185 matches
-
Registered Interest and Pri nci pal Security). Obligațiunile cu warrant asupra acțiunilor conf eră dreptul la deține rea de acțiuni aparținând societății emitente. Ace stea prezintă unele ca racteristici distincte<footnote id=”197”>Gaftoniuc, Simona, op. cit., p. 136</f ootnote>: ilare cu cele ale euroobligațiunilor con cupoanele semestriale sunt sim vertibile, clasice; prețul de emisiune este al pari; prima de exercițiu poate varia între 2 - 5 %; perioada de exercițiu până la scadența obligațiunilor; scadența este de patru ani; Avantajele acestor tipuri de
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
1971). Pe fondul relaxării politice a anilor ’70, scrierea aduce în prim-plan o narațiune cu o tematică mai liberă. Personajul principal, Petru Consula, personaj de factură caragealiană, redactor-șef, președinte, director și membru al conducerii unor instituții cu nume ilare, întrupează un mai vechi model al parvenitului în contextul unor vremuri „noi”. Citit acum, romanul se distinge prin abilitatea cu care deconstruiește inventarul tematic și formal proletcultist al anilor precedenți. SCRIERI: Sânge și vis, Paris, 1945; Poemul marii deșteptări, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
o lume specifică, făcând observații substanțiale asupra ei. Sunt, de asemenea, surprinse cu aplomb figuri caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Olmutz) Austria 1485 Garda neagră Decretum majus De când a murit Corvin, nu mai este dreptate! Războiul Troiei e mai mult stihuri și tropi Bătălia dela Termopile un cuvânt frumos Ion Boureanu comis 1457-1464 Isaiia postelnic 57-60 vornic 68-70 Neagu 1462-1470 Ilar Huru 1471-1484 Crasniș 1460 vornic 1461-67 Grozea 1479-1484 Șandru 1487-1491 Pasco 61-68 Petrică 1491 Iuga 70-76 + Gherman 79 Zbierea stolnic 1457-1464 Eremia 79-85 Luca 1466-1470 Dumșa 87-89 Toma 1470-1473 Borș 1476 Cozma Șerpe 1502 Petru 1479 + Mateiaș 1487-88 Stanimin vistiernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acesta, cei trei frați Posdram, Lulu B. Posdram (zis "Gălușcă"), Michael B. Posdram (zis "Dătencolo") și Radu B. Posdram (poreclă necunoscută) au luat în râs amenințările și au spus că nu vor mai da niciun ban vreunui avocat, cazul fiind ilar de simplu. (Chiar așa s-au exprimat și nu o dată! că nu vor mai cheltui niciun ban pentru avocat, cazul fiind "ilar de simplu".) Celor șase familii Posdram mutate în mod samavolnic la Brănduț prin matrapazlâcurile lui Bahadur B. Posdram
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
luat în râs amenințările și au spus că nu vor mai da niciun ban vreunui avocat, cazul fiind ilar de simplu. (Chiar așa s-au exprimat și nu o dată! că nu vor mai cheltui niciun ban pentru avocat, cazul fiind "ilar de simplu".) Celor șase familii Posdram mutate în mod samavolnic la Brănduț prin matrapazlâcurile lui Bahadur B. Posdram, fostul șef de post, actualmente decedat, atât au așteptat! Așa că l-au pus contra unui bacșiș corespunzător pe contabilul Vasile R. Posdram
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
precizase că „Acestu ordinu emană de la D-l Ministru de Resbelu”, deci eventualele cârteli și comentarii ar fi fost de prisos. b.c. Licitație pentru o „pele” de oaie Obiceiurile de atunci erau cel puțin interesante dacă nu un pic ilare pentru noi, cei din secolul al XXI-lea. Exemplul cel mai bun rămâne adresa nr.11.837/12 decembrie 1877, trimisă de Prefectură Poliției: „Fiind că la thermenul de 11 curent cunoscut și Dv. din Ordinul No.(...) nu sau prezentat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Piesa Pentru țară! (jucată la Teatrul Popular, în 1922), e dedicată celor care înțeleg să se sacrifice pentru interesul obștesc. O privire mai degrabă plină de umor decât de intenții satirice aruncă autorul asupra periferiei capitalei. Defecte mărunte, rivalități femeiești, ilare apucături de mahalagii, prejudecăți sociale sunt prezentate ca elemente care colorează viața, fără să o degradeze prea mult. Este cazul comediilor Pălăria și Urechea mahalalei (ambele jucate la Teatrul Național bucureștean, în 1924, respectiv în 1926), simpatice defilări de „caractere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
1882), Un leu și un zlot (1910), Moștenire de la răposata (1910, după Eugène Labiche). Temele care îl preocupă pe publicist se regăsesc în revistele lui teatrale, „politice și umoristice”. Discursurile patriotarde din Cameră, farsa alegerilor, dezbaterile sterile ale Academiei, situații ilare din presă, administrație, învățământ sunt persiflate în Vicleimul (1881), Nazat! (1886), compusă, ca și Zeflemele („Convorbiri literare”, 1889), în asociere cu Iacob Negruzzi, Scump... dar face! (1902). E aici un amalgam năstrușnic, în care se învălmășesc neurastenia cu telegraful fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul politicianului agresiv, portretizat cu virulență satirică. Pe un ton patetic, încearcă legitimarea ascensiunii sale politice, dar pledoaria, vădind venalitatea unui Cațavencu, eșuează în ilar: „Viu dintr-o familie imensă de «Ești» [...] ținuți fără pâine de moravurile politice ale unei țări eminamente agricole. Ei bine, azi viu să-mi revendic partea mea, să intru în pâinea după care atâtea generații de «Ești» au făcut zâmbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
