533 matches
-
sunt identice la temperaturi de aproximativ 10 Kelvin. Asemenea temperaturi au fost testate în acceleratoarele moderne de particule și arată starea universului în primele momente ale Big Bangului. Unele forțe sunt consecințe ale forțelor fundamentale, dar au nevoie de modele idealizate pentru a fi înțelese în profunzime și folosite în aplicații. Forța normală este forța de respingere între atomii aflați în contact strâns. Când norii de electroni ai atomilor aflați în apropiere se suprapun, respingerea Pauli (cauzată de natura de fermioni
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Roman”. Imaginea Bizanțului a fost reabilitată în etapă romantică, odată cu amploarea interesului manifestat pentru studierea evului mediu. Mișcarea de emancipare a grecilor a fost privită cu simpatie de occident, masacrul grecilor din insula Chios fiind condamnat.Imaginea Bizanțului s-a idealizat treptat. Au fost reeditate operele autorilor bizantini-"Corpusul de la Bonn", operele fiind însoțite de traduceri în latină și de note explicative. Istoria bizantină a fost privită ca o parte a istoriei grecilor, fiind prezentată în culori luminoase și idealizante. George
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cărți remarcabile, Regele Mihai al României întrunește astfel de virtuți și le-a dovedit exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care și-a călit - ca rege și ca român - caracterul. Cartea lui Ivor Porter nu mitizează, nu idealizează, nu exaltă. Tonul ei este factual și precis, scutit de hiperbole și formule encomiastice. Prin însăși directețea și simplitatea ei expozitivă, scrupulos documentată, ea invită la scrutarea câtorva crâmpeie importante din trecutul apropiat al României pre-totalitare, în îngemănarea acestora cu
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
treburile domestice fără ca tatăl ei să renunțe la treburile sale obișnuite, fără a fi de mare ajutor, Ellen începe să-și revizuiască opiniile față de părinții ei. Ea își dă seama că ea și-a disprețuit mereu mama și și-a idealizat tatăl, în ciuda concentrării sale asupra carierei și - ea descoperă - obiceiul lui vechi de a avea relații cu studentele sale de sex feminin. Ellen încearcă să găsească un loc pentru ea în viața părinților ei, în timp ce luptă pentru a-și serviciul
Mamă și fiică (film din 1998) () [Corola-website/Science/326647_a_327976]
-
eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934) și A. L. Rowse(1950) au interpretat domnia Elisabetei ca o perioadă de aur și au idealizat imaginea reginei: toate acțiunile ei au fost drepte, iar caracteristicile mai puțin apreciabile au fost ignorate sau puse pe seama stresului. Istoricii recenți au avut o abordare mai nuanțată a suveranei. Domnia sa este renumită pentru înfrângerea Armadei spaniole și pentru raidurile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc. Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de fapt, el este doar ecoul acestei viziuni În care fiica de Împărat este văzută ca „model al frumosului”, astfel spus, „o Întruchipare supremă a poeziei lumii”. Structura
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mod obligatoriu nu se lipea de ei. Asta era ceva uimitor și absolut, fie că erau băieți de la țară, fie că erau din orașul nostru. Rămâneau așa cum îi făcuse mă-sa, greu de explicat cum, dacă ar fi să-i idealizez puțin și să spun cum i-ar fi plăcut lui Rousseau, rămăseseră adică oameni naturali, cu fondul primar nealterat. În minte, cultura născuse trufie, ei erau niște animale. Cu tot ceea ce au animalele în bine și în rău, frumusețea corpului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei bleagă pentru bărbatu-său, care, desigur, îi spusese că sânt liber și totuși nu-i trecuse prin minte că ar fi putut să-mi dea un telefon... Avusese dreptate Matilda! Era doar o aparență a ceva care putea fi idealizat, nimic mai mult, fiindcă nu găsise în ea nici măcar o cât de vagă putere care s-o îndemne să facă un gest și să ridice un receptor... Desigur, discutaseră între ei și probabil că el îi dăduse un consemn, pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simțea recunoștință pentru această curgere continuă a apei”. Acesta a fost contextul În care Averroes a Început să-l citească pe Aristotel și a devenit unul dintre cei mai pricepuți comentatori ai săi din acea vreme. Nu trebuie Însă să idealizăm acea lume și să ne imaginăm că din ea au lipsit cu totul manifestările de inospitalitate, tensiunile etnice alimentate de poziții pseudo-moralizatoare sau conflictele religioase ori cu tendință rasială. Totuși, dacă luăm În considerare perioada dintre secolele al VIII-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care ființele umane să trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să ne ferim de o viziune irenistă, care ar idealiza funcționarea reală a polisului. Este, În primul rând, extrem de dificil să stabilim cu exactitate dacă participarea constituia o valoare Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se pare că doar cei mai avuți dintre ei au desfășurat cu adevărat o activitate politică. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
drept arhetip pentru societățile paleolitice, boșimanii din Kalahari, cele care, în loc să descrie starea umanității de dinainte de apariția complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări gradate sau reveniri
