227 matches
-
granițele ei. În primii săi patru ani de domnie, tânărul rege a fost preocupat, pe plan intern, mai ales de eliminarea concurenților la putere și reorganizarea armatei macedonene. Pe plan extern, el a reușit să extindă teritoriul statului macedonean în defavoarea ilirilor (înspre nord-vest) și a paionilor (înspre nord-est). Pe această ultimă direcție, el s-a găsit astfel în pragul confruntării directe cu interesele din zonă ale atenienilor și ale cetăților aliate cu Atena, ale thasienilor și ale tracilor. Cetatea Filippi și-
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar fi nu traci, ci slavi romanizați. Alți istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Regiunea Metohia a primit valuri ale migrațiilor slave în secolele V-VII prin care nou-veniții se vor amestecă cu ilirii, tracii și coloniștii români rămași și îi vor slaviza, ducând astfel la etnogeneza formării poporului sârb. În anul 630 această a devenit o parte dintr-un nou principat format de sârbi numit Marele Principat Raška, aflat sub stăpânirea Imperiului Bizantin
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
celtice, teritoriul Sloveniei devine, în secolul II-I î.H., provincie a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
între Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amestecă cu populația autohtonă(iliri, celți) și cu urmașii coloniștilor români. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei. Statul feudal bosniac se formează în secolul
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord, în Panonia și Europa Centrală. În antichitatea preclasică și antichitatea clasică, regiunea a fost locuită de greci, iliri, paioni, traci și alte grupuri antice. Regiunea a fost cucerită mai târziu de Imperiul Roman, cultura romană și limba latină impunându-se în zonă, în condițiile în care o bună parte a rămas sub influența elină. În timpul evului mediu, Balcanii
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
Rodanim, "insula Rhodes, la vest de Turcia moderne între Cipru și partea continentală a Greciei) În realitate, Iavan este considerat strămoșul popoarelor grecice (Greci obișnuiții, Elisieni, Spartani, Dorieni, Aelolieni, Ahei, Micenieni, Macedonieni (trib grec din Grecia de astăzi, nu poporul ilir de astăzi din Macedonia), Ciprieni, Ciprioti și Cretani). E foarte posibil ca poporul semi-mitic Tartessian să fie din Iavan și de origine elenă, dar fiind semi-mitic nu se știe foarte multe despre el. Uni spun că unii Cilicieni, Sicani și
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]
-
și Sicilieni ar avea la origine printre alte popoare pe greci. Greci au format și colonii în peninsula Italică așa că unii locuitori (dintr-o parte măricică a Italiei) sunt greci. macedonieni de astăzi (din țara Macedonia) nu sunt grecii ci iliri.
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]
-
de Avari, sau de proto-Bulgari (popoare, inițial, turcofone), începând cu secolul al VIII-lea. Însfârșit, mai mulți istorici precum Eqrem Çabej, Eric Hamp sau Walter Porzig au emis ipoteza că strămoșii Albanezilor se trag nu, cum s-a crezut, din Iliri (aceștia fiind strămoșii Dalmaților romanizați, azi dispăruți), ci din Carpi, Daci liberi izgoniți de Goți în secolul al IV-lea spre Balcani. Bizantinii se numeau pe ei înșiși Ρωμαίοι - Romaioi sau Romei, prin care se deosebeau de vechii Έλληνες - Elini
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
trimis pe Philotas, unul dintre locotenenți săi, să fure provizii. Alexandru, într-un final, înfrânge trupele ilire datorită invincibilei sale falăngi și neglijenței barbarilor. Bătălia s-a soldat cu moartea a multor din soldați și capturarea unui număr mare de iliri. După restabilirea vasalității ilirilor, tracilor și celorlalte cetăți grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a refuzat să recunoască stăpânirea Macedoniei asupra Balcanilor. În decembrie 335 î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
dintre locotenenți săi, să fure provizii. Alexandru, într-un final, înfrânge trupele ilire datorită invincibilei sale falăngi și neglijenței barbarilor. Bătălia s-a soldat cu moartea a multor din soldați și capturarea unui număr mare de iliri. După restabilirea vasalității ilirilor, tracilor și celorlalte cetăți grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a refuzat să recunoască stăpânirea Macedoniei asupra Balcanilor. În decembrie 335 î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați soli basileului pentru a
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
putut reface total după bătălia de la Leuctra și revoltele heloților. Aceasta a fost inclusă în sfera de influență a Macedoniei în timpul lui Filip al II-lea. După asasinarea regelui macedonean de către căpitanul propriei gărzi de corp, Pausanis, Sparta (precum traciii, ilirii și celelalte polisuri grecești) se va ridica împotriva Macedoniei, dar acesta nu va fi asediată și distrusă de Alexandru, cum a fost în cazul Tebei. În timpul campanilor lui Alexandru din Persia, regele spartan, Agis al III-lea va trimit o
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
Italiei, situată între Marea Adriatică și Marea Ionică, aproape de Albania, care cuprinde "tocul" și "pintenul" marii cizme a Penisulei Apenine. La sud-vest, țărmurile sale sunt scăldate de apele Golfului Taranto (Marea Ionică), iar la nord, de valurile Adriaticii. , locuită inițial de iliri, a fost colonizată de greci în secolul VIII î.Hr. Pe coasta Mării Adriatice au debarcat coloniștii din Micene, în timp ce pe țărmul Mării Ionice s-au stabilit proscrișii din Sparta. Aceștia din urmă au întemeiat orașul Taranto în anul 706 î.Hr.
