234 matches
-
vidul apofatic al pupilelor". (Ioan I. Ică jr., Toate cele văzute se cer după cruce, în Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 20. Autorul descrie această situație ca pe o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să fie considerată unica religie a imperiului, în urma proclamării sale de către împăratul Teodosie cel Mare. (Cf. Răzvan Theodorescu, Cultură și civilizație europeană, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, pp. 10-11). 369 François Bœspflug, op. cit., pp. 34-42. 370 André Grabar, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, București, 1991, p. 31. 371 André Grabar (op. cit., p. 31) face referire la un portret al apostolului Ioan, deținut și tratat cu venerație de un discipol al acestuia. 372 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
interzicea înfățișarea lui Hristos ca miel, în schimbul reprezentării Sale ca Mântuitor, precum și canonul 100, prin care, în arta religioasă nu erau acceptate reprezentările rușinoase, indecente, incompatibile cu doctrina și credința creștină. 383 Vezi în acest sens lucrarea lui André Grabar, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, București, 1991. 384 Acesta a făcut lumină în ceea ce privește raporturile dintre om, divinitate și arta sacră, stabilind statutul artistului iconograf și definind libertatea acestuia de a realiza icoanele conform propriei măiestrii creatoare. Artistului i se consfințise dreptul de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate de Carol cel Mare clerului franc, în care confuzia amintită avea să genereze începutul transformării imaginii iconografice din transcendentală în decorativă. (Cf. Mihaela Palade, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005, p. 26). 386 Paul Evdochimov, Arta icoanei: o teologie a frumuseții, Editura Meridiane, București, 1992, p. 175. 387 Meritul evidențierii în sec. al VI-lea d. Hr
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artă creștină, coord. Michelle P. Brown, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, p. 252). 416 William Fleming, Arte și idei, vol. II, Editura Meridiane, București, 1983, p. 40. 417 Ibidem, p. 40. 418 Iole Carlettini, op. cit., p. 252. 419 Mihaela Palade, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005, p. 26. 420 Iole Carlettini, op. cit., p. 254. 421 George Oprescu, Manual de istoria artei: Barocul, Editura Meridiane, București, 1985, p. 11. 422 Ibidem. 423 Alungirea exagerată
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fac din Arghezi un veritabil analist politic, în anii atât de agitați dinaintea războiului, și un critic vehement al politicii interne și internaționale care, dincolo de preferințele ideologice asumate fără echivoc, a căutat să-și susțină argumentat convingerile. Pe palierul religios, iconoclasmul său vizează, așa cum se știe, tagma preoților corupți, precum și incompatibilitatea dintre forma exterioară viciată și fondul trăirii liturgice, marcând, în diacronia presei românești, prima campanie antisinodală. Când e vorba de "instituționalismul literar", se înverșunează împotriva criticii universitare sau eticiste și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței, cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai putea să se mântuiască și să se bucure, ca Magdalena care a iubit mult, pentru că a urât inutil". (Discordanța logică, atât de frecventă în polemica argheziană, contrapune, aici, interpretării dogmatice, o alta, proprie, eretică și scandaloasă, ca expresie a iconoclasmului său funciar.) "Vino, Niculae Iorga, în mijlocul scriitorilor cu simplicitate și pornește în ora a douăsprezecea, cea din urmă, laolaltă cu ei, lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea atinge esența lui Dumnezeu și a oamenilor. Miracolul nu s-a produs fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin a lipsit ca iconoclasmul bizantin (și, într-o mai mică măsură, cel calvinist, opt secole mai târziu) să readucă oaia rătăcită în turmă și sub normă. Dacă "vechea manieră grecească", cu prea multă ușurință disprețuită de Vasari ca "neplăcută, grosolană și ordinară"*, ar fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
devine uriașă" (Le Fascinateur, 1912). Cât despre foarte piosul Michel Coissac, acesta abandonează Le Fascinateur, pentru a fonda în 1919 Le Cinéopse, organ lunar al industriei cinematografice. În 1925, publică prima Istorie a cinematografului. Miza strategică Din Orient a venit iconoclasmul. El apare în Alexandria și Antiohia, cucerește imperiul grec, dar nu atinge Occidentul, nici Roma, nici regatul franc. Marea schismă între Roma și Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul Duh purcede de la Tată și de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe la 820 autorul Antireticelor, Nichifor, patriarhul Constantinopolului, părintele Bisericii iconodule exilat de Leon al V-lea, împăratul iconoclast voia puteri depline, fără a ține cont de o anumită distincție între temporal și spiritual, Imperiu și Biserică. Nichifor vedea astfel în iconoclasm ceea ce am numi astăzi o "tentație totalitară", dublată de un afront la lucrarea divină de mântuire. Ca mediere între cer și pământ, imaginea ne ferește atât de monolitism cât și de anarhie. Ea garantează unitatea celor două puteri, pentru că face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
