489 matches
-
ademenit de peisajul pitoresc și imediat al Mayei, ci-și amintește privirile dincolo de vălul acesteia, către esențe și adevărata cunoaștere, nudă. Eliade nu “reține” peisajul francez în sine, îl transfigurează, în substituie altuia asemănător. Însă mult mai semnificativ, aflat în idealitate și în vis. Se aplică aici propria teorie privind declanșarea sacrului direct în inima profanului. Sunt suficiente un gest, o culoare, un semn, pentru ca acela care știe să “citească” să se trezească (dintr-o dată și fără altă condiționare) în plină
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
putea accepta în nici un caz și ceea ce opune obiectiv estetica sa aceleia a gânditorului marxist e conceptul de mimesis, fundamental în sistemul lui Lukács. După opinia lui T., acest concept ar fi, în ultimă instanță, sinonim cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu identice. Adevărat că Georg Lukács înțelege prin „reflectarea realității” (mimesis) un proces antropomorfizant ce implică absorbția obiectivității în subiectivitate, proiecția realului în idealitate, așadar „viziunea”, „intuiția”, „expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu identice. Adevărat că Georg Lukács înțelege prin „reflectarea realității” (mimesis) un proces antropomorfizant ce implică absorbția obiectivității în subiectivitate, proiecția realului în idealitate, așadar „viziunea”, „intuiția”, „expresia”, dar condiționarea valorii exemplare a oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
permițând nu numai o echilibrare a forțelor, ci și atingerea unei tensiuni maxime. În acest chip, romanului de război, autentic și original în obiectivitatea lui, dar amenințat de monocromie, i se adaugă un veritabil roman de dragoste, de o firească idealitate și de un tragism deloc forțat. Fără să fie o capodoperă, Nebunia lumii se evidențiază în romanul românesc inspirat de primul război mondial, fiind apreciat de Perpessicius, de pildă, ca „una din întâile lui izbânzi”. SCRIERI: Simfonia morții, București, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite, stimulează, însă, constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
amândouă la un loc. În afara acestui cadru se plasează Andrei Lazăr, obscurul profesor de liceu captivat de astronomie (asemenea autorului) și obsedat de descoperirea unui perpetuum mobile. Andrei se îndrăgosește de fascinanta Zina, în care proiectează toate aspirațiile sale de idealitate. Femeia răspunde inițial, din curiozitate amestecată cu atracția către ingenuitate, pasionalității profesorului, dar se retrage speriată de ceea ce ea consideră că ar fi un simptom de demență. Andrei va asista, deziluzionat, la scena cuceririi femeii visurilor sale de către Nae Inelescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ego superior previzibilului Ragaiac. Ipostază pasageră și excepțională a personajului, căci Rusoaica nu vine (nu mai vine) și Ragaiac, împreună cu lumea lui, se reîntoarce la tipul de existență de dinaintea „revelației”, finalul cărții dobândind astfel semnificația unui eșec în ascensiunea către idealitate. Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
soarele sunt sintagme-temă ale primei secțiuni. Lirica erotică din cea de-a doua parte a cărții păstrează nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele naturiste potențează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
științifică/ poetică prin "calitatea" informației. În știință, informația este o combinație de semnale și simboluri. În discursul jurnalistic, metaforele reprezintă un tip de unitate informațională îmbogățită prin indici valorici - de natură culturală (simboluri transistorice, spațiu și timp istoric etc.), subiectivă (idealitate, moaralitate, canon, cantitate de imprevizibil etc.), expresivă (calitatea stilului, intensitate, originalitate, uzanță semantică etc.) - ce individualizează discursul. Metafora "[...] nodul gordian" dintr-un titlu al ziarului Cotidianul: "I. R..., față în față cu nodul gordian al adjuncților IPJ [...]", (Cotidianul.ro, 2012
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe sine“ (narator autodiegetic). Ștefan este un spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil, aplicând tiparul său de idealitate realității și oamenilor din jurul său. Având orgoliul unui Pygmalion care o creează pe Galateea după modelul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine), Ștefan aspiră la o iubire absolută, dar alături de Ela (personaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Saru Sinești este întruchiparea scenică a ideii de dreptate individuală, în vreme ce Frantisek Praida este „vocea“ dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se zbate conștiința lui Gelu, fiindcă foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, arhanghel al Dreptății
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sa biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând că viața nu merită să fie trăită dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând că viața nu merită să fie trăită dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra dicțiilor dintre realitate și idealitate în care se zbate o conștiință, o inteligență severă cu ea însăși. Foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: O iubire care nu este eternă nu este nimic, fiindcă Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pus capăt epigonismului eminescian. Nu s-a afiliat nici unui curent, deși într-o carieră literară de peste șapte decenii a fost contemporan cu numeroase orientări estetice. A avut o evoluție singulară. A contrariat și lucrul nu i-a displăcut. Aspirând la idealitate și la împlinirea de sine, a făcut gesturi oportuniste, ce-i contraziceau credințele. A mers contra tuturor, consecvent sieși și propriilor inconsecvențe. A regretat „febrilitatea ondulărilor noastre” și a răscumpărat-o cu „înțelegerea supremă” din poezie. A propus, ca unic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale, ca în Biblie sau ca în poezia populară, și vocabule cu însușiri violent materiale, ținând de sorgintea pământească, devin apte, într-un salt transfigurativ, să semnifice idealitatea. Alteori, se spovedește, dar la modul său, întortocheat, obscur-angoasat. „Radicalismul” nevoii de cunoaștere („gândirea, singura scuză și țintă a vieții mele”) arată un substrat nu atât intelectualist (Alexandru George), cât existențial. Suferința cea mai adâncă e suferința închiderii („Sunt prins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
u l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de a admite idealitatea unor realități, ci și faptul de a considera că astfel de realități sînt singurele autentice și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de a admite idealitatea unor realități, ci și faptul de a considera că astfel de realități sînt singurele autentice și că de la ele derivă toate celelalte. Pe plan științific, aceasta se poate manifesta ca cercetare exclusivă a laturilor mentale sau atribuindu-le acestora statutul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu toate acestea, chiar cînd se admite primatul idealității în studiul limbii, idealismul deplin nu se poate manifesta, deoarece de obicei sînt avute în vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]