135 matches
-
mai important, cu naționalismul romantic propagat de scriitori germani ca Herder și de savanți slovaci, mai ales ca P. J. Šafařik și Jan Kollár. Cea mai importantă figură dintre intelectualii croați a acestei perioade a fost Ljudevit Gaj, fondatorul Mișcării Ilire. Născut în 1809 într-o familie de origine germană dintr-un orășel situat la nord de Zagreb, Gaj a fost foarte mult influențat în timpul studiilor făcute la Buda și Graz de lucrările lui Šafařik și Kollár. El a venit în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de sud erau descendenții vechilor iliri și deci primii locuitori ai ținutului. Toți cei apropiați lui nu-i împărtășeau părerea, și chiar Gaj și-a schimbat ulterior argumentele, dar întregul program sprijinit de ei este cunoscut sub numele de Mișcarea Iliră. Odată ce termenul ilir a intrat în uz, s-a pus firește problema regiunii pe care o acoperise această Ilirie și a populațiilor contemporane care constituiau reprezentanții ei. Însuși Gaj folosea termeni vagi și romantici în legătură cu ținuturile care se întindeau "de la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oraș și era o limbă mai puțin evoluată. Reformatorii limbii croate nu s-au confruntat cu genul de opoziție de care a avut parte Karadžić. Nu exista nici un echivalent al limbii literare "slavo-sîrbe", deoarece biserica catolică folosea limba latină. Mișcarea Iliră a fost de departe cel mai puternic curent intelectual croat înainte de 1848. Întrucît era în interesul Vienei să contracareze activitățile ungurilor, autoritățile habsburgice nu au luat la început nici o măsură de împiedicare a acțiunilor susținătorilor acestei idei. Gaj a primit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Horwatzke" (Știri din Croația), care apărea de două ori pe săptămînă, și "Danica" (Luceafărul de dimineață), un supliment literar săptămînal. Au fost înființate săli de lectură și societăți pentru propagarea ideilor mișcării. Din punct de vedere cultural și intelectual, Mișcarea Iliră a constituit un mare succes. Dialectul štokavian era folosit în școli și a devenit într-adevăr limba literară croată. "Ilira" putea deci concura cu maghiara. Activitatea lui Janko Drašković a fost și ea importantă pentru mișcare și pentru politica croată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Au fost înființate săli de lectură și societăți pentru propagarea ideilor mișcării. Din punct de vedere cultural și intelectual, Mișcarea Iliră a constituit un mare succes. Dialectul štokavian era folosit în școli și a devenit într-adevăr limba literară croată. "Ilira" putea deci concura cu maghiara. Activitatea lui Janko Drašković a fost și ea importantă pentru mișcare și pentru politica croată. Educat în Franța și activ în viața politică, Drašković s-a folosit de concepția iliră pentru afirmarea independenței Croației în cadrul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
într-adevăr limba literară croată. "Ilira" putea deci concura cu maghiara. Activitatea lui Janko Drašković a fost și ea importantă pentru mișcare și pentru politica croată. Educat în Franța și activ în viața politică, Drašković s-a folosit de concepția iliră pentru afirmarea independenței Croației în cadrul monarhiei. El susținea reorganizarea imperiului într-o federație a națiunilor. Faptul că a fost trimis în 1832 ca reprezentant în dieta ungară era reflectarea unei schimbări de atitudine față de Ungaria. În loc să facă front împotriva Vienei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
legislației oponente. Agitația croată îi deranja desigur pe politicienii unguri. Ca să-i împace, Viena a interzis în 1843 folosirea termenului de Iliria. Susținătorii mișcării au apelat pur și simplu la cuvîntul național în schimb, și și-au continuat activitatea. Mișcarea Iliră avea să implice probleme mult mai vaste decît chestiunea relațiilor croaților cu autoritățile habsburgice și maghiare. Ea era un program de sprijinire a croaților, dar baza ei era iugoslavă, adică includea nu numai Croația, ci toate popoarele sud-slave. Ca tactică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
culturală proprie în curs de dezvoltare, ei nu voiau să fie asociați cu o mișcare al cărei sediu era situat în ținuturile maghiare. Puțini sîrbi vedeau vreun avantaj în ea, comparativ cu direcția strict sîrbească urmată de ei. Firește, concepția iliră nu le oferea prea mare lucru. Ei erau sîrbi și ortodocși, astfel încît ce nevoie aveau ei să fie și iliri? Nu exista nici un motiv de renunțare la accentul pus asupra zonei Kosovo și a regatului medieval sîrb pentru această
