155 matches
-
o dată crimă comisă, se spală pe mâini și, cu banii primiți, se refugiază în Germania. Nu înainte de a declara ritos că face ceva pe țară părăsita. Este elementar să remarcam că, în fond, protagonistul nu-i disprețuiește pentru ideile lor ignobile, ci pentru că nu le pun în aplicare. Dacă realism frust înseamnă lipsa oricărui echivoc artistic, atunci nu e vorba de literatură. Cât despre intuițiile apocaliptice ale romancierului, mă tem că nu mă înspăimânta câtuși de puțin. O fi știind el
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
-i remediu, ci doar o resemnare blândă. Poeții uitați sunt un memento pentru poeții vioi nevoie mare! L. N.: O întrebare „de lemn”: ce mai înseamnă poezia, astăzi? Ș. F.: Ce-a însemnat întotdeauna: o „nobilă inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face că-i așa. După ce comanda politico-socială va fi istorie și neant, e clar că poezia scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
nobilă inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face că-i așa. După ce comanda politico-socială va fi istorie și neant, e clar că poezia scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e, pentru poet, indispensabilă ca pâinea cotidiană, ca aerul, ca apa, ca, uneori, un drog, chit că, la unii dintre noi, ea este doar un hobbycei (!), biet tabiet sau un passe-temps, ca, bunăoară, o pasiență; pentru
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
diferențiale. Nici unul dintre ele nu are o specialitate, o profesie, o ocupație din a cărei retribuție să-și cîștige traiul. Aubrey de Vere, Pantazi, Pașadia, Pirgu, conu Rache se vădesc deopotrivă exponenții unui strat social care se menține fără efortul ignobil al ,angajării" lucrative: ,Vacanța tuturor este deplină, în caz contrar ei n-ar mai răspunde statutului nescris, de crai". Două caracteristici ale acestor eroi discerne exegetul. Mai întîi o libertate grefată pe alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
poet oficial din a doua parte a epocii Dej, a fost poet oficial și al primei părți din epoca Ceaușescu. De la cultul unuia, a trecut la cultul altuia. Nici E. Jebeleanu, nici Maria Banuș n-au dovedit o astfel de ignobilă consecvență. Dl Opriș ar fi putut lua în considerare aceste circumstanțe. D-sa n-are însă apăsări ideologice. Și e atît de mîndru a-l fi frecventat personal pe Beniuc ca să-i constate amărăciunile de la senectute, încît uită ce și-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
convulsiile exorcizării. Spectacolul ajunge degradant, te face să-ți pierzi cu ușurință busola. L-am studiat în detaliu, timp de cîteva luni, cît Principele Radu s-a numărat printre potențialii candidați la președinția României (recent, justificat, s-a retras din ignobila competiție). Pînă și elitele s-au zburlit atunci, atacîndu-l cu o duritate inimaginabilă. Numai un individ opac intelectual și emoțional nu poate vedea faptul că Radu Duda este un gentleman real, unul dintre cei foarte puțini pe care România îi
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Utilizând inspirat tehnicile narative de anticipare a conflictului și pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei femei acuzate de prostituție. Tot cu o execuție a unei femei acuzate de o faptă ignobilă, pe care ajungem să o cunoaștem prin derularea narațiunii, se va încheia demersul narativ al lui Khadra. Marea schimbare este, însă, faptul că naratorul ne lasă mai bogați sufletește pentru că putem aprecia mai bine libertatea după o asemenea dură plonjare
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
blog, adresează Rodicăi Culcer un mesaj de ”solidară afecțiune”, considerând că atât pentru el, cât și pentru mulți alții, activitatea ei la TVR ”se numește profesionalism”. Politologul Valdimir Tismăneanu apreciază că Rodica Culcer a suferit de-a lungul timpului ”atacuri ignobile” din partea celor care i-au ”desfigurat biografia” și i-au contestat ”chiar demnitatea umană” fără a conștientiza că ceea ce a realizat ea la Televiziunea Națională a fost ”profesionalism”. Tot ce pot spune acum este că pentru mine, și, sunt convins
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
care trăim că prea puțini par să-și amintească acum de vremurile lui Alexandru Sassu și de cenzura instituită atunci în raport cu toți cei care nu cântau pe partitura Iliescu-Năstase, urmată de partitura Iliescu-Geoană. Am citit în acești ani nenumărate atacuri ignobile la adresa ta. Ți s-a sfârtecat identitatea, ți s-a scris și rescris, adică ți s-a desfigurat biografia, ți s-a contestat statutul de jurnalist, de comentator, dreptul la autonomie mentală, chiar demnitatea umană", susține Tismăneanu. După o scurtă
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
rol care, la început de carieră, „marcase primul său mare succes din New York, făcând din el cel mai promițător actor din generația lui". Așadar, nu numai că nu și-a scris singur drama, dar, pentru că umilirea, înfrângerea lui, erau jalnice, ignobile, n-a putut să-și aleagă, dintre morțile imaginate de alții, una eroică: va fi, în ultima lui clipă, interpretul unui slăbănog, al unui ratat nesigur pe înzestrarea lui, invidios și gelos pe tatăl său vitreg și furios pe propria
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
se contopesc cu fluidul televizorului/ visele au culoare incertă aspirațiile/ încap într-un singur intestin dimineața/ golit cu fervoare// este preludiul nopții identic nopții de ieri// vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă/ peste geografia orașului ignobilă// vii sînt numai viitorii sinucigași singurii/ ce-și știu să-și prețuiască destinul// viu în această noapte este preotul/ chemat să rostească îndemnuri cîrpite/ la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
