1,712 matches
-
toate, ci doar trei sau patru din cele 37. Pentru starea lui de spirit, podurile și Sena erau locuri numai bune de meditație. Stătea sprijinit cu coatele pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota de pe Champs Elysées... I se lipise de suflet și Podul Mirabeau, monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic iluminat și o știință nefiresc de dificilă nu prea poți să găsești cine știe ce analogii grăitoare. Și totuși Basarab Nicolescu asta face, arătînd că fizicienii contemporani au început să vorbească într-o limbă ce seamănă tot mai mult cu cea a lui
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme după calapodul gîndirii moderne. Toată strădania seamănă cu efortul unui om de știință care, dezamăgit de lipsa de perspectivă teologică de care suferă știința modernă, caută refugiu și speranță în elucubrațiile iluminate ale unui vizionar din secolul al XVII-lea. E greu de crezut că Böhme poate fi un reazem consolator în clipele de sastisire științifică, cum la fel de greu este să crezi că știința modernă ar avea ceva de așteptat de la străfulgerările
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Constantin Țoiu Descăpățânarea ...Vremurile se schimbă. Caracterele, nu. Faceți în gând comparație după experiența pe care o aveți și veți recunoaște adevărul acestor cuvinte. Două personaje perfect actuale: un informator și un călău. De ei a depins viața celui mai iluminat intelectual al nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu). Ca și (culmea!): "cuvîntul este iad/ CUVÎNTUL E UN IAD" (lucrare sau zidire deghizată...). încetînd a omologa în maniera iluminată care poate da ușor impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi perfect, că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă.
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
luminilor încep să se vindece, la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi întreg ținutul, luminile se vor amesteca și rănile tuturor luminilor se vor cicatriza, grădina suspendată a dragostei tale frumoase va fi din nou iluminată plenar, suflețelul tău va tresări de bucurie și alesul inimii tale trebuie să fi trecut acum deja de adăparea din lacul kanas, fără să fi știut că acesta este lacul tău secret, paleta de pictură a lui dumnezeu. poemul despre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu săniuța ta cu șenile de argint marcat, ce bine era când vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu te trăgeau lin înainte, către munte, acum trebuie să mergi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mulțimi În care spiritul critic individual dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei gru pări, nu a aderat la nici una și nu a semnat nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest suveran liberal [ Țarul Alexandru al II-lea],care-i eliberase pe țărani, instituise curțile cu jurați pe lîngă tribunale, abolise pedepsele corporale și promisese Rusiei o Constituție” . Iar despre rus credea, pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ani și un repertoriu bun, dar tradițional. Constantin Silvestri care a corporalizat în coloane sonore acel text, închis în enigma unei partituri tăcute, a lucrat cu un glas viguros, rezistent, adecvat evoluției timbrale a eroului tânăr care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a fi", cu adevărat, cel ales. Un gladiator. Aruncat în arenă și-a consumat, în extaz, jocul tragic cu instinct
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
Dacă avea dreptate, mă Întrebam oare ce-ar fi dedus din situația În care mă aflam, sugerată de mâzgălelile pe care tocmai le produsesem. Din câte-mi dădeam seama, această ilustrare a orașului meu adoptiv nu avea nimic din calitățile iluminate ale capitalei suedeze. Cuprins de teamă din cauza unui gând nebun, am mâzgălit un A pentru Apollo Într-una din ovalele pe care le desenasem, În cealaltă adăugând inițiala străzii lui Dora. Aceste două puncte marcau Începutul și sfârșitul poveștii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În cele mai vechi orașe ale Americii. În panica și agitația ei, reușise să se strecoare taman În capătul fantei din spatele chestiei de metal, În așa fel Încît doar o rază slabă de lumină ajungea pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să se miște. A Închis ochii, Încercînd să nu se mai gîndească la durerea cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă pe banda mediană. Blonda de pe scaunul din față îmi oferi o dușcă din sticla de vin. Când am refuzat, își lăsă capul pe umărul meu, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate ale corpurilor feminine. Antologia aceasta de articulații ale mâinilor și coatelor, ale coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților false ce inundă lumea pot fi descoperite puținele cărți purtătoare de un adevăr, poate extrauman sau extraterestru. Cei din urmă consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a oprit iarăși în dreptul geamului, cu mîinile la spate, ca orice militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc, iluminat parcă. Atunci cînd voia putea fi impresionant. "Domnilor, vă luați o povară grea, foarte grea pe umeri! E un plan măreț și aproape imposibil de realizat. Cine ar putea să-și asume asemenea responsabilități?!" Rotofeiul Artur Stavri deschise gura, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-o competiție cu ea însăși. Orice intenție de a se abate de la noua ei îndeletnicire era cu desăvârșire suprimată. Mai apoi citi toate comentariile apărute în cursul ultimilor cinci ani, o interesa tot ce era în legătură cu creatorul total. Părea iluminată, cu toate că, pe de altă parte, ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acră (și era), cărțile erau tipărite pe hîrtie proastă (și erau), albumele de artă erau infecte (și erau). Nu mai vedea din România decît zăbrelele închisorilor (și erau), pentru că lui Patrick nu-i plăcea nimic din estul sălbatic și rău iluminat. Datorită lui Patrick, Brăduț scăpase de dorul de țară (cum și-l mărturisise în scrisori), de nostalgia după locul nașterii. Inima i-o ocupase, toată, Patrick. Nu mai era decît pathicus, cum ar spune Aristot. "Cum puteți trăi voi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce sunt de mult depășite. Totuși, de fiecare dată, umărul fraged și apetisant al Pulcheriei o face să eșueze mereu în aceeași greșeală. Scena 7 (Îngerul) (Se aprind luminile. Soarele strălucește puternic, iar cerul din nou usturător de albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca fericirea, ea nu poate fi decât iluzia unei clipe cuprinse în univers. Dacă e năprasnică sau iluminată și ne lovește ca o revelație, o respingem brutal dintr-o reacție de apărare; ne protejăm de strivirea ei sau suntem copleșiți de regretul, deja instituit, al imposibilității reiterării ei. Desigur, protecția presupune o adâncă suferință, căci prin eliberare, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori repetabile, indiferent de spațiu, indiferent de timp. Geniala descoperire îl plasă pe Nilă Hagiu printre cei iluminați, pentru care respectul era un gest de profanare și nu de recunoaștere a valorilor care zăceau în el, drept pentru care ascundeam și gândurile la trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec în contrasens și în contratimp, cu viteza Dorului, pe care, chiar atunci, în cealaltă parte a Lumii, un savant iluminat (fost repetent la Matematică) o captă și o zăvorî pe veci în formula: E=mc2. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ Sublumea a VI-a, sfera scufundată a lui Jupiter. Adjutant, Diavol Andramelec. Lumina de bază infraroșul. Locatari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am o problemă, intră femeia direct în subiect. Socotiți-o rezolvată. Nu-i chiar așa de ușor. Eu plătesc bine, să știi. N-o fac pentru bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]