489 matches
-
aceste determinări lumești, ci acolo unde fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de abstracțiuni fizico-matematice se întemeiază pe iluzia prealabilă că proprietățile sensibile ale acestei lumi sunt în mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a cărei autorealizare este tehnica. CAPITOLUL IV MALADIA VIEȚII Oare știința chiar nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și fac trimitere la ea ca la supoziția lor de neocolit și ca la fundamentul lor? Însă subiectivitatea, chiar dacă ar fi considerată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și fac trimitere la ea ca la supoziția lor de neocolit și ca la fundamentul lor? Însă subiectivitatea, chiar dacă ar fi considerată drept simpla putere de a crea aceste idealități ale științei și astfel drept o conștiință dătătoare de sens, drept "conștiință a" și drept intenționalitate, este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științei și astfel drept o conștiință dătătoare de sens, drept "conștiință a" și drept intenționalitate, este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel decât din punctul de vedere al științei și al intenției sale de a nu ține seama în nici un fel de sensibilitate. Or nu doar că știința este incapabilă să păstreze această intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă, așa cum am văzut; faptul că ea nu se oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează să subziste acolo unde sunt, cu proprietățile care sunt ale lor: este vorba de experiențe, în sensul de viață. Nu este vorba numai de niște intenții îndreptate asupra idealităților, a reglementărilor și implicațiilor acestora; aceste intenționalități științifice se afectează ele însele și nu sunt posibile decât ca atare, de vreme ce văzul care trăiește în ele și care cunoaște este un văz care se simte văzând, o viziune care se încearcă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un lucru, dar face opusul. Contradicția științei nu este cu toate acestea o contradicție exterioară, așa cum s-ar putea crede, atâta vreme cât ea capătă forma unei opoziții între știință și savant. Savantul nu este singurul care are un picior în universul idealităților fizico-matematice și pe celalalt în această viață, care nu este decât aparența celor dintâi, un soi de epifenomen a acelui ceva a cărui realitate este constituită din molecule și atomi. Știința se află în aceeași duplicitate, dacă este adevărat că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acelui ceva a cărui realitate este constituită din molecule și atomi. Știința se află în aceeași duplicitate, dacă este adevărat că, înfăptuindu-se ca o modalitate a vieții transcendentale, ea o nesocotește pe aceasta, care nu îi furnizează numai idealitățile pe care le tematizează, ci constituie mai întâi de toate, din acest motiv, însăși ființa sa. Când îl opunem științei pe acest om care este la urma urmei savantul, ascundem această situație decisivă, pentru că odată cu "omul" ni se prezintă individul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
va putea și va trebui ea înțeleasă în cele din urmă. Ființa patetică a științei este complexă, iar analiza sa, dacă se vrea exhaustivă, se desfășoară în mod necesar pe mai multe niveluri. În primul rând, prestațiile transcendentale care produc idealitățile științifice sunt ele însele, în calitate de efectuări ale subiectivității absolute, determinări afective, nu sunt doar intenționalități deschise asupra corelatului lor intențional și dând acces la acesta, modalități ale cunoștinței, ci, prin faptul de a se auto-afecta, prin faptul că nici o viziune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din nou privirea asupra lui, ceea ce va străbate timpul, în această identitate cu sine, sfidând schimbarea și moartea. Or această ființă stabilă și permanentă și ca atare "reală" și "adevărată", singura ființă reală și singura adevărată, este ființa matematică o idealitate, cu caracterul său de omnitemporalitate pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr etern, iar Galilei drept ființa veritabilă a naturii. Doar că această ființă stabilă și veritabilă, mereu identică cu ea însăși și ca atare reală, nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care gândirea clasică îl considera drept un adevăr etern, iar Galilei drept ființa veritabilă a naturii. Doar că această ființă stabilă și veritabilă, mereu identică cu ea însăși și ca atare reală, nu este nimic real, tocmai, ci o idealitate, ea nu există în sine ci ca un produs, produsul a ceea ce nu îmbracă niciodată această condiție de a fi acolo în ek-staza unei viziuni, ci doar, în calitate de auto-afectare a acestei ek-staze, forma sentimentului și a vieții. În această formă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
