129 matches
-
șterpeli și multipla negație non-standard nu sînt ale avocatului, ci ale vorbitorului. În final, întorcîndu-ne la propoziția lui Gabriel, pe care am reelaborat-o dintr-o matriță DD originală într-una DI, trebuie să admitem că Discursul Direct original nu prezintă idiosincrasii lexicale sau fonologice evidente, de genul celor pe care Discursul Indirect le elimină. În același timp, totuși, originalul DD folosește o construcție care este mai degrabă metaforică și caracteristică tendinței lui Gabriel de a gîndi în tropi și în figuri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și a relei credințe. A supărat mai cu seamă ziaristul, dar nici poetul n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu, călăuzindu-și cititorul spre complexul Bacovia și bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri, mai mult sau mai puțin cunoscute; "relația aberantă" a lui Rimbaud cu Verlaine, "idiosincrasia" lui Ion Barbu față de T. Arghezi, un Baudelaire cu părul vopsit verde, măreția și tragismul părintelui Florenski, pe Nietzsche cu Dumnezeul său mort, tălmăciri ale sinuciderii, pe portughezul Fernando Pessoa, care "identifică în sine 72 de poeți", pe Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trădează chiar nivelul cultural de adâncime. Sunt scriitori care fac polemica în defavoarea persoanelor și nu a ideilor. La toate acestea se adaugă jocul de convenții și constrângeri. Trăim într-o societate cu multe oglinzi mincinoase bine plasate și în care idiosincrasiile au umplut funcții în cultură. Libertatea unei reviste finanțate prin managerialul unei puteri va fi mereu în legătură directă cu imixtiunea persuasivă a acesteia. Revista aceea, oricare ar fi ea va plăti (prin cenzură sau prin intelectualii care își vând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ea și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților din sat. Tatăl ei detesta gărzile de fier care ațâțau lepădăturile contra oamenilor cinstiți și harnici, iar fiica lui preluase, pe seama și la nivelul ei, idiosincrasia părintească. Dar Nel, care mai tot timpul era cu gândul în altă parte, nu răspunse așteptării acesteia. Iar rezultatele ei la învățătură, dintre cele mai mediocre, sfârșiră prin stârni disprețul Sofiei, premianta clasei. Venirea Silviei și a lui Paul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai presus de toate, istoria lor este diferită. Se observă că legislativele sau cabinetele, partidele sau grupurile, sunt toate suficient de diferite de la o țară la alta încât să facă imposibilă obținerea unor cazuri cu adevărat comparabile. Conform acestei perspective, idiosincrasiile culturale ale fiecărei țări sunt de așa natură încât condamnă analizele comparative la superficialitate, dacă nu chiar la confuzii grave. Politica guvernamentală a fiecărei țări în fiecare moment istoric este astfel privită ca rezultatul unor tradiții atât de înrădăcinate încât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cabinet au devenit mai exacte și astfel mai valide pe măsură ce au ajuns să fie făcute pe baza comparațiilor universale. Acesta este într-adevăr modul în care se îmbină aspectele generale și cele particulare și în care poate fi depășită problema "idiosincrasiilor culturale". Departe de a se opune studiului guvernărilor sau instituțiilor individuale, studiile comparative generale conferă o structură, una de neînlocuit, care indică ce direcții trebuie urmate în studiile asupra guvernării sau asupra instituțiilor individuale (Hague et al., 1993: 23-37). Sfera
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Studiul politicii guvernamentale câștigă în mod vizibil prin faptul că este comparativ; într-adevăr, comparațiile sunt prezente în toate aspectele analizei guvernărilor. Aceste comparații câștigă prin faptul că sunt întreprinse conform unui tipar cu adevărat general. Trebuie luate în considerare idiosincrasiile culturale ale fiecărei țări, dar este de preferat ca aceasta să se realizeze în cadrul contextului general inter-țări pe care îl poate oferi studiul comparativ al guvernării. Viața politică a guvernelor poate fi analizată pe o bază complet comparativă dacă recunoaștem
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cultural Român, Augustin Buzura, tip discreționar și ranchiunos în carierismul d-sale tulbure, care, în temeiul sacului cu bani cu care alimenta o serie de publicații românești de peste hotare, a impus revistei "Contrafort", ca și Editurii "Cartier", linia propriilor sale idiosincrasii. Așa încât Goma s-a văzut radiat din atenția lor, la fel ca și cel ce vă vorbește. Dornic, se vede, de funcții, aidoma mentorului d-sale, diriguitorul "Contrafortului", Vitalie Ciobanu, a ajuns în schimb și președintele PENclubului din Chișinău. Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nelatin... Tradiția heraldică dacogetă e ignorată cu bună stiință, tot ce e astăzi pus în discuție cu privire la aportul elementului daco-get în definirea profilului nostru spiritual este fie elogiat ( a se vedea excesele dacismului extremist, fie expulzat în paria academică - „misticisme”, „idiosincrasii”, „teorii nefodate”. Aurora Pețan și Dan Romalo sunt nume ce se rostesc astăzi cu rezervă sau cu cinism. Soldați de plumb ai teoriilor consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile de călă- torie la Paris ale companionilor, cât și amintirile din copi- lărie sunt puse sub semnul unei idiosincrasii comune a celui care nu-și găsește locul nicăieri, așa cum preciza Baudelaire acest nou sentiment al alienării, propriu moder- nității, într-unul din poemele sale în proză, N’importe où hors du monde. Autorul, de astă dată, într-un alt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du rejet) . Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este rele- vant, impresia dezagreabilă pe care i-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel puțin un bun prieten comun în persoana comprehensivului profesor Alexandru Rosetti. Nici Eliade nu era un auster, cu toate doctrinele ascetice pe care le vehicula și pe care cândva le și experimentase personal. Ralea avea însă reacții humorale, iar idiosincrasiile lui erau mult mai puțin de „ideologie”, cât mai cu seamă de gust. Rolul lui Eliade ca „șef” al unei generații de „trublioni” (termen mai mult sau mai puțin echivalent, la Anatole France, cu irlandezul „hooligan”) nu-i putea provoca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și peisaje, femeie și freamăt, surprize și vecernii, joc și Îngândurări. Iubiri se surpă, prieteni și prietenii mor când nu te aștepți, iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic, de intemperii și idiosincrasii și idioții, una mai veninoasă decât alta, una mai „mofturoasă” decât alta. Nu doar un fel de băltăreț caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de azi, ci și, cine ar crede, un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb al cărui romantism provoacă idiosincrasii! PROGRAMUL DLUI C.M. SPIRIDON PENTRU ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989 VARIANTA B DUPĂ TITLU “AMINTIRI DIN STRADA TRIUMFULUI NR.6 SAU AMINTIRI DINTR-O ALTĂ CASĂ A MORȚILOR” pag. 180 - 183 Orele 7,30 - 11,00 , activități diverse în atelier
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
semnătură, ponegreau ireparabil reputații în plină glorie, își înzecesc tirajele. Procesul de calomnie câștigat n-a anulat compromiterea gravă și nici năruirea moralului echipei de la C. Revista încetează să apară, având de așteptat multe decenii pentru o lectură nealterată de idiosincrasii și conjuncturi ostile. G.O.