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sîrbi sprijineau ideile lui Karadžić, care credea că toți cei care vorbeau dialectul štokavian erau sîrbi. Croații erau deci considerați drept sîrbi schismatici care se rupseseră de matcă și trecuseră la catolicism. Era de asemenea implicată problema conducerii; o orientare iliră ar fi făcut din Zagreb centrul întregii mișcări. Pentru naționaliștii sîrbi, Mișcarea Iliră era asemănătoare expansiunii habsburgice sau prozelitismului catolic sau unitarian. Să precizăm că Mișcarea Iliră nu folosea termenul de croat. De fapt, exista tendința ca acest cuvînt să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
štokavian erau sîrbi. Croații erau deci considerați drept sîrbi schismatici care se rupseseră de matcă și trecuseră la catolicism. Era de asemenea implicată problema conducerii; o orientare iliră ar fi făcut din Zagreb centrul întregii mișcări. Pentru naționaliștii sîrbi, Mișcarea Iliră era asemănătoare expansiunii habsburgice sau prozelitismului catolic sau unitarian. Să precizăm că Mișcarea Iliră nu folosea termenul de croat. De fapt, exista tendința ca acest cuvînt să fie identificat cu opoziția și cu cei care sprijineau cooperarea cu ungurii împotriva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
matcă și trecuseră la catolicism. Era de asemenea implicată problema conducerii; o orientare iliră ar fi făcut din Zagreb centrul întregii mișcări. Pentru naționaliștii sîrbi, Mișcarea Iliră era asemănătoare expansiunii habsburgice sau prozelitismului catolic sau unitarian. Să precizăm că Mișcarea Iliră nu folosea termenul de croat. De fapt, exista tendința ca acest cuvînt să fie identificat cu opoziția și cu cei care sprijineau cooperarea cu ungurii împotriva guvernului hasburgic pe vechile baze. Primul partid cu adevărat croat care avea acest program
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acest program a fost înființat în februarie 1841. Partidul Croato-Ungar, ai cărui membri erau cunoscuți și sub numele de unioniști sau maghiaroni, era în favoarea unei strînse colaborări cu Buda și respingea orientarea iugoslavă mai vastă. O altă opoziție față de principiile ilire provenea din rîndurile celor cărora nu le plăcea noua limbă literară și preferau dialectul kajkavian, sau erau chiar dispuși să accepte limba maghiară. Unei părți dintre catolici îi displăcea orice legătură mai strînsă cu sîrbii ortodocși. Membrii vechii nobilimi nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
kajkavian, sau erau chiar dispuși să accepte limba maghiară. Unei părți dintre catolici îi displăcea orice legătură mai strînsă cu sîrbii ortodocși. Membrii vechii nobilimi nu erau de acord cu principiile revoluționare asociate cu această mișcare. Cu toate acestea, influența iliră domina pe la 1848 activitățile culturale din Croația. Victoria ei în politică nu era la fel de vizibilă. Punctul ei de vedere era reprezentat de Partidul Național, sau Ilir, care a fost fondat în septembrie 1841. Deși avea să devină cea mai influentă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca ban a fost acceptată de sabor. Jelačić i-a instruit inițial pe funcționarii croați să nu accepte nici un alt ordin decît pe cele emise de Zagreb, iar în aprilie, relațiile cu guvernul maghiar au fost întrerupte. Suporter al ideii ilire, Jelačić coopera cu Partidul Național. El a organizat de asemenea o gardă națională și a cerut organizarea de noi alegeri pentru sabor, care urma să se întrunească în iunie. În acest timp, evenimente asemănătoare aveau loc și în regiunile locuite
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
credea în cooperarea slavilor de sud și îi punea pe croați, sîrbi și sloveni pe același plan. În schimb, Partidul Drepturilor punea accent pe drepturile istorice ale Croației și respingea orientarea iugoslavă a Naționaliștilor. Starčević, un fost partizan al ideii ilire, susținea că toți slavii sudici erau în realitate croați; sîrbii și slovenii se rupseseră de trunchiul principal al națiunii. Opiniile lui erau deci similare unora dintre controversele sîrbilor, care îi considerau pe croați pur și simplu drept sîrbi renegați. Pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aceste atitudini extremiste, care nu erau susținute de toți membrii lui, Partidul Drepturilor nu voia un parteneriat permanent nici cu Viena, nici cu Buda, acceptînd cel mult unirea doar în cadrul unei monarhii comune. Cea mai influentă figură care susținea ideea iliră în perioada aceasta a fost episcopul Iosip Strossmayer, care colabora strîns cu Franjo Rački. Numit în 1849 episcop de Djakovo, Strossmayer a jucat un rol important în activitățile catolicilor. Crezînd cu ardoare în cooperarea slavilor sudici, el prefera termenul de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avea drept