412 matches
-
vieții în literatura veche românească (1520-1743), C. investighează, cu finețe și pătrundere, valorile estetice ale unor opere situate cronologic la începuturile literaturii române. Cercetarea fixează în câmpul scrierilor vizate (de la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie la Istoria ieroglifică) un număr de repere de natură să dea o imagine asupra complexității și profunzimii acestei literaturi, asupra creativității primilor noștri scriitori (cronicarii). Demersul autoarei se înscrie, îndeosebi, în descendența opiniilor lui Pompiliu Constantinescu și G. Călinescu în acest domeniu, fiind
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
de umanitate. SCRIERI: Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520-1743), București, 1975; Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Odobescu sau Lectura formelor simbolice, București, 1982; Universul literaturii vechi, Cluj-Napoca, 1994. Ediții: Dimitrie Cantemir, Melanholia neasemuitului Inorog. Povestiri exemplare din „Istoria ieroglifică”, pref. edit., Cluj, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, Sanguine, pref. edit., Cluj, 1973; B. P. Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, postfață edit., București, 1978; Ioan Timuș, Ogio-san (Domnișoare), pref. edit., Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Orizonturile vieții în literatură, RL, 1975
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor care trăgeau neamul în jos: intrigi politice, duplicitate și trădare, spoliere. După mazilirea Vidrei (Constantin Duca), Corbul (Constantin Brâncoveanu) se amestecă în rivalitățile pentru tronul Moldovei, susținându
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la Sliven, în Bulgaria, se adresa unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
ca acelea ale mănăstirilor Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia, catedrala greco-catolică din Blaj, de semnificative înfăptuiri în pictură (cele de la Sucevița în special), tapiserie, ceramică, ca și de mari opere literare: unele dintre scrierile lui Miron Costin, versurile lui Dosoftei, Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Caractere baroce, mai mult sau mai puțin marcante, sunt semnalate de istorici ai artelor și ai literaturii și în secolele XIX-XX. Sunt menționate astfel, în arhitectură și artele plastice, unele dintre creațiile
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
noastră, a unor specii: poemul filosofic, romanul, teatrul parodic, poemul burlesc. Operele reprezentative în acest sens înscriu tot atâtea momente notabile (primele trei fiind și monumente, se poate spune) ale b. în literatura română: Viața lumii de Miron Costin, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (atribuită lui Budai-Deleanu). Această trecere normală, cu contribuția cărților populare, de la bizantinism la b., printr-o dublă mișcare, spre adânc (fondul ancestral, greco-roman) și spre exterior
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
inventat un sistem de notare a muzicii turcești și a scris, în limba turcă, o „carte mică”, închinată noului sultan, Ahmed III, Tarifu ilmil musiki ala vêgni maksus [Explicarea muzicii teoretice pe scurt]. În 1704-1705, încheie romanul alegoric autobiografic Istoria ieroglifică, un pamflet care, alături de Divanul, legitimează locul deosebit ocupat de C. în istoria literaturii române. Cunoscută în manuscris, cartea s-a tipărit foarte târziu (1883). Dacă evoluția unei literaturi se decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Istoria ieroglifică, un pamflet care, alături de Divanul, legitimează locul deosebit ocupat de C. în istoria literaturii române. Cunoscută în manuscris, cartea s-a tipărit foarte târziu (1883). Dacă evoluția unei literaturi se decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă un astfel de moment. C. înnoiește stilul narativ, schimbă modelul de discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată, prin utilizarea alegoriei. Discursul, satiric în fond, e voalat de măști animaliere care acoperă chipurile persoanelor reale