totală de imagini este un lux pe care niciun om de autoritate nu și-l poate oferi fie el și adept al scripta sola. Luther e un politician prea fin și respectă prea mult ordinea stabilită pentru a aluneca în iconoclasmul ultrastângist. El o ia pe ocolite, insistă pe pedagogia imaginii ca necesar complement al Cuvântului lui Dumnezeu, distinge subtil între Christos și Crucifix. Are grijă să rămână prieten cu Cranach (care-i ilustrează traducerea Noului Testament) și Dürer. Confruntându-se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui popor liber nu poate să se îndrepte spre simbolurile despotismului". N-am văzut aceleași gesturi de curând, la noi, la Moscova, la Praga, la Budapesta, împotriva simbolurilor vizuale ale unui alt despotism? Reflexele idolatriei le alimentează pe cele ale iconoclasmului, dar acesta din urmă pare și mai vivace decât dublul lui inversat. Vandalul, iconoclastul sau insurgentul pentru libertate în funcție de simpatii consideră că nu se pot extirpa amintirile unei legitimități fără a distruge imaginile în care aceasta s-a depus. "Poporul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creștină, era idolului ne poartă de la Ravenna la Sienna. Ea este organizată după modelul bizantin, reflectând astfel hegemonia creștinismului oriental asupra corespondentului său occidental. Moștenitor direct al Imperiului Roman, loc de sinteză a iconografiilor imperială și creștină, Bizanțul, după criza iconoclasmului, joacă rol de pivot și legătură între Orientul helenistic și Occidentul gotic. Carol cel Mare, iconodul moderat, rămâne, sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
drepturi depline, căreia trebuie să i se plătească tribut. Devenirea artistică îi cuprinde și pe "anarhiști". Trecerea de la idol la opera de artă este paralelă cu trecerea de la manuscris la tipar, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
calea unor poziții tranșante, de tipul celei expuse de Gilbert Durand, care evidențiază faptul că "(...) în zilele noastre însăși gândirea științifică este constrânsă, pentru a-și explica propriile orientări, să facă apel la imaginarul atât de mult timp reprobat de iconoclasmul teoriilor originare din secolul al XVII-lea"215. Fără a insista aici asupra acestor dispute, ci asumând rolul de influență pe care elementele imaginarului îl joacă în construcția realității sociale și, prin asta, în cunoașterea acestei realități, voi pune sub
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt mute ca idolii păgâ‑ nilor pentru că orice scriere care se citește în timp ne povestește (cu ajutorul imaginilor) venirea lui Isus, miracolele Fecioarei și luptele sfinților 89. Împotriva acestui uz al icoanelor a apărut o mișcare cunoscută sub numele de iconoclasm, despre care am amintit anterior, inițiat în anul 730 prin edictul împăratului Leon al III‑lea, mișcare care era de fapt expresia subînțe leasă a disputelor care în cursul anilor au apărut între biserică și stat pe când pe tronul Constantinopolului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
al III‑lea, mișcare care era de fapt expresia subînțe leasă a disputelor care în cursul anilor au apărut între biserică și stat pe când pe tronul Constantinopolului au urcat împărați originari din Armenia și Siria, prin tra‑ diție predispuși spre iconoclasm; în plus creștea și influența militară a islamu‑ lui a cărui religie tindea spre o artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În perioada iconoclasmului, iconodulii au fugit de la Constantinopol spre țări deschise și libere: în Arme‑ nia, Grecia, Spania, Franța, Germania, Italia, ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece mănăstiri cu numeroși
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
la pictura imaginilor; în arta bizantină; acest lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a dezvoltat în primii doi ani după sfârșitul iconoclasmului, ca și de faptul că în timpul iconoclasmului baza artei bizantine era continuată în ascuns în multe țări periferice ale impe‑ riului, pictura icoanelor a fost pusă pe al doilea plan fiind înlocuită de neocla‑ sicismul tradițional al artei eleniste. Vom
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a dezvoltat în primii doi ani după sfârșitul iconoclasmului, ca și de faptul că în timpul iconoclasmului baza artei bizantine era continuată în ascuns în multe țări periferice ale impe‑ riului, pictura icoanelor a fost pusă pe al doilea plan fiind înlocuită de neocla‑ sicismul tradițional al artei eleniste. Vom vedea că maeștrii din Grecia au fost
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]