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
va continua să se aplice până la rezolvarea acestor probleme sau revendicări. Semnat la Salonic, Grecia, la 9 octombrie 2000, într-un exemplar original în limba engleză și va fi depozitat de Guvernul Greciei, care va asigura copii autorizate părților. Dl Ilir Gjoni, ministrul apărării Dl Boiko Noev, ministrul apărării Dl Jozo Rados, ministrul apărării Dl Liuben Paunoski, ministrul apărării Dl Apostolos-A. Tsohatzopoulos, ministrul apărării naționale Dl Sergio Mattarella, ministrul apărării Dl Ioan Mircea Plangu, secretar de stat Dl Borut Mahnic, ambasador
EUR-Lex () [Corola-website/Law/136558_a_137887]
-
cu Tabula Peutingerian: Apo, Apio, Appion, Apo. Numele a fost consi derat, pe rînd: tracic (înrudit cu Apulum, Apula din Dacia, cu prus. ape, apu, lit. úpe, sanscr. ap, „apă“), scitic, (paralel cu Cal abaeus și Zald-apa), iliric (comparat cu ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir, cele două idiomuri indo-europene fiind învecinate și înrudite). Găsind un hidronim asemănător în Ucraina, Ibr, lingvistul bulgar crede că ar fi putut exista o formă protoslavă *Ibru, provenită dintr-un indo-european *eybhros sau yebhros, „cel care împroașcă, stropește“ (poate „inundă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
istorici unguri . Cât privește teoria formării poporului și a limbii române în sau și în Panonia, ar putea fi susținută numai dacă se admite că Panonia a fost o subarie a Romaniei Orientale, în care populația romanizată a tracilor, missilor, ilirilor, geților și dacilor deveniți latinofoni s-a putut mișca în voie în acest spațiu, ca spațiul lor istoric, până la trecerea slavilor la sudul Dunării,la anul 602, dar și după această dată, deoarece nu este firesc să privim venirea slavilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
getică aproape tuturor vecinilor, și constituia o mare primejdie și pentru romani, dacă ținem seama că trecea Dunărea fără să se teamă de nimeni și pustia Tracia până în Macedonia și Iliria; iar celții care se amestecaseră cu tracii și cu ilirii fură nimiciți, tot așa precum el suprimă pe boii care îl aveau pe Critasiras ca rege și pe taurisci” . Burebista a supus și toate cetățile grecești de pe litoralul Mării Negre cu excepția, desigur, a cetății Dionysopolis, din care și-a ales un
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a locuitorilor din spațiul românesc, luând o marjă largă de toleranță în timp: a) perioada traco-ilirico-dacă; b) perioada celto- dacă; c) perioada conviețuirii româno-barbare și a simbiozei româno-slave; d) perioada secolelor XI-XIV, până la întemeierea statelor medievale românești. Revendicându-se de la iliri, celți și daci, de la daco-romani și româno-slavi, localitățile românești, unele întă rite, de tip dava, para, dunum, pyrgos, oppida, cetate, horodiște, holm, altele înconjurate cu un șanț simplu - fossatum -, intrate târziu în atenția cancelariilor domnești, au patina vremii, un aer
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
trei secole nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al III-lea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat foarte mult, cum nu se mai întîmplase pînă atunci, cel puțin pînă către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întîi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercînd să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat, poate, răspîndirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în prima jumătate a secolului al VI-lea la Constantinopol și a continuat opera lui Ieronim cu perioada 378-534, cu o mare precizie a detaliilor; apoi așa-numitul Anonim Valesian, o operă anonimă constituită din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tac, ori să vorbesc singur, ceea ce nu e, poate, decât tot o formă de tăcere.” (O. Paler, Viața, 93), „Indigenii poartă mai ales nume celtice, ceea ce dovedește însemnătatea acestui element nu numai în Noricum, ci și în Panonia, unde și ilirii sunt la ei acasă.” (V. Pârvan, 142), „Ce-ți spun eu, sunt pure speculații, acolo ne așteaptă pe toți surpriza cea mare; ori scapi, ori te cureți, asta e tot ce putem presupune.” (M. Preda, Delirul, 384) Tipuri structuraletc "Tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se mai confruntase cu invaziile lor de trei secole. În secolul al treilea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat extraordinar de mult, cum nu se mai întâmplase până atunci, cel puțin până către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și Tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale Imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de romani
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întâi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercând să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat poate răspândirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea la Constantinopole și care a continuat opera lui Ieronim cu perioada 378-534, cu o apreciabilă precizie a detaliilor; apoi așa-zisul Anonim Valesian, o operă anonimă constituită din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]