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
de analiză psihologică a unui mare intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
pentru un cititor specializat, familiarizat cu structura complicată a frazei lui C. Dificultățile de lectură sunt răsplătite însă de ideile generoase, de figurile retorice rare (chiasm, paradox, oximoron, ironie) și de creațiile verbale neobișnuite. Ca ideologie și retorică satirică, Istoria ieroglifică este un roman ce aparține epocii Luminilor. După 1714, C. se ocupă aproape exclusiv de redactarea unor cărți de istorie. Scrie, în latină, un studiu bazat pe teoria evoluției ciclice, prevăzând izbânzi însemnate ale lui Petru cel Mare, pornit să
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Radu Albala, pref. P.P. Panaitescu, București, 1960; ed. îngr. și tr. Radu Albala, pref. P.P. Panaitescu, București, 1969; Despre Coran, tr. Ioan Georgescu, Cernăuți, 1927; Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Metafizica), tr. Nicodim Locusteanu, pref. Em. C. Grigoraș, București, 1928; Istoria ieroglifică, îngr. și pref. Em. C. Grigoraș, București, 1927; ed. I-II, îngr. și pref. P.P. Panaitescu și I. Verdeș, București, 1965; ed. (Melanholia neasemuitului inorog), îngr. și pref. Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973; Opere complete, îngr. și introd. Virgil Cândea, vol
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
C. Grigoraș, București, 1927; ed. I-II, îngr. și pref. P.P. Panaitescu și I. Verdeș, București, 1965; ed. (Melanholia neasemuitului inorog), îngr. și pref. Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973; Opere complete, îngr. și introd. Virgil Cândea, vol. IV, t. I: Istoria ieroglifică, îngr. Stela Toma și Nicolae Stoicescu, introd. Nicolae Stoicescu, București, 1973, vol. I: Divanul, tr. Maria Marinescu-Himu, București, 1974, vol. IX, t. I: De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus. Historia moldo-valachica, tr., îngr. și introd. Dan Slușanschi, pref. Virgil Cândea
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Moldaviae principis, tr. și îngr. Dan Slușanschi și Ilieș Câmpeanu, pref. Virgil Cândea, introd. Andrei Pippidi, București, 1996; Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, tr. Dan Slușanschi, îngr. și introd. Alexandru Surdu, București, 1995; Opere, vol. I: Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, îngr. și introd. Virgil Cândea, Stela Toma și Nicolae Stoicescu, București, 2003. Repere bibliografice: I. G. Sbierea, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 231-240, 252-257, 266-267, 314-324; Teodor
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir București, 1964; Piru, Ist. lit., I, 328-366; Ist. lit., I, 557-587; Scarlat Callimachi, Dimitrie Cantemir. Viața și opera în imagini, București, 1966; Duțu, Coordonate, passim; Ivașcu, Ist. lit., I, 242-256; Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1970; Lucian Blaga, Izvoade, București, 1972, 142-168; Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972; Constantin Măciucă, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Paul Simionescu, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Protopopescu, Volumul, 237-305; Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, București, 1973; I.D.
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Iași, 1999; Mazilu, Noi, 41-46; Dicț. esențial, 128-133; Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Mircea Anghelescu, Destinul ciudat al operei lui Cantemir, RL, 2002, 11; Ursu, Contribuții, 34-43, 373-400; Gabriel Mihăilescu, Universul baroc al „Istoriei ieroglifice”. Între retorică și imaginar, București, 2002; Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc, Iași, 2002; Zamfirescu, Istorie, I, 581-617, II, 521-525. El.Sr.