civilizației grecești. Mișcarea istorică se consumă într-un fel de teatru unde, de la un spectacol la altul, totul este refolosit cu grijă - actori, recuzită, costume. În toate piesele lui S. evenimentele model își dezvăluie și fața gravă, și pe cea ilară, ludică. Nu se face nicăieri un secret din faptul că geneze sau distrugeri ale lumii, întemeieri sau căderi de imperii, toate sunt înseriabile, confundându-se, la limită, cu cărțile în care sunt narate și care, la rândul lor, se repetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
lângă fiecare individ pentru ca acesta să nu facă ceva ilegal, după cel mult 24 de ore, paznicul ar fi corupt și ar săvârși o faptă imorală sau ilegală, împreună cu cel pe care a fost pus să-l păzească. Dincolo de aspectul ilar al unei eventuale asemenea situații, imoralitatea din societatea noastră se datorează și lipsei de asumare a legii sociale, asumare care într-un stat reprezintă o datorie morală a fiecărui individ. Datoria morală are la baza conștiința morală, criteriu subiectiv al
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu simțită prezența printr-o notă artificial și un ton ilar, premeditat. Porfiri îl identifică pe vorbitor imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și față roșie. Gesturile bărbatului atrăgeau atenția la fel de mult precum o făceau cuvintele sale. Bărbatul, își dădu seama Porfiri, recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la temelia vocației lui de profesor. Dacă le‑aș omite din povestea vieții lui, nu mi‑ar mai rămâne să‑i prezint decât excentricitățile și slăbiciunile, să‑i descriu luxuriantele, multiplele achiziții, pasiunea de ornamentare a casei, vanitățile, bancurile, paroxismele ilare, acel marche militaire pe care‑l executa când traversa curtea pătrată, În uriașul său palton din piele fină, căptușit cu blană - nu mai cunoșteam decât un singur alt palton de genul ăsta. Gus Alex, un bătăuș și un huligan, purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă? îl întrebă. ...Fănică Fântânel. Studenții izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei este nicăieri, că orice ar face și cât ar face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații ilare și a acelor oameni care, niciodată, n-o vor lua în serios. La scurt timp, Sanda începu să se plângă că nu are bucătărie. Dintotdeauna gătise în una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu are doar vorba dulce. Dincolo de punga săracă, e receptiv și dornic de nou. Urmăresc, seară de seară, clipurile publicitare. Aproape toate îmi amintesc acel "V-am prins, vrăjitoarelor!" de acum câțiva ani. Lumea a evoluat. Am trecut de mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate. Și de ce nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca sub efectul unei jubilări. Voise să deschidă gura, ezitase, În timp ce comisarul, Încruntat, se străduia zadarnic să și-l amintească. Silueta și fața i se păreau familiare. Dar cine naiba putea să fie? Unde Îl mai Întîlnise pe insul acela ilar și pe nevasta lui parcă făcută din marțipan colorat? — Zău că nu-mi dau seama... Dar nu avea nici o importanță. De altfel, oamenii de aici nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
văzut undeva, dar nu-mi amintesc. — Bébert, nu vă spune nimic? Cunoscuse mulți Bébert, P'tit Louis și Grand Jules În cursul carierei sale. — Metroul... Întoarse capul spre soția lui, ca și cum i-ar fi cerut să confirme, și era mai ilar ca niciodată. — M-ați arestat prima dată pe bulevardul Capucinilor, Într-o zi de defilare. Nu știu ce șef de stat defila Între gărzile municipale călare. A doua oară, la ieșirea din metrou În stația Bastilia. Erați pe urmele mele de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
adevăr personal. Concret, scrisul istoric în România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar cu o expresie ignară și cu un conținut pueril, incoerent sunt de o ilară elocvență. Comedia crește în intensitate, toată zbaterea, pregătirea minuțioasă, spaima de „superior” devin ridicole și sunt potențate la maximum de o ultimă zădărnicire a tuturor eforturilor: generalul nu mai vine. O pace ca după cutremur se lasă peste orășel, aruncând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje reprezentative (Balul prefecturii, Provinciale, Carré de dame). În general, B. pare a decupa „pe viu” numeroase scene, din dorința de a arăta adevărata față a lumii, afirmându-și calitatea de observator căruia nu-i scapă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]