265 matches
-
facultatea de a plonja în inevident, de a simți inactualitatea actualității zilnice, de a veni spre real de la celălalt capăt al lui. A fi inteligent fără spirit e a fi perfect adaptat la lume și la veacul tău (cu toate idiosincraziile lui), a crede că lumea își e suficientă sieși, și că inteligența ta e meritul tău. Inteligența fără spirit e una din marile probleme ale modernității. Ea promite mari victorii asupra realului coroborate cu o masivă pierdere de sens. Decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenții, fără ambiții auctoriale. Mulțimea cărților provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului pentru citit printr-o temporară asceză. Cei care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-ți place de ce te uiți? N-ai decât să-ți folosești telecomanda! Ce tot dădăcești poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl Cezar Paul-Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincraziile proprii, ci de funcționarea unei insti tuții și de posibilele ei efecte publice. Eu știu să mă apăr și, în definitiv, puțin importă la ce mă uit eu personal într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligația
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în care am tastat parola ca să deschid fișierul MC ecranul computerului a scăpărat înapoi pe desktop. Ecranul începu să pâlpâie, marginile înghițite în ceață, apoi a explodat în verde și s-a umplut de paraziți. Încercam să scap de toate idiosincraziile computerului. Îmi spuneam tot timpul că dacă reușeam să citesc fișierele respective totul va deveni accesibil și ușor de suportat. Am renunțat la Gateway. L-am restartat. Am stat o oră pe firul roșu al companiei înainte de a închide, realizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mormanelor de zgură și a funinginei de pe străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l trăgeai puțin de limbă, Ravelstein ți‑ar fi relevat confidențele lui Battle - ca și pe ale oricui altcuiva. Și spunea, citând pe un prieten comun decedat: - Când o fac, nu Înseamnă că bârfesc, ci consemnez istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de toată lumea, precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prăbușea. Când Îl vedeai rulând În scaun, Înfofolit În pled, adus de spate și cu capul ca un cantalup căzut pe un umăr, n‑ai fi spus că e atât de sensibilizat fizic și că toate micile lui tertipuri, ticuri, idiosincrazii și infecții recente cântăreau atât de greu. Cu ani În urmă, când mă vizitase la casa mea de țară din New Hampshire, mă Întrebase dacă am simțăminte de proprietar legate de clădirea de piatră, de bătrânii stejari și ulmi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Panait Istrati („valoarea literară a lui Panait Istrati fiind certificată de Romain Rolland”, recunoaște autorul articolului, catalogându-l totuși pe scriitorul francez drept „acest Georges Ohnet al umanitarismului”) sunt ironic taxate ca implicit vulgare. Tehnica este aceea a citatului manipulat, idiosincrazia autorului (și respectiv a revistei, câtă vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând de o propensiune către elitism literar, în termeni partizani însă, ținând de tematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
27 martie 1918, rolul său fiind determinant prin discursurile rostite în Sfatul Țării, al cărui președinte va deveni. Drept recunoștință, regele Ferdinand îl va decora cu ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile politice vor izbucni și Stere va fi acuzat de înaltă trădare (pentru rămânerea în București în timpul refugiului guvernului și regelui la Iași), adversarii săi provocându-i scoaterea din învățământul universitar și arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
monumentala Istorie... din ". În același eseu, Vladimir Streinu scria: "...prin temperament, Călinescu nu putea fi decât în mijlocul luptei, pentru că, fiind vorba de temperament, acest mare critic al culturii române, prin negația uneori sumară, dar cu o viziune totdeauna nouă, prin idiosincrazii tulburi, răscumpărate de elanuri creatoare, prin impulsivitatea lui de ocupant, dar și de întemeietor, dacă pe unii scriitori i-a victimat, pe cei mai mulți i-a chemat la o viață portretistico-critică de unică strălucire. Alternându-și mânia nedreaptă cu seninătatea sublimă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Ne aflăm totuși în fața unei povești despre Holden Caulfield un Holden Caulfield în carne și oase, evadat din fascinanta ficțiune salingeriană și aruncat în dinamica Americii ultimelor șapte decenii, pornind de la Marea Depresiune și mergînd pînă la postindustrializare sau la idiosincraziile complicatului fin du siècle. Numele real al acestui Caulfield longeviv este Charles Bukowski, poet și romancier american, cu notorietate semnificativă în anii optzeci, născut în 1920 și dispărut în 1994. Singularitatea scriitorului în cauză vine dintr-o curioasă suprapunere a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și parcă tinerească, una din puținele proze pe care această mișcare bogată în exemplificări picturale și poetice și le-a aflat la noi. În afară de dicteul automat căruia, de altminteri, suprarealiștii nu i-au fost totdeauna credincioși -, toate refuzurile, împlinirile și idiosincraziile suprarealismului pot fi regăsite în acest roman sau, dacă preferă autorul, în acest Pohem de iubire care este Zenobia"252 confirmă nu numai valoarea cronicilor, ci și permanența valorii. Monica Lovinescu devine în timp o constantă a literaturii. Din nefericire
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