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
să fie folosit foarte ușor la realizarea unor proiecte străine de voința sa. Categoriile judecății sale sunt flexibile, iar atitudinea tipică cercetării pure este însoțită de o anumită abandonare ingenuă, o încredere scontată. Filosoful, și în general omul de cultură, idealizează în general persoanele și instituțiile cu care intră în contact și de la care primește o oarecare recunoaștere și o anumită protecție. Viața teoretică, spuneam mai sus, ne face într-un fel neatenți față de concret și imediat, ne expune trădării și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Însă când avem în vedere unele analize ale tranziției postcomuniste, teleologismul analizei proiectate în „idealul” modelului luat ca referință este dublat de un comparativism abstract între „realitatea” reconstruită empiric cu mai multă sau mai puțină rigoare și modelul care este idealizat în termeni de dezirabilitate socială. Efectele unei astfel de abordări sunt, evident, nocive. Realitatea o etalează autorul, cu propria metodă, dar fără a ne avertiza suficient asupra rigorii pe care a urmărit-o în termeni tehnici. Modelul este cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum sînt și revoluționară, idealizînd avîntat realitatea și însăși viața mea, am simțit că primesc un pumn zdravăn și neașteptat drept în plex. Era și timpul bătăilor stradale cu miros de huilă, pe care le încasam atunci, atît la propriu, cît și la figurat. Cum
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
ceva obișnuit ca, în-tr-un singur minut, să treci dintr-o civilizație în alta, dintr-o lume în alta, dintr-un tărâm în altul. Spun, de asemenea, "experiență", pentru că o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru câteva zile sau, cum a fost cazul acum, săptămâni. Printr-un straniu proces psihologic, tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or, ceea ce ți-e
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la Ipotești crescută și idealizată în imaginația lui de poet, tot așa dintre orașe, Iașul pare singurul care a vorbit sufletului lui. I-a vorbit, nu numai prin poziția sa încântătoare, dar mai ales prin atmosfera și prestigiul de capitală decăzută, prin ușoara-i melancolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost... Nu mai discern profunzimea timpului trecut. Viața mea și-a pierdut, parcă, elementul substanțial: durata... Adeseori, de când am întreprins să leg între ele diversele mele amintiri despre orașul meu, m-am întrebat dacă nu cumva imaginația mea diformează realitatea, idealizând-o. Se poate... (îmi răspund eu însumi). În materia aceasta, am mai spus-o, nu-mi fac mari iluzii. Trecutul are, prin chiar natura sa, un farmec irezistibil, o poezie aparte poezia lui... Mai întotdeauna trecutul ne pare frumos pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
erau oameni foarte buni. Despre asta, iarăși, v-ar putea spune mai multe doamna căreia aș vrea să vă prezint, la un moment dat. Cred că era variabil, însă, bănuiesc că buni, pentru că era totuși o întreprindere, nu vreau să idealizez acuma, dar era o întreprindere într-o anumită elită, zic eu, pe de altă parte, cred că erau profesioniști de calibru, în toate categoriile, de înaltă categorie și lăcătuși, și tot așa, dar, nu i-am cunoscut personal. N. D.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh. Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al icoanelor amintește: Date generale ale icoanei, Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” având dimensiuni / Atelier - influență școală rusă, pictură culori
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a aborda artiști a venit, poate, și din capacitatea lor de a înlocui albul. Orice creație înseamnă, de fapt, viață, bucurie. N-am vrut să fac un film despre decăderea fizică a corpurilor lor, nici un film naiv în care să idealizez puterea artei. Știam că artiștii, confruntându-se cu aceste întrebări despre perenitatea operelor și a mesajelor lor, au găsit niște răspunsuri, strict ale lor. Și am mers pe mâna lor. Fiind creatori, sunt, poate, mai aproape de Dumnezeu, care este dătător
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și cultul imaginativ, poetic, grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în mine un element de realism feroce care, traversând terenul neutru al judecăților mele în suspensie, sufletul meu, în anumite momente, își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deși capabili să discearnă răul, disfuncționalitățile, au adoptat atitudinea „împăcării”, a acceptării pasive, chiar a identificării cu sistemul sau doar a acomodării cu acesta, pentru a supraviețui profesional și personal. Aceștia recurg, de regulă, în diferite grade, la discursul nostalgic, idealizând adesea sau accidental vremurile lor bune). a) În primul caz am clasat biografiile caracterizate printr-o evoluție lineară, fără accidente majore care să marcheze într-un fel aparte existența. Este cazul unei profesoare de 30 de ani, născută într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în mod obișnuit: demistificarea. Nedrept cu ceilalți prieteni ai săi, rămas fără grai în umbra morții lui Sarlat, Montaigne își mărturisește plăcerea de a conversa cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]