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Provenit din germa- nul Apotheke, termenul „apotecă” (uzual în Transilvania) trebuia uneori explicat în limba română, mai ales în Moldova și Muntenia. Astfel, Dimitrie Cantemir traducea cuvântul „apotecar” (popular „poticar” sau „poticarăș”) prin „cela ce vinde erbi de doftorie” (Istoria ieroglifică, 1703- 1705). Dar adevărații beneficiari ai virtuților terapeutice ale cânepii au fost țăranii, care foloseau semințele acestei plante mai ales în scopuri analgezice (17, p. 72). Vorbind despre „fumigația cu sămânță de cânepă”, atestată la traci și la sciți, Vasile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
volum la altul, povestirile fiind mai ales confesiuni ale unor adolescenți care descoperă bucuria de a iubi și de a fi iubiți, singurătatea și tristețea sau neliniștitoarea întâlnire cu ei înșiși. Dramatizează Povestea vorbii de Anton Pann (1977) și Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare cu Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
a căror ocurență poate fi detectată în textele fabulistice românești, cu precădere la autori precum Al. Donici și C. Stamati, iar în D. Cantemir și începuturile fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar românesc, studiază Istoria ieroglifică și elaborează, în final, o cronologie a fabulei românești, invocând trei nume de „întemeietori”: D. Țichindeal, Ioan Tomici și Gh. Lazăr. Revista mai găzduiește o dezbatere centrată pe unul din cele mai controversate „cazuri” literare ale vremii - Panait Istrati. Rubrica
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
se remarcă atracția cărturarului pentru o comunicare criptică și mai cu seamă preocuparea de a edifica o scriere cu caracter universal. Înscriindu-l pe Cantemir în formula „excentrică” a manierismului, S. îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat de ea și o dorea încă”. Se evidențiază, de asemenea, spiritul și ideile iluministe în textul scris de Cantemir în 1705, cât și
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
reprezentată, nu relatată, cu evoluție alternativă a grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și scrisorile fictive, visul, speculația filosofică, povestea didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o foarte documentată incursiune în difuzarea mitului inorogului de la Renaștere la manierism, S. punctează din nou originalitatea lui Dimitrie Cantemir. Alt
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Pricop și Valeriu P. Stancu), Iași, 2000. Antologii: Cartea cronicilor, Iași, 1986. Ediții: Niccolò Machiavelli, Măștile puterii, tr. Nina Façon, pref. edit., Iași, 1996. Repere bibliografice: Sorin Titel, O lectură nouă a „Cărții ieroglifelor”, RL, 1978, 39; Al. Piru, „Istoria ieroglifică”, LCF, 1978, 40; Zaharia Sângeorzan, „Cantemir în Cartea ieroglifelor”, CRC, 1978, 41; Al. Dobrescu, Noua față a literaturii vechi, CL, 1978, 11; Al. Protopopescu, Un nou Cantemir, VR, 1978, 12; Ion Maxim, „Cantemir în Cartea ieroglifelor”, O, 1979, 25; Mihai
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
lăsată doar pe seama ofertei comercianților (cunoscători ai cererii). Posibilitățile de care dispuneau cunoștințele aflate în străinătate erau folosite. Pregătindu-se pentru nunta unei cumnate, Doamna Ana, soția lui Mihai Racoviță (pe care Dimitrie Cantemir a făcut-o „celebră” în Istoria ieroglifică), îi scria Victoriei Ruset, nevasta lui Scarlat Ruset (destinatara îi era verișoară), aflată la Stanbul: „Te rugăm, cumnată [de văr - nota autorului], să spui dumnealui lui Iliașcu să îngrijească să ne trimită 9 pontale, toate cu diamante bune, care însă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie țifescu, marele spătar zis și Frige-Vacă (Cantemir, în Istoria ieroglifică), a ales pentru acest boier, amestecat între altele și în omorârea fraților Costin, o hieroglifă a șireteniei - este Vulpea, cel însurat cu o fată a marelui vornic Ion Racoviță (era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale încifrării alchimice și ale simbolisticii astrologice, distilând poetic ecouri din etapele ascensionale presupuse de „Marea Operă” și îndrumând cititorul de-a lungul coridoarelor misterioase ale puterilor zodiacale. Elaborate în spirit baroc - sub patronajul lui Dimitrie Cantemir și al Istoriei ieroglifice -, poemele din Casa a Noua urmează, cu acuratețe matematică, coordonatele structurale și reprezentările imagistice ale hărților astrologice - „întreruperile”, „casele”, „cuadraturile” și „reducerile”: „Suntem în Casa a Noua - / Așadar să avem o memorie de mercur / Mijlocul Cerului veghează în față drept
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]