economie unitară, unele țări fiind mai liberale, alte-le mai dirijiste. Astfel, în fața mesajelor confuze ale Uniunii Europene, țările estice, după o derută inițială de înțeles, au început să facă alegeri pragmatice și oportuniste, "optînd pentru ceea ce era mai aproape de idiosincraziile locale" (Roumen Abramov). Aceasta i-a inspirat pe americani să vorbească despre "vechea" și "noua" Europă. Potrivit "legii lui Greesham", într-o economie "moneda rea", cu putere de cumpărare scăzută, are tendința să elimine din circulație "moneda bună", cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
astfel identificate deci trei fenome-ne distincte: urîtul în sine, urîtul ca formă și reprezentarea artistică a amîndurora, al treilea dînd mărturie pentru primele două. Esteticienii ar trebui însă, în teoriile lor, să țină mai mult seama de variabilele individuale, de idiosincrazii și chiar, la limită, de aprecieri sau comportamente deviante. Să urmărim deci această Istorie a urîtului cu toată atenția, pentru că manifestările urîțeniei sunt extrem de variate, induc reacții și comportamente dintre cele mai diverse, ducînd chiar la devieri extreme. Cum declamau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
boierului Calomfir. Marina, în schimb, are darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o nulitate oficială", Geo Bogza, avangardistul ce va "face elogiul Canalului", George Ivașcu, "mare afacerist de atitudini", George Oprescu, "un laș bătrân", Toma George Maiorescu, "un homuncul al partidului", Marin Preda, scriitor de "romane propagandistice" ș.a.m.d. În siajul idiosincraziilor regretatului Virgil Ierunca, Gabriel Stănescu nu-și poate reprima el însuși săgețile în contra unor compatrioți tip Andrei Codrescu sau Norman Manea, ultimul fiind un "inginer hidroenergetician, devenit peste noapte profesor universitar la un colegiu de științe umaniste. Oare ce le
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nevroză și psihoză, dar situat între acest tip nosocomic și normalitate. Conotația narcisică nu lipsește din acest tablou, dată fiind năzuința permanentă a autorului "Exercițiilor de admirație" de a fi curtat, celebrat, iubit. Cartea lui Valentin Protopopescu va reactualiza multe idiosincrazii, dar și elogii, fiind prima sinteză în cheie hermeneutică despre viața și opera lui Cioran. Tradusă în câteva limbi europene, ea va redimensiona simțitor figura deja planetară a moralistului de la Rășinari. Horia-Roman Patapievici Beatrice, oglinda chipului divin Fizician prin studii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a cauționat-o". Dezavuându-i pe cei ce-l incriminează pe Croh ca promotor al realismului socialist, S. Damian nu ezită să execute necesarul "paricid", probând cu textele maestrului în față, mai vechi și mai noi, inflexibilitatea acestuia față de propriile idiosincrazii, infirmități, nostalgii. Servindu-se de limbajul figurat al unor iluștri eseiști și politologi occidentali, criticul descrie consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
USR abia prin 1994. Dar mai bine să punem capăt acestor însemnări ce nu prea au a face cu destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acest simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu oarecare sau decît
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
ca act, recte, ca act de conștiință, din care poate, bineînțeles, să decurgă un gest, o acțiune, violentă sau nu, dar esențial dramatică e dialectica actului de conștiință" (pp. 177-178). Trăgând linie și adunând, autorul are mai degrabă preferințe decât idiosincrazii, terenul pe care se mișcă, al eseului, favorizând expunerea și marcarea celor dintâi. Dacă un cronicar are a se confrunta și cu rebuturi textuale ce se cer spulberate, cu produse toxice în câmpul literar, eseistul beneficiază de o totală libertate
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
de observații moral-politice, îndurerate și... sulfuroase; dar, înainte de orice, o cale de acces către intimitatea creatoare a acestui prozator „balcanic” suferind de excesul propriului talent și depreciat - mai ales după 1989 - din rațiuni adeseori extraliterare, cu alibiuri „estetice” tendențioase și idiosincrazii „generaționiste” pe măsură. Cu patru ani înainte de sfîrșitul jurnalului, al romanului și al vieții (pe 26 aprilie 2007), Fănuș Neagu notează, într-un aparté emoționat către virtualii cititori: „Mă apropii de sfîrșitul Jurnalului. E cazul să cobor în fîntîna cu
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
Annunzio", preocupată nu de psihologie, ci de "surda înfiorare a cărnii", ceea ce face din Bătrînul o "dramă fiziologică". Societatea din Fecioarele despletite se situează la un nivel de educație superior celui sufletesc. Ca tot cronicarul, G. Călinescu are simpatii și idiosincrazii. Unele, foarte tranșante: " Poezia d-lui M. Codreanu prezintă trei note specifice: forma fixă a sonetului, recompensa națională și lipsa de talent." Al. O. Teodoreanu îi place fără întoarcere, Voronca îi displace tot așa. A și avut cu cei de la
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
la teapa lor. Dacă totuși încerci o insatisfacție în cazul lui Lucian Boia este că nu-l poți clasifica, și asta fiindcă, dintre istoricii actuali, el a mers cel mai departe în tehnica ecranării propriilor convingeri. Nimic din simpatiile sau idiosincraziile sale nu răzbat în discursul său. E cel mai aseptic istoric în materie de toxine ideologice. Și-a cenzurat opiniile personale pînă la a le face inexistente. Nu știi dacă e de stînga sau de dreapta, cum nu știi pe
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Sumarul se deschide cu un studiu despre publicistica lui Eminescu, intitulat Articoli nepoliticoși (probabil ca o ironie la adresa adversarilor politici). Cum se știe, poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuși
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]