305 matches
-
de a găsi tonul patetic, de a uimi prin simbolistica sublimată a experienței anodine și, uneori, chiar de a descoperi sensul tragic al existenței umane într-o lume profană, care trăiește doar în prezentul imediat. Debutând în atmosfera negativistă și iconoclastă a avangardei, cu poeme programatic banale, dar cu violențe de limbaj - pe care, mai târziu, le va renega, iar critica le va respinge: G. Călinescu le taxează drept „brutal priapice” -, B. se înscrie de fapt într-o căutare mai generală
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-astea kalokagathice, de te râd, mă-nțelegi, și curcile. Adicătălea, cum, coane, kalos în plină misofilie, agathon și agapă în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de istorie, poveș tile western din Pif pot fi privite ca parte a discursului postcolonialist. Miza lor este aceea de a oferi alternativa la Istoria pe care o imortalizează geniul lui John Wayne. Westernul din Pif duce mai departe intenția iconoclastă din seriile germano-iugoslave. Loup Noir sau Capitaine Apache anticipează cruciada ecologist-umanistă a lui Doc Justice. Indienii sunt ultima respirație a lumii ce refuză logica procustiană a civilizației occidentale. Noblețea seculară a vânătorilor de bizoni devine instantaneul de bandă desenată. Aventura
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fostului tambur lasă întredeschisă o altă poartă ce comunică cu domeniile vaste și impenetrabile ale imaginației. * L’homme de papier este ocazia dată lui Milo Manara de a se reîntoarce către un teritoriu familiar prozei grafice europene postbelice. Această recitire iconoclastă a westernului, vizibilă ca strategie și în seria-cult a lui Lucky Luke, este unul dintre punctele în care se reîntâlnesc HP și Manara. Omul de hârtie descinde din același trunchi ludic și enigmatic pe care îl ilustrează Jesuit Joe al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei „Noapte de mai“ (în care privighetoarea e substituită de pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e exclusă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e exclusă nici o anumită... concurență - pe terenul poeziei - cu sora sa, pictorița Rodica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale iconoclaste din cabaretele anilor 1914-1918, prin luările de poziție ale unor scriitori precum K.S. Neumann, Karel Teige și Viteslav Nezval. În 1921, Marinetti va face chiar o vizită la Teatrul Svanda din Praga, însă avangardiștii cehi se vor arăta atrași mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Apollinaire - un pre-futurist? Teatralitatea retorică, extravertirea vitalistă, poza „blasfemiatorie”, anumite elemente de recuzită tehnică reprezintă totuși mult prea puțin; nimic din extravaganțele sintactice și din experimentele de limbaj futuriste, nici vorbă de parole in libertá sau de tehnolatrie agresivă, iconoclastă. Admirația poetului român pentru Marinetti era desigur notorie - ajunsese să fie ironizată și în epigrame - însă entuziasmul rămîne unul superficial. Nu puțini exegeți postbelici ai modernismului și ai avangardismului poetic autohton au insistat pe această idee. În Modernismul românesc I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
valoare modestă, celelalte două erau constituite din dirhemi arabi de argint. Alte monede arabe, izolate, s-au mai găsit în Moldova, așezată pe drumul comercial ce lega Califatul de nordul Europei. Pe fundalul evenimentelor economice (scăderea monedei bizantine), religioase (reforma iconoclastă), politice (limitarea puterii bizantine și înființarea Primului Țarat Bulgar) din Imperiu, moneda arabă o substituie temporar pe cea bizantină, în anumite regiuni (în Moldova, în perioada anilor 700-971, ponderea circulației dirhemilor arabi era de 40%). Fapt dovedit prin raritatea monedei