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
tale animalice” (the hints from your animal nature), nu numai din partea asemănării lor cu specia, dar și din a propriei tale unicități. Maslow găsește aici un foarte interesant paradox al eului. Pe de o parte, este vorba despre descoperirea propriilor idiosincrasii, a felului în care cineva este diferit de toți ceilalți din întreaga lume. Pe de altă parte, totul pomenește despre descoperirea propriei legături cu specia, despre propria umanitate. Maslow îl citează pe Carl Rogers, care se întreba: „Cum se face
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de eficiența procesului de îndoctrinare și de propriul proces de acumulare a faptelor. Peste 90% din „teoria instruirii” se ocupă cu metode care nu au de-a face cu sinele intrinsec (the intrinsec self) și cu ceea ce leagă speciile și idiosincrasia biologică. Acest fel de instruire reflectă prea ușor scopul profesorului și ignoră valorile și limitele celui care învață. Maslow îl viza pe Skinner (1948) și consideră că e îndreptățit să numești acest tip de învățare ca fiind amoral (amoral learning
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. însă, așa cum, în perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o expresie a începutului de drum al cercetării acestei teme este faptul că, lipsit de cercetări sistematice, exilul românesc nu dispune nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
e un anumit simț al oportunității și al orientării politice. Mihai-Răzvan Ungureanu a înțeles la timp că nu poți împlini, ca ministru, nici un demers politic, nici un proiect, fără susținere politică, fără un sistem de alianțe și acomodări întreținut asiduu, dincolo de idiosincrasii și prejudecăți. Răzvan a reușit, pornind de la acest principiu, să nu supere radical pe nimeni, să nu se înconjoare de uși închise. Politica înțeleasă nu ca bătălie grobiană, ci ca artă a compromisului, adică a negocierii - iată o perspectivă neluată
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și identitate, alta despre frumusețe și adevăr, și în fine a treia - care i-a adus și premiul Capote, despre visare și imaginație. Elaine Scarry e o figură interesantă în peisajul academic și intelectual american: subiectele ei de reflecție trădează idiosincrasii puternice, nestingherite de norme și convenții, iar felul în care autoarea își urmează firul gîndurilor e la rîndul său fascinant. Scarry nu construiește argumente după tiparul obișnuit al stilului academic: rareori citează surse, iar cînd o face, acestea tind să
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
centrat pe opera shakespeareană, include vreo alți douăzeci și cinci de scriitori, dar orice încercare de a-l "nărui" e stupida sau vulgar politizată. Teoria lui Bloom (dacă e într-adevăr o teorie, si nu o superbă și sfidătoare afirmare a unor idiosincrasii personale) va da apă la moară, mă tem, conservatorilor din cultura română, îi va încuraja pe universitarii stafidiți să refuze în continuare schimbarea curriculum-ului academic, vă certifică acest mit găunos al literaturii că miracol și mister, care, oricît ar
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
intitulată Shakespeare. The Invention of the Human (Inventarea umanului). În această carte, de altfel o tulburătoare analiză a operei shakespearene cu foarte interesante, dar și discutabile speculații și generalizări pornite de la ea, Bloom e cumva mai franș cu propriile sale idiosincrasii. În deschiderea cărții, pentru a-și justifica subiectul, se întreabă retoric: Why Shakespeare? (De ce tocmai Shakespeare?). Si isi răspunde la fel de retoric: Who else is there? (Cine altcineva mai există?). Nimeni, vor recunoaște probabil unii (mai ales angliștii, evident); foarte mulți
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Austen, Wordsworth, Whitman, Emily Dickinson, Dickens, George Eliot, Tolstoi, Ibsen, Freud, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Beckett) plutesc cumva în magma de idei și prototipuri create de Shakespeare. Uneori, demonstrația își atinge scopul, alteori categoric nu. Dar idiosincrasiile de lectură ale lui Harold Bloom, cele care îi permit să îl descopere și redescopere pe Shakespeare pretutindeni, sînt, cu toate acestea, seducătoare. Cel mai serios și dezamăgit reproș pe care i l-aș putea face lui Bloom (dincolo de logică
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]