492 matches
-
apariția statalitaților în deșertul inospitalier. Nu mai poate mira, de exemplu, faptul că Profetul a fost un războinic atunci când n-a avut de ales, și nici mijloacele și condițiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel, departe de descrierea idealizată a Hagirei, critica istorică arată că Mahomed și grupul lui de imigrați la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiți leaderi arabi locali (de ex. Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană), și care
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente burgheze” (Bogdan, X), realismul socialist exalta totuși exemplaritatea eroilor și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
peste 120 de milioane de exemplare în Japonia, și se observă ușor de ce. Ar trebui să se vândă bine și la noi.” — Publishers Weekly „Musashi, deși se bazează pe personaje reale, este o operă de ficțiune istorică, prezentând o versiune idealizată a trecutului, care le dă cititorilor japonezi posibilitatea să se simtă înnobilați de moșenirea lor, iar pe cititorii occidentali îi ajută să înțeleagă cum ar dori să se vadă japonezii pe ei înșiși. (...Ă Prin urmare, evenimentele înfățișare în Musashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de discursuri de putere care pledează în favoarea unui sine ca fiind mai real, mai valorizat și mai stimat decât celelalte. Discursurile de putere de tipul managerialismului sau antreprenoriatului construiesc identitățile prin articularea unui sine esențial ideal, a unei poziții subiective idealizate care reflectă în principal interesele organizației și nu ale individului 44. Ideologia managerialistă controlează individul prin bani. Prin urmare, angajații devin parte a unui cerc vicios în care fiecare resursă materială și simbolică și fiecare relație, fie ea organizațională sau
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
confesiuni ale mamei sau chiar elemente sociale. Dincolo de caracterul intim, de conținutul individual, c. are un substrat social, istoric, cuprinzând referiri sau chiar comentarii la unele evenimente ce au impresionat conștiința colectivității. C. istoric consemnează nume și fapte reale sau idealizate, dar care, cu trecerea timpului, se îndepărtează tot mai mult de adevărul istoric. După două sau trei generații, rămâne doar schema c., care se adaptează altor eroi sau situații. Cele mai răspândite c. au fost cele despre Horea, Tudor Vladimirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
lor teoretice, la fel de bine ca și celelalte (distincția între ele este, practic, prea puțin relevantă), ne înlesnesc accesul la acea imagine (construct identitar) pe care ei se străduiesc să o impună. Sinele - imagine literară, poetică, fictivă, autoportretul, de cele mai multe ori idealizat, constituie, în fapt, referința lor ultimă. Iată ce nota, în acest sens, Gh. Crăciun: În spațiul scrisului nu cred că e cu putință, orice ai face, să te desparți de tine. Până și cele mai pretins obiective încercări ale noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
peisajele străine, face trimitere la o atitudine deja prezentă În perioada Renașterii. ν Reînnoind atracția pe care Orientul bizantin și cultura arabă o exercitaseră asupra Occidentului În Evul Mediu, descoperirea Lumii Noi și relatările călătorilor au dat naștere unei imagini idealizate a tărâmurilor Îndepărtate ă naivul canibal al lui Montaigne, persanullui Montesquieu, huronul lui Voltaire, indianul Natchez al lui Chateaubriand ă, În vreme ce Încărcăturile de porțelanuri și mătăsuri soseau din Extremul Orient și erau imitate În Europa. Manufacturile de tapiserie franceze și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fostele staruri, vedetele show-biz-ului, În numele restaurării purității masei (Hebdige, 1979; Sabin, coordonator, 1999). La fel, curente foarte diferite, cum sunt muzica rap, house sau psihedelică, promovează o mai mare accesibilitate a expresiei muzicale, În numele comunității mai mult sau mai puțin idealizate care le susține. Scopul acestor minorități underground este să se smulgă din mulțime. Această caracteristică a dat grupurilor de rock stilul lor specific, franc, direct, expeditiv, iar celor de rap aspectul „explicit”. Aceste minorități sunt apropiate din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