scop principal anexarea Bosniei, a Herțegovinei și a regiunii Kosovo, unirea cu Muntenegru și asigurarea unei ieșiri la Marea Adriatică. Naționaliștii români năzuiau la unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu cele două provincii autonome. În cadrul Imperiului Habsburgic, suporterii ideii ilire susțineau unirea tuturor slavilor de sud, "de la Villach la Varna." Nu numai că aceste programe se contraziceau reciproc, dar era evident că ele implicau totodată interesele marilor puteri. Cea mai dificilă problemă era cea aflată în fața naționaliștilor români. Era puțin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ortodocși sau sîrbi și 22 % catolici sau croați. Dat fiind că Bosnia era o regiune de graniță, ambele grupuri aveau legături peste frontieră. Croații erau la curent cu evenimentele de la Zagreb. Unii dintre ei erau familiarizați cu opiniile susținătorilor ideii ilire și cu cea a cooperării dintre sîrbi și croați enunțată în programul lor. Ordinul franciscan, instituția catolică dominantă în Bosnia, avea o influență foarte mare asupra societății croate. Dominația ortodoxă asupra populației sîrbești era desigur la fel de puternică. Așa cum am menționat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
decît două secole. Românii, citează autoarea noastră, nu prea recunosc calitatea lor de balcanici motivînd că sînt latini. Dar chiar N. Iorga recunoștea că Europa sud-orientală înseamnă Balcanii (inclusiv România) plus Ungaria. Savantul a vorbit despre bazele comune trace și ilire ale popoarelor acestei regiuni, ale căror urme trăiau în moștenirile ulterioare ale grecilor, bulgarilor, sîrbilor, românilor, turcilor și despre caracterul comun al acestor popoare de influență occidentală, orientală și septentrională. Și totuși, la noi, repet, nu se vorbește, acum ca
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
Valutina, unde a lăsat armata rusă să se retragă. Comportamentul său a fost însă apreciat la bătălia de la Moskova. Pe parcursul lui 1812 devenise din ce în ce mai evident că Junot nu mai era în deplinătatea facultăților sale mintale. Este numit guvernator al Provinciilor Ilire pe 20 ianuarie 1813 dar se prezintă la un bal de la Ragusa aproape gol, purtându-și doar decorațiile. Este apoi adus acasă la tatăl lui, dar se aruncă de la o fereastră și moare de pe urma rănilor. Numele Junot este înscris pe
Jean-Andoche Junot () [Corola-website/Science/316632_a_317961]
-
meleaguri valahe cunoscută drept anghinare seamănă în mod tulburător, am aflat din prima seară la Tirana, cu varianta lui românească, prilej cu care ne-am amintit toți (adică eu, cei trei albanezi și Marta, unguroaica originară din Transilvania) de rădăcinile ilire comune. Irina, moldoveanca, susținea apăsat că nu vorbește românește, ea făcînd parte din comunitatea rusă - ceea ce, totuși, n-o împiedica să știe (și-ncă prea bine) ce e aia „la botu’ calului”. Din păcate, cu anghinarea ni s-a cam
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
comun, asta dacă e să nu mai pun la socoteală fluturele descoperit ca prin minune la ultima masă, în mijlocul unei conversații anglo-franco-esperantistă despre utilizările în română și bulgară ale balcanicului paparudă. Dacă, într-adevăr, albaneza - numită la ea acasă shqiperise - iliră sau nu, nu seamănă, ca sonoritate, cu nici o limbă pe care s-o fi auzit vreodată (și probabil n-aș recunoaște-o altundeva decît în Albania), țara ca atare îți dă, ca pașnic cetățean est-european postcomunist, un îngrijorător sentiment de
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
varietate care l-ar face pe fumătorul român (nu foarte rafinat, deși împătimit) să i se strîngă inima; și tocmai pachetele cu margini aurii de Rothmans, Dunhill și Karelia de la plecare mi-au dat ultima ocazie de a constata moștenirea iliră a românei: Duhani dëmton rëndë shëndetin (Fumatul poate ucide) scria pe ele. Să duhăniți sănătoși!
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
amintesc foarte bine, sfîșiați cum au fost cu toții între admirație și teamă. Facultatea de Litere a avut puțini profesori atît de exigenți cum este dl Brâncuș, un savant în toată puterea cuvîntului, probabil astăzi, unicul specialist român în albaneză și iliră prin care se verifică trecutul limbii noastre. Cartea este instructivă și plăcută. Foarte concisă, ea descrie evoluția limbii vorbite (și scrise, cîtă și cînd este) la nord și la sud de Dunăre, începînd de la romanizarea Daciei și mergînd pînă în
Citiți-i pe lingviști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14666_a_15991]
-
al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra), fiind singurul cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]