204 matches
-
dezvoltată de‑a lungul întregului poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred - dar nu sunt sigur de aceasta, căci pot fi găsite multe nume care să se potrivească acestui număr -, că semnul înscris ar putea fi ARNOYME, căci de acum înainte, Dușmanul cel fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu frații săi încă păgâni, pentru a‑i încuraja să părăsească falșii dumnezei, să iasă din întunericul greșelii la lumina revelației, în sfârșit, pentru a arăta că vorbește în cunoștință de cauză, poetul amintește de nouă ori trecutul său de idolatru, adesea în locuri importante din Instr. și din Carm. În Instr.: 1 7, 20‑21; 1, 8, 1‑2; 1, 26, 8.24; 1, 33, 2. În Carm. vv. 1‑14; 83‑84; 765”. . În legătură cu acest subiect, teza lui J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în fenomenologia lui M. Henry). Înaintede a fi, darul se dă pe sine însuși. Cu alte cuvinte, donația precede ființa. Cum s-ar putea ca darul, aflat la mijloc între donator și donatar, să nu degenereze în condiția de obiect idolatru sau fetiș? Darul este, prin definiție, mai mult decât un simplu cadou, menit să codifice o relație obiectivabilă, să bifeze un atribut catafatic, modelând afectul prieteniei sau compesând frustrările unei vecinătăți nedorite. Ritualul clasic al oferirii cadourilor este desființat în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumii și providența care orânduiește [lumea], că Însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie Îi pune pe farisei În directa descendență a evreilor „din pustie”, idolatri, care-și reneagă Dumnezeul, Închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea În vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul Împotriva firii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45 de spital, pe car o zărisem odată în trecere, aplecată peste un viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens buclat și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulțime de bucățele pe care le azvârle În aer; și, privindu-le cum plutesc și cum se răsucesc În cădere, reia vorba: — Ce avem de Împărtășit, acest om și cu mine? Eu sunt un adorator al vieții, iar el un idolatru al morții. Eu am scris: „Dacă nu știi să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au tras Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
produce zguduiri de pământ și de a influența curenții subpământeni... Pe urmă, vai, el se convertește; dar ceva din știința lui rămâne, se transmite, și acum Îl regăsim aici, În gura și În mintea acestor zdrențăroși cărora voi le spuneți idolatri. Dragă prietenă, ceva mai Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu tine? Unde ai fost până acum? ― M-am plimbat. Nimic grav. O simplă plimbare. Zâmbeam. ― Tu ce mai faci? ― Veniseră fetele ieri, alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi se pare că s-a cam supărat. Mă plictisea și i-am spus s-o șteargă. "Acum e din nou creștin", așa i-am spus... Khokha
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Harold se poartă foarte urât. I-am cerut să împartă camera cu mine, căci de la 15 ale lunii sunt nevoit să mă mut, și refuză pe un motiv stupid: că nu mai sunt creștin! Că nu poate dormi cu un idolatru! Adevărul este că știe de acum totul, știe că nu mai am bani, nici speranțe pentru o leafă mare. D-na Ribeiro, care îmi vede cămașa murdară, a uitat acum tot binele pe care i l-am făcut, cu toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a destinului său sumbru și nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aur ce reprezentau tauri, numiți cu dispreț „viței” (1Reg 12,28). Legătura lor explicită cu exodul („Iată-l pe dumnezeul tău care te-a scos din Egipt, ibid; cf. Ex 32,1-6”) demonstrează că aici cultul nu era sincretist sau idolatru, ci era destinat lui Yhwh însuși, chiar dacă imaginea taurină, proprie lui Baal, zeul cananean al fertilității, putea constitui un echivoc, admițând că în acele timpuri o astfel de distincție era clară. Ba chiar e logic să ne gândim că, așa cum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au trecut?“ A doua zi Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din Egipt; și cum caută divinitatea, de care n-au habar, În excrementele unor lucruri moarte și neînsuflețite; cum În felul acesta Îi batjocoresc nu numai pe păstrătorii divini și știutori ai cultului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doi întemeietori de religii, purtînd ambii numele de Moise și ale căror personalități trebuie să le distingem una de alta"513. Atîta siguranță pusă într-o construcție atît de fragilă! Evident, celui de-al doilea i-a revenit izbînda asupra idolatrilor, sudarea poporului în jurul conducătorului său și oficializarea unor învățături care circulaseră pînă atunci subteran, subversiv. Fără frica, fără freamătul remușcării și fără autoritatea care respirau din ființa sa nu ar fi izbîndit acolo unde celălalt a dat greș. Și totuși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al corpului obiectiv? Este oare corpul subiectiv ori transcendental al fiecăruia identic, întrucât aparține sferei invizibilului? Este oare conținutul alterității celuilalt reductibil la aparența somatică a unui corp sexuat? Contribuie oare diferențierea sexuală la o anumită „iluzie optică”, cu potențial idolatru? Acestea sunt întrebările care, deși formulate diferit, i-au preocupat pe Părinții Bisericii: este corpul protologic/eshatologic sexuat într-un sens originar? Este corpul biologic sexuat într-un mod accidental? Ce anume conferă alteritate fiecărei persoane în parte? Pentru Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îl iubim la fel și pentru aceleași motive. Îl sărbătoresc mai ales cei pe care el i-a detestat: răii și famenii, panglicarii în ale țării, cei cu evlavie de vulpe, fonfii și flecarii. Îl sărbătorim toți, cu un zel idolatru, ne oblojim mizeriile lângă templul lui și îi stricăm liniștea cu festivitățile noastre dulcege. Nu ne mai este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința unui 15 ianuarie tăcut, rece, purificator”. Iată
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
-și salva monoteismul, iar de proprii legislatori pentru a-și păstra sentimentul național, dându-i puterea să rămână integru până în azi în ciuda tuturor ostilităților. Datorită acesteia, evreului îi era permis să ucidă și chiar era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta la religia lui Jahve, era un vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta la religia lui Jahve, era un vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise a poruncit să fie uciși, fără nici o deosebire, adoratorii vițelului de aur (cf. Ex 32, 27), iar Dumnezeu a voit ca fiii lui Belial să fie uciși cu sabia, fără nici o cruțare (cf. Deut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
13). În împrejurări asemănătoare, David devenea erou național și unsul lui Dumnezeu, iar Iudita, eroina prin excelență, binecuvântată între toate femeile, pentru că cel dintâi l-a ucis pe Goliat (cf. 1Re 17), iar cealaltă pe Olofern (cf. Idt 13), amândoi idolatri și dușmani ai lui Israel. Uciderea, potrivit legilor războiului, chiar și în afara luptei, este aprobată și promulgată ca o acțiune plăcută Domnului, care, intervine adesea în execuțiile capitale: Samson, investit de spiritul dumnezeiesc, ucide la Ascalon 30 de oameni (Jud
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]