contenește a se încerca și a se simți. Există așadar două "adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit pentru a o regăsi identică cu ea însăși la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității matematice pe care am substituit-o datului sensibil i se opune, nu în interiorul unei lumi, ci radical, în afara acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În ciuda obiectivismului său, proiectul galilean presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
semnificant al său, ca reprezentativ a ceea ce este ea într-adevăr. Se pune problema de a construi sistemul echivalențelor ideale ale vieții, de vreme ce empiricul, primul dublu al acesteia, nu intră în sfera scientificității decât odată cu epoché-ul sensibilului și cu instituirea idealităților care permit doar ele o cunoaștere adecvată a acestuia. Contingența de care vorbim este în ultimă instanță cea a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman o expresie cât mai obiectivă și mai științifică posibil
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
determină toate entitățile ideale ale economiei politice valoare, bani, capital, profit, interes industrial, comercial, financiar, cu ratele lor respective în așa fel încât ele se situează toate pe același plan, au toate în acest fel același statut, cel, tocmai, al idealității, al irealității, în diferența sa funciară față de viață. Ansamblul acestor determinări constituie obiectul economiei politice în cea de-a doua fază a dezvoltării sale, când ea nu se mai confundă cu comportamentul practic al oamenilor care fac în mod spontan
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintre personaje cunosc și un mijloc de a așeza realitatea degradată pe un piedestal inalterabil, cel al trăirii culturale - prin muzică, reflecție filosofică, literatură. Efortul analitic al eroilor lui Ștefan Ehling este demn de admirație, reușind să mențină tonusul de idealitate al narațiunii, câteodată diminuat prin insistența asupra detaliilor de fiziologie. Puterea cugetului, dublată de grandoarea viziunii lor despre muncă, sistematizează și naște ordine. Acest nu hotărât, spus amatorismului, formelor fără fond, îi face să vadă, limpede și în afara oricărui compromis
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia practicii d-sale. Mircea Zaciu înfățișează, ca o "întîie performanță tacitiană" a scrisului său, "celebrul portret al lui Bălcescu din Colaje (Editura Dacia, Cluj, 1972), scris al
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia practicii d-sale. Mircea Zaciu înfățișează, ca o "întîie performanță tacitiană" a scrisului său, "celebrul portret al lui Bălcescu din Colaje (Editura Dacia, Cluj, 1972), scris al
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
doar unul neliniștitor. Apreciez la Laurent Cantet faptul că include aceste eșecuri în realitate nu ca pe produse ale sistemului pe care-l disecă fără parti pris-uri politice, ci ca posibilități. Regizorul nuanțează relația profesor-elev, prin a o extrage acelei idealități pedagogice, privind-o ca relație subiectivă, încărcată de prejudecăți, de nemulțumiri, de rezerva cu care tinerii îi privesc pe adulți, cu mefiența pe care adulții o au față de recalcitranța impulsivă a tinerilor. Polemica începe uneori de la o listă de cuvinte
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Doamnelor, balade), meditații existențiale în registru cvasifolcloric (Cântece-decântece, farmece și vrăji), poezie socială (Efectul de seră), poezie spiritual-religioasă (Poeme bizantine), solilocviu filosofic-teatral (Măști, dialoguri și sofii...). Elementul tutelar al acestui univers dens, unitar, este focul, semnificant, în cheie abisală, al idealității înalte. Pecete generică a unei tinereți învolburate, el prezidează și vârstele târzii și promite să ateste, mai presus de timp, fervoarea unei misiuni, ca în frumosul poem Cu masca-n dogoare..., unde "rigăi" deportate "spre continentele vesperei" i s-au
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]