necunoscută, aspră și rece” (Umbra unui om). Când se lasă captivat de propria individualitate și biografie, eșuează în melancolie monotonă, chiar dacă aportul documentar e substanțial (Licean... odinioară și Amintirile). Memoriile lui tind să consolideze un destin de tip tradițional și idealizat, spre deosebire de un Gib I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului. Privind propria povestire „cu ochi înnoptați” (Într-o zi de primăvară), A. o resimte în mod evident ca pe o echilibrare în singurătatea în care s-a claustrat. Faptul este vizibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
în termeni de dezirabilitate socială. Efectele unei astfel de abordări sunt, evident, nocive. Realitatea o etalează autorul, cu propria metodă, dar fără a ne avertiza suficient asupra rigorii pe care a urmărit-o în termeni tehnici. Modelul este cât mai idealizat pentru ca decalajul realității să fie cât mai evident, iar nevoia de perpetuare a tranziției sau de critică a actorilor tranziției să fie încă prezentă. Poate de aceea, atunci când citești un studiu despre tranziția noastră postcomunistă, ajungi să cazi într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan C. Mihăilescu în ultima sa carte, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare (Humanitas, 2013). Sub impresia acestei „plecăciuni“ aduse subiectului, o serie de portrete feminine idealizate se organizează într-o galerie virtuală a unor figuri marcante de scriitoare, deținute în închisorile comuniste, intelectuale cu destinul zădărnicit de „blestemul istoriei“, protagoniste dramatice ale unor întâmplări crunte care, de la un punct încolo, cum sintetizează Adriana Georgescu, într-o
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în universul concentraționar - în contrapondere la imaginea unor lumi deseori diafane, feerice, idealizate care „cresc“ mai ales în jurul personajelor primei părți a cărții. Concentrată pe mărturiile unor deținute în pușcăriile comuniste, care au îndurat ororile detenției cu o dârzenie și demnitate specific feminine, cum punctează autorul, această ultimă parte abandonează deseori tonalitatea compasivă
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
stătea acasă. Văzuse în asta o ocazie de a repara fisurile dintre ei. Cu cât se gândise mai mult, cu atât mai tare o făcuseră să sufere cuvintele mușcătoare, lipsite de loialitate, rostite de Jake la petrecere. Perspectiva flatantă și idealizată din care Alice îl percepuse pe Jake se evaporase. Ea spera ca, în timp, golul dintre ei să se umple. La fel ca găurile din stratul de ozon despre care tot bătea câmpii Jake. Alice presupunea că atracția copleșitoare față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un anumit colț de pagină, o mică piesă în versuri, pe care o intitulasem Medalioane. Fiecare din medalioanele aceste cuprindea un portret de femee, de femee reală sau imaginară, sau și de una și de alta, adică de femee reală idealizată. Ei bine, rar veneam cu medalioanele noastre de acasă; cele mai de multe ori acestea se nășteau în chiar biroul redacției, într-o fugară însemnare cu creionul pe o foaie de carnet. Iată istoria adevărată a uneia dintre aceste glume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Europa Centrală, așa cum grecismul e invocat pentru mitul bizantin în cazul Europei sud-estice. Formulat sub o multitudine de variante, nu numai pentru Bucovina, ci pentru întreg spațiul Europei Centrale, mitul habsburgic aduce în atenția contemporanilor "o realitate a Imperiului habsburgic idealizată azi, ca simbolizând armonia dintre popoare diferite", un fel de "paradis transnațional" cu un potențial multicultural și multilingvistic benefic, roditor pentru gânditori și poeți; pornind de la o reconstruire nostalgică a trecutului, proiectând "o versiune concentrată a Europei însăși în întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată. Adevărat că istoria se petrece prin repetiție cu diferență. Avem cazul Renașterii care a urmat Evului Mediu. Neagu Djuvara consideră că Europa trăiește un nou Ev Mediu, datorită acceptării arabilor, negrilor, turcilor și asiaticilor între autohtoni. Metisarea prin nomadism și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prelungi. În concluzie, eu pot aprecia doar istoriile individuale și, din nefericire, cele din cadrul psihoterapiei nu sunt nici frumoase și nici simple, dar vindecarea nu poate începe fără analiza trecutului. Dintr-o altă perspectivă, trecutul poate fi sau hulit, sau idealizat, după cum te simți în prezent - indiferența este imposibilă. Apoi sunt două categorii de oameni: cei ce fac istorie și cei ce se folosesc de ea - primii sunt deja morți. Apropo de rescrierea istoriei - acum vreo 25 de ani mă distram
