1,501 matches
-
artă". Pe 16 iunie 1914 a apărut ultimul număr al revistei, în această formulă. Revista a reapărut, publicată lunar la București (1 ianuarie 1919 - august-septembrie 1920), și apoi la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934 - septembrie 1939). În 1945 Mircea Eliade și Virgil Ierunca au editat revista "Luceafărul" în Franța, prima publicație strict literară a exilului românesc. Periodicul a fost realizat la Paris și a avut doar două numere, în mai 1948 și în noiembrie 1949.
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
Lynx lynx"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros hipposideros"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul comun ("Myotis myotis"); Păsări: cocos de munte ("Tetrao urogallus"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), pițigoi ("Canus major"), grangur ("Oriolus oriolus"), fazan ("Phasianus colchicus"), ciocănitoare pestrița mare ("Dendrocopus major"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), rândunica ("Tachycineta
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ierunca ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), soim călător ("Falco peregrinus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), mierla ("Turdus merula"), codobatura ("Motacilla albă"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul cere azil politic în Franța. În perioada octombrie 1987 - august 1988, autorul trăiește primele luni de exil parizian, are întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare "Secours Catholiques". În tot acest timp, frecventează intens teatrele
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
760 pagini dactilografiate. "Jurnalul fericirii" este confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio "Europa Liberă" între anii 1988 și 1989. Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
morio"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora"), ferigă de câmp ("Pteridium aquilinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gușa-porumbelului ("Silene nutans"), precum și două specie rare de mușchi ("Drepanocladus vernicosus" și "Dicranum viride"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări (pitulice sfârâietoare, ieruncă, pițigoiul de munte, muscarul mic, muscarul negru, porumbelul gulerat, potârniche, gaiță, graur), reptile, amfibieni, pești (mreană vânătă, zglăvoacă) și insecte (fluture-tigru, croitorul de fag, croitorul albastru, țânțarul de frunză); dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
Soldanella hungarica"). Fauna este una caracteristică zonelor înalte ale Carpaților Orientali, alcătuită din mamifere, păsări și insecte, cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), urs brun ("Ursus arctos"), corb, ("Corvus corax"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
profesori de liceu. Tatăl său, Petru Apolzan, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, centenară, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, "Manolescu". În 1956 a absolvit studii la gimnaziul și liceul la Sibiu. În 1962 devine licențiat al Facultății de
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
Londra și Berlin în vederea perfectării tezei sale de doctorat Monarhia socială. Romanul a fost premiat. Apăruse sub pseudonimul de: Mihai Villara și nu se știa că autorul este unul și același cu Mihai Fărcășanu. În urma cronicii entuziaste scrise de Virgil Ierunca, ziarul Lumea condus de G. Călinescu, a fost desființat. Din revistă nu s-a mai păstrat decât afișul de la chioșcurile de ziare: "Un mare scriitor, Mihai Fărcășanu". În timp ce el zăcea inactiv și umilit, Pia se ascundea la Lili Teodoreanu. Cu
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
valorilor diasporei, „Memoria exilului românesc”. În peste o sută de episoade portretizează personalități culturale, artistice și științifice, de notorietate mondială, de origine română: Emil Cioran, Vintilă Horia, Sergiu Celibidache, Camilian Demetrescu, Marele Rabin Alexandru Șafran, Radu Aldulescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, și mulți alții. Realizează primele interviuri cu Regele Mihai, în perioada 1991- 1996, care, nefiind admise la televiziune, sunt proiectate în săli și la mitinguri în aer liber. După 1989 desfășoară și o activitate publicistică, în „România Liberă
Marilena Rotaru () [Corola-website/Science/298934_a_300263]
-
aragaz și alte bunuri de strictă folosință. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor. Cea mai mare perioadă a detenției
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
anul 1966 în "Ființa românească", revistă de cultură editată de Fundația Regală Universitară Carol I din Paris (Franța), anul IV, nr. 4, pp. 71-94. Comitetul de redacție al revistei era format la acel moment din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Emil Turdeanu și Virgil Veniamin. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Giza Tatarescu, fata primei sale soții, Nina, si dansa ne dă amănunte vii despre felul cum Eliade scria și dansa bătea la mașină “Istoria Religiilor” (Traité d'histoire des religions, 1949). Extrem de interesante sunt convorbirile cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Acesta ne descrie relațiile cu Georges Bataille, Henri Michaud, cât era de apreciat între mulți alții, chiar și de André Breton. Chiar scriitori de talia lui Le Clézio și Paul Ricoeur au admis cât au fost influențați ei de concepția
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Ion Caraion, revistă de cultură internațională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă, din cauza unui articol al lui Titus Ștefănescu-Priboi intitulat "Echinox", în care dădea ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin. Virgil Ierunca părăsește țara în , primind o bursă din partea guvernului francez. , autorul cărții ""Zero și Infinit"". Din 1951 și până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze și lucrează în același timp la "Centre national de la recherche scientifique