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Max Planck (1858-1947) a cuantei de acțiune, urmată în 1913 de modelul atomic „paradoxal” propus de Niels Bohr (1885-1962) - a pus în discuție criteriile clasice de descriere a realităților fizice. La începutul secolului XX, fizicienii trec printr-o adevărată criză iconoclastă, care le interzice vehicularea lipsită de nuanțe a unor concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324. Cazul cel mai interesant este, cum s-a remarcat, acela al lui Geo Dumitrescu, poet a cărui manieră sarcastică și paradoxală de a se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spiritul solemn, sacerdotal, cultivat cu asiduitate de poeții șaizeciști. În genere, tot ceea ce admite determinări ca „înalt” și „nobil” pare să îi provoace idiosincrazii, iar inerția perpetuării comode a prejudecățiilor (inclusiv a acelora estetizante) îi stârnește apetitul parodic și verva iconoclastă. Încă din volumul de debut, toate aceste aspecte transpar în mod cât se poate de clar. S-a remarcat, nu fără îndreptățire, că, dincolo de „exercițiul de digitație”381 pe care îl presupune Singur printre poeți, se poate întrezări aici și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Iran și Israel. În volumul De la Gautama Budha până la triumful creștinismului, prezintă religiile chineză, indiană, romană, iraniană, celtă, germanică și traco getică. Cel de-al treilea volum se ocupă de: Religiile turco mongolilor și ale balto-slavilor, Bisericilor creștine Înainte de criza iconoclastă, Mahomed, Catolicismul Apusean, Teologiile și misticile musulmane, Mișcările religioase din Europa, Religiile tibetane. De multe ori, Eliade a fost acuzat de idealizarea miturilor, reproșându-i-se că nu a subliniat În suficientă măsură dependența lor de evenimentele istorice. De data
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. În calendarul Bisericii Ortodoxe, există două ocazii anume în care este subliniată importanța centrală a martiriului. Prima o constituie ceremonialul „Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Ștefan cel Mare, considerăm că e imperios necesar să găsim noi, cadrele didactice, acele modalități de suplinire și de completare a informațiilor necesare"20. Forța reprezentărilor tradiționale s-a dovedit neașteptat de profundă și de coerentă, în ciuda unor repetate asalturi iconoclaste. Lecția de istorie a rămas, în continuare, mai durabilă decât laconismul documentelor școlare sau virulența mass-mediei. Memoria colectivă a refuzat perturbarea eroilor naționali cu care s-au identificat atâtea generații de profesori și elevi. În mijlocul disputelor publice dar mai ales
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
structură, de apariție a unor discipline de graniță (semiotica, cibernetica, teoria informației, științele comunicării), apare și nosta-gia reîntoarcerii la permanențe, la esențe; de aici nevoia de revalorizare și resemantizare a mitului, emblematică pentru epistema contemporană în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se va opune progresiv Logosului pentru a nu mai semnifica
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
referința la Hayek fiind explicită. Ministrul ceh al Privatizării, T. Jezek, era un apropiat al călugărului de pe muntele Pelerin, iar pentru ODA atașamentul față de economia de piață semnifică o fervoare religioasă, în timp ce pentru FIDESz unguresc acesta provine dintr-o pasiune iconoclastă. Într-adevăr, străluciții tineri intelectuali care o compun au înțeles că trebuie să rupă complet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, aruncînd cu bucurie peste bord atît socialismul cît și valorile naționale și catolice ale Ungariei din totdeauna, într-
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
căzuse comunismul și existau atâtea alte inspirații și deschideri. Mitologia generației de aur '27 era potențată după 1989 de emoții, ambiții, programe și sensibilități noi. Ea era contrapusă uriașului val de occidentalizare, civilizație de consum, superficialitate, secularizare, subculturi contra-culturale și iconoclaste. În fața acestui tsunami de modernizare consumistă și modernitate globală, la care România avusese doar sporadic și îngrădit acces înainte de 1989, se contrapune ceva perceput ca radical numai "al nostru" și devenit în același timp parte a unui canon occidental prestigios
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
domină două fenomene: albanizarea și analfabetizarea. Albanizarea presupune autarhia scăderea traducerilor, oprirea accesului la studii internaționale -, iar analfabetizarea scăderea tirajelor, cenzura, eliminarea instituțiilor culturale și promovarea amatorismului. Demolările, emblematice pentru regimul ceaușist, afectează peisagistica urbană de dragul stabilirii unei puteri simbolice, iconoclaste. "Literatura supraviețuiește prin îndârjirea celor ce o fac și prin complicitatea cu valoarea a celor prin grija cărora apare, editori, redactori de carte. Nu același lucru se poate spune, din păcate, pentru alte domenii ale culturii, ca teatrul, grav strâmtorat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]