286 matches
-
sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor imaginative, unde granița dintre vis și realitate dispare în favoarea
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Verse, 2000), Spania (Arte poética, 2001) și Franța (L’Art de poésie, 2002), șase conferințe despre arta poeziei susținute de Jorge Luis Borges la Harvard University în 1967. Volumul 16-17. Renaștere, manierism, baroc (2002) conține eseuri interdisciplinare, într-un spirit iconoclast, despre literatură și filosofie, pictură și teologie, gândire politică și gândire științifică. Între fenomenele literaturii occidentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care suscită interesul autorului, se numără magia, mistica, kitschul, corporalitatea, timpul, spațiul, dar și personalități
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
sunt gata să acuze criza de autenticitate a omului modern, afectat de maladiile adaptării într-o lume în care sensul vieții nu mai este predat din leagăn. Obsesia originalității inundă saloanele literaților și artiștilor plastici. Chiar și pentru cei mai iconoclaști autori, tradiția reapare la orizont precum amintirile unei copilării traumatice. Când nu este o rampă pentru cei cu înclinații suicidale, tradiția devine o mină de aur pentru toți cei gata să comercializeze imaginea trecutului. Ca și în cazul lui Walter
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru o „teologie a absenței” lui Dumnezeu. Un punct de congruență între Ch. Yannaras și J.-L. Marion apare mai cu seamă în contextul interpretării tuturor definițiilor date lui Dumnezeu în tradiția onto-teologică occidentală drept „idoli mentali”2. În verdictul iconoclast al lui Friedrich Nietzsche și Martin Heidegger, acești idoli au rămas neînlocuiți cu un alt adevăr 3. Chiar de la început, teza lui Yannaras se remarcă prin două trăsături: (1) documentația istorică insuficientă și selectivă în raport cu rezultatele cercetării istorice și filozofice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iată câteva interdicții ce anulează o întreagă tradiție a povestirii polițiste britanice, sedusă frecvent de astfel de soluții exotice ori greu realizabile din punct de vedere tehnic. Conan Doyle ar fi avut toate motivele să se simtă insultat de pretențiile iconoclastului american, de vreme ce el nu s-a sfiit să populeze pagini întregi cu astfel de subterfugii (aluziile lui Chandler la The Sign of Four și The Adventure of the Speckled Band sunt cât se poate de transparente). Aceste interdicții au în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Creta, Iulian Taviotul, Isichia, Antipatros din Vostrona, Theodor Studitul, Theodor Daphnopathos, patriarhul Gherman, Simeon Metraphrastul, prezbiterul Leontie, Nicethas din Paphlagonia și alții. Își fac apariția „viețile” de mai mare întindere, de obicei texte ce glorificau figuri martirizate în vremea împăraților iconoclaști. Acum se traduc hagiografiile consacrate lui Ioan Gură de Aur și lui Ștefan Noul Mărturisitor (autor, Simeon Metaphrastul), lui Grigore Omiritos (de Grigorie, episcop al Negranosului), lui Macarie Egipteanul (de Serapion), lui Vasilie cel Nou (de diaconul Grigorie), mucenicului Artemie
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
am intuit-o, n-am rezolvat-o. Fiind un produs al anilor șaizeci, am fost învățat să gândesc că a fi tânăr e o adevărată realizare. Se pare că toată lumea mă încuraja în acest sens, dar mai cu seamă vârstnicii. Iconoclast cum eram, n-am mai avut timp să mă gândesc și la moarte. În schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea blănurilor, indiferent de torcătoarea lor proveniență), iar pe de alta: că fiecare dintre aceste senzații inefabile are o cauză cât se poate de material-elementară, o determinare concretă, direct în patologie. Potrivit iconoclaștilor care ne-au stricat sadic festinul, excesul rafinamentelor olfactive provine din deficiențele ficatului, reveriile auditive ar fi pendinte de ansamblul ORL, cutare extaze vizuale țin de acromatopsie ș.a.m.d., adică tot felul de orori (și urdori) prin care medicalul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației? Unthank are primărie. — A, da, o folosim pentru chestiunie legate de proprietate. Multe activități se desfășoară acolo, dar adevărații legislatori vin aici. Știu că sînteți dornic să-i întîlniți, dar mai întîi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai puțin viguros, posedând, ca o marcă specială, gustul iconoclast pentru deconstrucția stereotipurilor etice și rasiale. O investigație în cultura populară românească postbelică, atâta cât se articulează ea prin intermediul unei politici de traduceri atentă la umanismul socialist, probează voga lui Karl May și a literaturii sale. Retipărită în tiraje impresionante
