493 matches
-
căruia se alesese cu porecla. Adeseori, chiar încercam să-l imit, mai ales când împingeam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa. I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
un ritm tot mai alert. Adevărat că și mâinile lui strângeau coapse sau umeri ori sâni într-o ordine parcă prestabilită, coordonându-i jocul. Senzațiile dinlăuntrul ei erau unice. O atingea acolo unde nu bănuia că se poate ajunge și icnea, din când în când, dominată de o fervoare de care nu avusese parte. Avea impresia că plutește, că se înalță și flăcări nevăzute o înfierbântă și o topesc. El a simțit când ea s-a excitat puternic, gemând încet și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii, m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit degetele ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Mădălina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional, pur material, chiar era. Și chiar mai mult decât atât. Visul frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1464383503.html [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist michelangelic al veacurilor trecute. Brusc, tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa ceva frumos. În orele care au trecut, am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1464383503.html [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți asta ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi în mișcări spasmodice. ******************************* Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. Am avut o cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli mari. Mai greu a fost cu transferul ei în
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1464383503.html [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
e din ce în ce mai rar, se zguduie plămânii, gâlgâie lacrimile care nu se mai înghit. Mi-e ciudă pe mine, pe slăbiciunea mea, ce naiba, doar am trăit și văzut destule. Mi-e și rușine de cei din jur cum mă scutur necontrolat, icnind și sughițând, ca o figură tragică, în plină deznădejde. Se apropie un domn de-al casei. Nu-l pot numi angajat sau supraveghetor, pentru că muzeul e opera acelor benevoli care, dintotdeauna, și-au pus la dispoziție apartamentul și viața, celor
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Checkpoint_charlie.html [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
și fură... Și rupe...și fură speranța din lume Ajuns lângă visul născut din pruncie, Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume Când seceta arde cerând veșnicie. Ultimul vals Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie, Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit, Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie Ca o aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă, Zboară dup-
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului, după ce insista să-l umple ochi cu saci cu cartofi pe care tot ea-i căra în spate - toate astea doar-doar i s-o face rău și o lăpăda, se gândea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477081861.html [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
după atâta amar de vreme. Numai numele ce mă mai dă de gol, în rest ... Brânzoaice caldeee!... Brânzoaice caldeee!... Haideți la brânzoaice, lovi-v-ar foamea! Un tânăr tuciuriu, cu hălățel alb și bonetă așișderea, împinsă pe ceafă, pusese jos, icnind, un coș imens, pe care îl purta cocârjat cu ambele mâini, înaintea noastră. Cât ceri pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mă dai în primire? Stai să-ți dau eu acum, apoi a prins-o de păr, a trântit-o jos și a început să o lovească cu picioarele. Femeia, de teamă, să nu sperie copiii, nu a scos nici un sunet. Icnea la fiecare lovitură a brutei cu chip de om, după loviturile aplicate în abdomen și coaste, i-a aruncat peste umăr, în timp ce mergea spre baie :să rămâi aici, m-am răcorit, mai vin să te bat peste o lună. Așa
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1472634137.html [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
tare. Însetați, cu guri uscate, Ca în iad două satane, Cum nici unul nu răzbate, Pun mâna pe buzdugane. Buzduganele se sfarmă, Ei se prind în luptă dreaptă, Iar acum, fără vreo armă, Se smucesc, apoi așteaptă. Gâfâie și se-ncovoaie, Și icnesc în grea strânsoare, Curg pe ei subțiri șiroaie Aburinde, de sudoare. Prințul zmeul saltă-n spate Și-l aruncă jos, în iarbă, Capu-i de un zid se-abate Și își pierde-un smoc din barbă. Clătinat de lovitură, Greu
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416902060.html [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
pericolul de a se sparge barcă.. că, eu tot nu mă calmez..trebuia să mă ”iau de cauză acelei stări. M-am apropiat și te-am strâns mai puternic la piept..trăiam intens și nu mai realizăm strânsoarea, tu ai icnit și te-am scuturat că de..am slăbit, insă îți sărutam mâna, tu te-ai întors spre mine și mă priveai fix.. -„Tu ai o problemă serioasă..” -„Ce să fac..? mi-este gândul numai la Tine, da, știu că nu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1452432475.html [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
hoașcă ofilită! Mi-ați mâncat tinerețea! Soacră-sa tremura din toate încheieturile. -Te-ai drogat! -Nu! M-am deșteptat. Îmi recuperez viața. N-am timp de voi, iau lucrurile și plec. -Ești o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe podea soțul. - Vrei să spui.. vagabonzii. H ipopotam analfabet. Si erau streapperi tineri, frumoși ... capabili. Își îndesă în geantă, cardurile, banii ascunși, pusi deoparte, câștigați prin munca ei. Afară, se auzea sirena poliției. Vecinii sunaseră alertați de scandal. Bătăi
