Sus, Werner! Mișcă-te odată, ce dracu’! M-am ridicat cu un efort disperat, clătinându-mă pe picioare. Vedeam merindele mele risipite, cred că
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca dealurile mele, Se aud căruțe, glasuri minunate, Veșnicia, încă, bântuie prin sate. Coasele retează iarbă din vâlcele, Si miros a viața, dealurile mele, Stau la sfat vecinii, ca-în vremuri străbune, Când, pe după crește, soarele apune. M-au
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
i-am răspuns și, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înșiruire de interjecții sau mormăituri fonice, din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulțumise sau nu răspunsul. Și-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii și, mi-a răspuns cu un oftat prelung, parcă obligându-și corpul să nu țipe: -Mergi în pacea Domnului copilă înapoi la ai tăi, că pe-aici trage somnul să închidă ochii norilor, și dusă
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
privirea mea și musca intrată pe ușa larg deschisă de căldură s-au învârtit în jurul siropoasei fericiri (etalată ziua-n amiaza mare fără vreo frică de tâlhari) una-n tăcere și-alta bâzâind contemporană umbra lui sisif trecea cu un icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
roșul buzelor arse de soare și-apoi mărul.mărul însuși din care-ți dorești cea dintâi mușcătură; apoi mustul ce-ți curge dulce printre dinți pe bărbie, pe gât, pe umeri și-apoi toată acea răcoare umezire pătrundere simțire trăire icnetul mărului strivit și-apoi că o muzică desăvârșită însuși geamătul, întâi puternic apoi treptat, treptat, stingându-se... Referință Bibliografica: Femeia (1). / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
FEMEIA (1). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346460_a_347789]
-
exilului meu curcubeul iubirii puntea ce-așează între mine și tine un strop de divin Dumnezeu! NOAPTE INSULARĂ clinchet de stele zurgălăi din lacrimi de lună măslini tremurând urgisiți portocali-atârnând roade grele arbuști înfloriți... rătăciți prin urmele reci de furtună icnete rupte tablouri ciudate, rupestre marea chemându-și frământul zeițe de ipsos cu frunțile supte nisipuri, clepsidre-acareturi terestre ore, secunde-ncălcând legământul suflete-aprinse torțe de gânduri pribege acropole albe, umbre de timp ruguri de doruri, focuri nestinse umeri de flăcări blesteme trudind
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
la faza de metastază: era un romantic incurabil, un menestrel, adora femeile și ... firește, banii. Împinse femeia către dormitor și o trânti pe pat. Mâinile îi lucrau cu dexteritate, ridicând fusta de casă a femeii și trăgându-i chiloții jos. Icnete de plăcere se auzeau dinspre ambele părți. După vreo jumătate de oră, transpirat, individul se ridică de pe femeie și se puse pe marginea patului. Lăsă capul în jos și cu o voce ștearsă, mai mult o mieuneală cvasi- guduroasă dar
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Lasă glodul să-și usuce trupul stors de vlagă Noaptea-i scurtă, zorii cântă și nu știi de șagă. Referință Bibliografică: DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
locul perfect de muncă ,știe să se ocupe exact așa cum trebuie ,de „personal”. Aruncă-n luptă toate armele ce numai o femeie le posedă, știe ce vrea și știe și cum să obțină. Iar rezultatul nu întârzie s-apară. Un icnet scurt de început,apoi un șir de țipete din ce ce mai zgomotoase și prelungi. Sunt strigăte de imensă plăcere, de peste-un an n-a mai simțit așa ceva și-un an e foarte mult,chiar și pentru o femeie. Se
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]