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
national de la recherche scientifique" (CNRS), la secția de filozofie și estetică. Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio "Europa Liberă": "Actualitatea Culturală Românească" și "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate). În denunțarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacție la apariția ziarului "Uniunea Română", editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează și Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicațiile românești din exil, în special în revista "România", organul Comitetului
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
publicațiile românești din exil, în special în revista "România", organul Comitetului Național Român de la Washington, editat de Constantin Vișoianu. În volumul "Pitești" (1981) denunță experiența comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franța, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca "Luceafărul" (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica intitulată "„Antologia rușinii”", în care erau dați la iveală intelectuali din România aserviți slugarnic regimului comunist. Producțiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată și anticomunistă a fost distins cu medalia ""Iuliu Maniu"", iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie despre moartea excelentului ei redactor nr. 13/1975, la cei care și-l amintesc, întristați, în revista pariziană "Limite", 1975. Virgil Ierunca,( "Subiect și predicat", sau Ștefan Baciu ("Praful de pe tobă") fac aplicate referințe la omul demn, care a fost Mircea Popescu, la valoarea lui moral-profesională, la prietenul lor... Eu am dorit, beneficiind de contribuțiile lor, care trasează cadrul general al epocii
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
moderna", o prezentare pentru mentalitatea occidentalilor a liricii secolului al XX-lea. "Revistei Scriitorilor Români, de la înființarea ei, 1962, la moartea lui, 1975, i-a pretins o dăruire totală. A fost secretarul ei general, redactor de bază, ales alături de Virgil Ierunca și Vintilă Horia. I-a dat tot ce a avut mai nobil, ca redactor, acestei valoroase publicații prin care exilul românesc putea să-și manifeste energiile culturale. Prin ea vocea unor Eliade, Vintilă Horea, Ciorănescu, Ierunca, Yvonne Rossignol, Paul Miron
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
bază, ales alături de Virgil Ierunca și Vintilă Horia. I-a dat tot ce a avut mai nobil, ca redactor, acestei valoroase publicații prin care exilul românesc putea să-și manifeste energiile culturale. Prin ea vocea unor Eliade, Vintilă Horea, Ciorănescu, Ierunca, Yvonne Rossignol, Paul Miron, etc. s-a auzit limpede, ferm, aproape, chiar dacă ei se aflau departe. Roma și Mircea Popescu au fost spațiul de rezonanță. Iar Monseniorul Ovidiu Bârlea, ca președinte al Societății Academice Române, forul tutelar al revistei, a
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
al Colegiului pontifical Pio Romeno, conținând corespondența primită de Mircea Popescu. Epistolele publicate acum se referă direct sau indirect, la rolul lui de redactor-secretar al publicațiilor "Societății Academice Romîne", la faza de pregătire a "Revistei Scriitorilor Români" (epistola de la V. Ierunca). 1.Text dactilografiat, Ovidiu Bârlea către Mircea Popescu Antetul stg. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Passseggiata del Gianicolo 5-Telefon 550416 ROMA Iubite Domnule Profesor, Mainz, 9 Oct.1958. Mi-a sosit azi expresa Dv. și scrisoarea trimisă prin părintele Carnațiu.Vii mulțumiri
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
de a-i achita drumul dacă prezintă o comunicare, dat fiind că sunt unii care absentează. Dacă vine și Dșoara Del Conte, bucuria va fi și mai mare. Vă urează călătorie plăcută Al DV. Octavian Bârlea. 2. Scrisoarea lui Virgil Ierunca către Mircea Popescu. Virgil Ierunca Boite Postale NR66 Saint Quen (Seine) Paris, 4 Decembrie 1959 Dragă Mircea Popescu, Îți trimit azi o parte din material( cuvântul de deschidere, care va fi semnat de Revista, nuvela lui Mircea Eliade, textul lui
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
dacă prezintă o comunicare, dat fiind că sunt unii care absentează. Dacă vine și Dșoara Del Conte, bucuria va fi și mai mare. Vă urează călătorie plăcută Al DV. Octavian Bârlea. 2. Scrisoarea lui Virgil Ierunca către Mircea Popescu. Virgil Ierunca Boite Postale NR66 Saint Quen (Seine) Paris, 4 Decembrie 1959 Dragă Mircea Popescu, Îți trimit azi o parte din material( cuvântul de deschidere, care va fi semnat de Revista, nuvela lui Mircea Eliade, textul lui Mihai Niculescu) urmând ca celelalte
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
va face? Dragă Mircea, te rog să-ți îngrijești sănătatea cu riscul de a apărea fără recenzii din parte-mi. Dacă ai vreun text pentru prima parte a revistei dă-l la cules. Te îmbrățișez cu prietenie și dragoste, Virgil Ierunca. 3. Scrisoarea lui Basil Munteanu adresată lui Octavian Bârlea (Monseniorul). REVUE DE LITTERATURE COMPARéE Directoir: M. Batallion Redaction: B. Munteano 15 Rue du Docteur Jacquemarie-Clemenceau PARIS XV e Paris, 19 martie 1960. Monseniore, Mulțumesc pentru scrisoare. Alăturat, articolul pentru Acta
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
arctos", capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprior ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"); Păsări: acvila de stâncă ("Aquila chrysaetos"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), corb ("Corvus corax"), fluturaș de stâncă ("Tichodroma muraria"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea pestrița mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), ghionoaie verde (Picuș viridis), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), cinteza ("Fringilla coelebs"), huhurez mare ("Strix uralensis"), huhurez-mic ("Strix aluco"), mierla gulerata ("Turdus
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]