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
sutele de oameni și tristețile lor. Mizeria nimicului, uneori, ne bagă pumnul în gură și-atunci scriem pentru a putea produce iluzia trăirii. Ne trecem prin lucruri supuse de alții, străbatem drumurile cu mâinile tremurând în jurul paharului cu apă. Inima icnește a vis. Dorința iubirii ne șlefuiește așteptarea, rondul prin viață îl facem orbind. Naștem absențe, zâmbet prelins e textul acesta ce vă scoate din minți. Ce e variabil? totul? ce e totul? o necunoscută? Definiția spațiului din gând în gând
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Platesc_si_plec.html [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
să nu vomite. TATA Ultima oară când a vomitat, am crezut că o să ne pierdem mintisoarele. MAMA După ce-a scos din el toată mâncarea, cartofiori prăjiți cu snitelut, o savarinuta, două portocale și ce mai mâncase el, a mai icnit o dată tare și... ce credeti c-a dat afară? Gazdele ridică din umeri siderate. TATA O mașinuță. MAMA (amuzata) Înghițise o mașinuță mică, verde. Amândoi părinții râd, gazdele nu prea gusta glumă. DOMNUL GAZDĂ (către Doamna Gazdă) Ia dragă, cașcavalul
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
am mai fost la fel Gina: Am ajuns la o cabană pe munte seară, târziu și lihnita. Știu că am mâncat cu poftă..pui cu usturoi...mult usturoi. Dimineață ieșiseră oamenii în fața cabanei, să vadă răsăritul. Eu eram demult afară, icnind. Din când în când, măi ridicăm capul, să văd și eu răsăritul, apoi îmi vedeam de icnitul meu. Câteva ore mai tarziu, la coborâre, am mâncat niște zmeura, să am și eu ceva în stomac. N-a rezistat nici asta
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
din cauza că sunt ocupate. Stă la coadă, drapata în negru, ca în reclamă anti Roșia Montană. În fața ei, mai e o țipă. Țipă tropăie discret, pe loc, cum faci când te piși pe tine. Maia tropăie și ea, dar dramatic. Icnește, se strâmba, suferă. Țipă din fața ei observa și se îngrijorează. ȚIPĂ: Sunteți OK? MAIA (dramatic): Nu. Sunt Maia Morgenstern. ȚIPĂ: Și... sunteți OK? Adică... vreau să spun... vă simțiți bine? MAIA: Nu. ȚIPĂ: Atunci... va simți rău? MAIA: Nu. ȚIPĂ
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
trupelor aproape ca și cum ar fi citit un text scris: — Bucurați-vă. Astăzi, stăpânul nostru, Akechi Mitsuhide, va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică umbră de îndoială. Glasul său ajungea până departe, la pedestrași și sandalagii. Toți icniră, ca și cum ar fi tras ultima fură de aer din viața lor. Dar acel gâfâit nu conținea nici un dram de bucurie sau aclamare. Era mai mult ca un fior. Toshimitsu închise ochii și ridică tonul aproape ca și cum i-ar fi certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cauciuc, păstra o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus, gîfîia, icnea și gemea, ca și cum el ar fi trăit durerea provocată altuia. Locotenentul-major Voicu era un bărbat tînăr, în jurul a treizeci de ani, cu semnul morții și al dezastrului pe chip. Nu cred că a trăit destul, cît să ajungă general. Culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
robinete, dușuri și veceuri. Unii locatari îi erau chiar recunoscători. „A gresit și el“, ziceau. „Dar cine nu greșește?“ Eu îl mai pocneam din când în când, când îl întâlneam pe scări sau mergeam în biroul lui să plătesc întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aproape opt luni. Așezată între verii noștri bizari, inclusiv preotul ciudat care venise în vizită din Nigeria, Jacqui efectiv strălucea. Majoritatea femeilor însărcinate pe care le-am cunoscut aveau eczeme și varice; Jacqui arăta mai bine ca oricând. —Drace! a icnit mama, când a lovit-o ceva în piept. O pălărie galbenă. A lui Maggie. JJ și Luka, fiul lui Claire, jucau frisbee cu ea. —E cel mai bun lucru pe care-l pot face, a zis mama. E oribilă. Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă nu mi-a spus „te iubesc“ de șaizeci de ori. De ce tocmai de șaizeci? — Dacă ar fi depășit, zicea că o să mi se urce la cap. —Oau. Stai. S-a agățat de o balustradă și a gemut și a icnit până când a trecut o nouă contracție. Apoi s-a îndreptat și a zis: —Spune-mi cinci lucruri frumoase despre el. Haide, m-a îndemnat, când părea că o s-o refuz. Nu uita, m-au apucat durerile nașterii și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu forță. Ceașca și conținutul ei au fost propulsate pe mini-fusta de gravidă, pe ciorapii din plasă, de gravidă, și peste ceea ce puteau fi considerate cizmele de gravidă, din piele întoarsă și lungi până la genunchi ale lui Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care trebuie să fie de acord. Deciziile dureroase care sunt necesare pentru ca femeile astea să poată combina, la modul armonios, biroul și căminul, bla, bla, bla - ai prins ideea. O să mă întorc în următoarele zile. Te anunț. —Te întorci? a icnit Hugo. — Păi, altfel cum mama naibii o să ne fotografieze împreună? Hugo a simțit că i se face rău. Nu voia ca Amanda să se întoarcă acasă. Nu voia absolut deloc. Se obișnuise cu absența ei. Se dezobișnuise să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]