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Artă Argeș, Pitești. „Descoperindu-și de câțiva ani înclinația către arta naivă, lucrând cu real talent atât în ulei cât și în tempera, pe diferite suporturi (lemn, carton, pânză, coji de ouă sau sticlă), Valentina Acasandrei merge dintr-un spațiu idealizat, dar fără a zugrăvi o strălucitoare lume iluzorie, așa cum fac mulți artiști naivi. Lucrările ei degajă o sobrietate generatoare de liniște interioară, ea nefiind în căutarea paradisului pierdut, ci a virtuții de reechilibrare a visului cu culori, atât de promițător
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în a decide cum trebuie să-și realizeze sarcinile. Din perspectiva tiparelor comportamentale ale funcționarilor, se disting trei stiluri, și anume: birocratic, angajat politic și pragmatic. Funcționarii publici care se caracterizează printr-un comportament birocratic se orientează după o imagine idealizată a birocrației, cu o distribuire clară a competențelor și a responsabilităților. Funcționarii publici angajați politic fac tot ce le stă în putință pentru a satisface anumiți clienți în funcție de propriile criterii și încearcă să-și maximizeze autonomia față de autoritatea organizației. Funcționarii
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică funcție era să inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol marginal în acțiune, pierzându-și autonomia și puterea, bărbatul se comporta ca un vasal pentru a-i câștiga atenția, grațiile, dragostea.22 Atitudinea misogină nu era generală în Evul Mediu, au fost și scriitori medievali
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul, și nu acceptă să trăiască decât frumos, în armonie și destindere. „Construirea unei noi societăți este prima sarcină pe care și-o asumă brigata în momentul sosirii în idealizatul decor toscan. Nu este nicio îndoială că părăsind Florența, grupul celor zece de fapt părăsește realitatea. Călătoresc doar două mile în afara orașului, și, deși în paragrafele anterioare ale cărții efectele ciumei erau prezentate ca fiind devastatoare mai ales în împrejurimile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înțelegere față de păsările din poziții inferioare. 672 și chiar dacă finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care derivă de aici otrăvind toate proiectele personale. Apare rușinea de sine și individul se condamnă pentru eșec. Se conturează astfel complexul de eșec, este dramatizat eșecul personal, situațiile sunt abordate cu o stare de angoasă, acuzare de sine, autopersecuții. Idealizat, acest complex se leagă de puritatea morală, de umilință, de concepția că prin comportamentul personal, prin altruism, păcatul poate fi răscumpărat. În forma supracompensată, persoana nici nu bănuiește existența complexului, este mândră de sine, nu încearcă nici o vinovăție și justifică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
românească, mai ales de la 1848 încoace, 'ideea europeană'" (Marino 1995, 12). În aceeași notă se înscrie și opinia lui Sorin Antohi: "De aproape două secole, o parte tot mai însemnată a elitelor noastre își construiește identitatea în raport cu fantasma unei Europe idealizate. Asemeni rușilor din vremea lui Ceadaev, românii cred fie că Europa le rămâne exterioară, ca set de standarde inaccesibile, obsedante și producătoare de stigmat (atunci când Occidentului i se atribuie așteptări normative pe care noi le-am dezamăgi), fie că Europa
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și l-a permis. Paralelismele autor-personaj pot fi spectaculoase, dar ele nu duc prea departe. Relevanța lor e limitată. Autorul nu s-a proiectat întru totul în erou, care, în ciuda celor spuse mai sus, nu e sută la sută formula idealizată a propriei sale entități biografice. Dimpotrivă, există un discret proces de ponegrire, pe care Chandler îl urmărește cu o tenacitate ce nu scapă nimănui. Deși definit în repetate rânduri drept un bețiv, Philip Marlowe e departe de a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]