de la antologii. Nimic nu este mai eficient, la 15 ca la 70 de ani, decât sistemul multum in parvo. Ca și best of-ul în muzică. Știu că specia liștii și maniacii exhaustivității detestă metoda, pe care o consideră ignară, ignobilă, de-o frivolitate asasină. Așa o fi. Dar pentru consumatorul obișnuit e ideală. Câte n-am plănuit! Cele mai suculente pagini de amor din romanul românesc. Sau cele mai frumoase eroine. Sau pei saje. Ori sonete, poezii de dragoste, poezii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
umeri afundat în pămînt./ te strigă pe numele mic/ într-atît de bine te știe.// tu nu îl vezi însă n-ai cum să-l auzi.// pune bine urechea" (Omul în trei picioare). Senzoriul ce se mai conservă oferă semnale halucinante: ,Ignobil mod de-a te aminti:/ cum pierzi un nasture/ și locul acela devine vizibil/ mai mult/ decît ai vrea" (Chipuri, chipuri, imagini ale amintirilor). Semnificativă e cu toate acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Auschwitz n-ar fi fost materializarea unui Weltgeist; da, Într-adevăr, tocmai absența Auschwitzului n-ar putea fi explicată”. Auschwitz „atârna În aer, probabil, de secole... ca un fruct negru care se cocea lent În scânteietoarele raze ale nenumăratelor fapte ignobile, așteptând să cadă În capul cuiva”. Tonul devine tot mai ferm, implacabil: „Încetați a mai spune că Auschwitz nu poate fi explicat, produsul unor forțe iraționale, incomprehensibile; există oricând o explicație pentru fapte rele... ceea ce este cu adevărat irațional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dezgustată ce i-am dat-o, mai tare decât cele ce obișnuiesc eu a da, era pe deplin meritată. Nu mai am puterea să scriu și nici cheful să adaug toate amănuntele ce au mai rămas de adăugat la această ignobilă scenă. A fugit spre casă, pradă unei crize de nervi, plângând în hohote și țipând că-mi interzice s-o acompaniez, ceea ce nici nu intenționam. Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a trivialului, a ignobilului. Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși impresiunea ce-o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne lase iluzia că le-am putea atinge trișând. Noica reprezintă de aceea șansa noastră culturală. Prin el ni s-a oferit contactul viu cu un model cultural foarte înalt, care ne-a dispensat de pseudoconfruntări cu un mediu cultural ignobil și care ne-a învățat să privim faptele culturii de la înălțimea modelului pe care el însuși l-a configurat și l-a atins. Luni, 19 februarie 1979 Ieri i-am dat lui Noica cele două cărți, relativ recent apărute, ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să interfereze în destinul caracterelor, dovedind, prin aceasta, deopotrivă maturitate artistică și intuiție de o rară modernitate, arhivarul Filimon știe, ca tot românul, mai bine: personajele negative trebuie pedepsite exemplar (Tuzluc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea, găzduite de Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi tremură, iar pleoapa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voia să audă înseamnă și că le căuta, măcar într-un fel le căuta, de parcă nu i-ar fi fost de ajuns câte sunt în jurul lui și câte știe și câte și-ar putea imagina despre viețile anapoda, obosite, opărite, ignobile, tulburate și viciate și distruse din inconștiență și prostie, sau câte știa despre iubire și despre cum credeau oamenii și femeile mai ales că este iubirea și cum îți umple ea viața și cum trăiau, crezând asta, într-o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o face omul. Viața colcăie de absurd căci aceasta nu-i decît o umbră a lumii de dincolo. A voi să-l înțelegi înseamnă să-l strivești și să-l îmblînzești. Să-l faci uman. E numai paleativul vieții noastre ignobile. O derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu rostul lumii. Și cît de fericit e primitivul? El păstrează încă atmosfera caldă a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din Europa ocupată de germani. Rezistența se întemeiază pe acest aliaj de solida ritate umană luminoasă și credință în capacitatea omului de a fi mai mult decât o bucată de lut trecător supusă înfricoșării. Alternativa la pactizare și la trădarea ignobilă este fidelitatea față de codul de valori ininteligibil barbariei. Lupta contra ciumei este, în linie camusiană, o luptă purtată pentru salvarea sufletului însuși. Aventurile contrafactuale ale lui Blake și Mortimer în această lume arsă de energia nucleară sunt pretextul de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
linia frontului și încerca să pătrundă cu privirea întunericul întrerupt de rafalele de armă și de urletele agonice. Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către tranșeele altui război și înțelegea că pacea la care visaseră atâția dintre cei pe care îi întâlnise atunci nu avea să se împlinească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
când făceau să circule manifeste În general bine redactate, dar invariabil inofensive. De când moartea dispăruse nu dădeau nici un semn de viață, nici măcar, așa cum era de așteptat din partea unui opoziții care Își spunea frontală, ca să ceară lămuriri asupra participării maphiei la ignobilul trafic de suferinzi terminali, despre care circulau atâtea zvonuri. Acum, profitând de tulburarea În care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]