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a doua viață, fecundă. Seria de aventuri ale sergentului Kirk este legată, în biografia creatoare a lui Pratt, de întâlnirea cu mediul argentinian și de colaborarea cu un scenarist strălucitor și vizionar, Héctor Oesterheld. Spațiul argentinian facilitează apariția unui western iconoclast și subversiv, a unei narațiuni ce are ca ambiție rescrierea poveștii fondatoare a Vestului american. Odată cu Pratt și Oesterheld, westernul încetează să mai fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier Catule Mendes, La Bible amusante a „călugărului iconoclast” Leo Taxil, compozitorii Wagner și César Frank, presa de mare reportaj și fapte diverse... Iar „Mercure de France, această Révue des deux mondes a generației noastre (...) adăpostul ultimelor ecouri ale mișcării simboliste, era bucuria și desfătarea noastră bilunară, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excelență, niște poeme ale scindării melancolice: sentimentul rupturii eului este însoțit de neliniște sau nostalgie ironic-dezabuzată, în vreme ce textele lui Tzara sînt mult mai combinatorii, mai agresive, mai dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a datorat în fapt „domesticirii” potențialului ei negator, contestatar, subversiv, sub presiunea omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine zis, pentru conformarea lor - parțială - la canonul artistic în vigoare, nu pentru diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opunând puternic profetul (care vorbește în numele lui Dumnezeu) și artistul (care "se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar interdicțiile (cf. refuzul iconoclast al tuturor figurilor antropomorfe ale lui Dumnezeu în iudaism și islam) (Weber, 1996, pp. 410-460). Oricum ar fi, perspectiva lui Weber ne ajută să înțelegem de ce, în general, artistul își gândește lucrarea în raport cu modelul divin și sub influența acestuia. Păstrând
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aflat la originea atâtor polemici incendiare. Prin raportarea la ea s-au selectat „tradiționaliștii” - adică supușii dogmei -, cei care cereau, când doar imperativ, când de-a dreptul isteric, supunerea În fața Legii și, pe de altă parte, În directă opoziție activă, „iconoclaștii”. De la Camus, cel care, În Mitul lui Sisif, consideră sinuciderea drept singura problemă veritabilă a filozofiei, până la Jankélévitch și ale sale marginalii În care nostalgia, ireversibilul, imprecizia „nu-știu-ce”-ului se amalgamează insesizabil, s-a deschis un evantai policrom. Pozițiile acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lexic" (R. Barthes, 1964: 213). Pentru Jean Piaget, structuralismul reprezintă "un ideal de inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît să manifeste în această reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a lui Zenon, Martha. Mai departe Zenon îl reîntâlnește pe vărul lui franciscan Henri-Maximilian la o mănăstire fictivă din Innsbruck, și îl copleșește cu povești despre lungii ani care se scurseseră. Henri-Maximilian se distinsese ca soldat în timp ce Zenon devenise mai iconoclast. Gândirea lui filosofică, teologică și științifică a devenit atât de îndrăzneață încât trăiește aproape într-o constantă suspiciune. Paranoia lui este amplificată de înclinația sa sexuală spre sodomie, pe care Yourcenar o eludează și abia o explorează. Îi este suficient
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom care dorm/ Tu ești o stea care A/ Degeaba curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian ca atitudine, compunând o muzică rafaelită: " Deci în visul, visul visului/ doarme lupul Cristului/ creieru-ametistului,/ și ninsoarea tristului/ El mănâncă/ numai stâncă" ("Lupul singuratic"). Izolat, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
P1, P2, P4, P7, P9/ Au îngenuncheat zamfirul celor patru lei" ("Ferestre la cub"). Sunt parodiați însă și marii poeți al literaturii universale: Lafontaine, Petrarca, Serghei Esenin, François Villon, Baudelaire. Marin Sorescu încearcă "Libertatea de-a trage cu pușca "; spirit iconoclast în descendența lui Geo Dumitrescu, caută să elibereze poezia de tot ce a devenit convenție și ruralism, sentimentalism, exces de modernism și lipsă de poezie. Cu volumul "Poeme" el este foarte preocupat de arta lui; poetul caută cuvinte în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]