1,461 matches
-
puterii - politologia, teoria luptei de clasă, tehnocrația, vitalismul". Cu această doctrină "demarează o inevitabilă politizare a gîndirii", care, în concret, "a pus bazele dramei moral-politice a secolului XX". Așadar prin refluxul moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste excese, s-a produs un gol în care s-a dezvoltat o "nouă sensibilitate" în cunoașterea și practica socială, frecvent atașată așa-numitului postmodernism. Crepusculul moralei moderne a dus la o disipare, la
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
capătul unui drum glorios, de la Platon și Aristotel și de la marile personalități ale teologiei pînă la Kant și Hegel, morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
din vedere că descompunerea moralei în societatea modernă se explică pentru unii gînditori tocmai prin abandonarea religiei, între ei fiind Nicolae Berdiaev, Ortega y Gasset, Rene Guenon. Într-o asemenea direcție sîntem îndemnați a asocia demersurile rațiunii autosuficiente de sorginte iluministă ce au configurat mentalitatea modernă și elementele religiei din care omenirea și-a dedus valorile comportamentale. În faimoasa discuție a lui Habermas cu Joseph Ratzinger, devenit Papa Benedict al XVI-lea, cel dintîi se dovedește permeabil la mesajul celui de-
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
natural, cu toate drepturile fundamentale asigurate, cu un nivel de trai decent și fără spaima conflictelor și a războaielor, așa cum se simt australienii de toate etniile pe continentul lor, modelul cultural european își va fi găsit nucleul tare în programul iluminist, cel al societății transparente, dezvoltat în programul postmodern prin pluralismul cultural și relativismul scientist. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la un adevăr absolut, autoritar, ci la multe adevăruri relative care ne vor învăța să trăim decent. Postmodernitatea își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noi Îl stimăm!” Încrederea În luminile Rațiunii și În Progres, lupta Împotriva superstițiilor și pledoaria pentru toleranța, apărarea egalității dintre popoare, și a libertății individuale, spiritul antifeudal și antiteologal etc., constituie doar câteva dintre obiectivele și trăsăturile fundamentale specifice gândirii iluministe. Cea de a doua lucrare, din „micile scrieri” kantiene, este Spre Pacea eternă (1794). Aspirația larg umanistă a unei păci eterne, definitive, este organică viziunii kantiene, crescută din ceea ce este peren În om - ieșit de sub concepția fluidității temporale - adevărul transcendental
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca la principiul rațional al oricărei puteri politice”. Giorgio del Vecchio urmase „Școala lui Montesquieu” care more geometrico, așa cum făcuse anterior Spinoza cu Etica și principiile acesteia. Marele iluminist francez de secol XVIII, a instituit fundamental Spiritul legilor care rezidă În ideea că: „instituțiile și legile nu sunt produse arbitrare, ele cer, pentru a putea să subziste, anumite condiții naturale (Ă). Școala istorică modernă găsește În Montesquieu unul dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legilor care rezidă În ideea că: „instituțiile și legile nu sunt produse arbitrare, ele cer, pentru a putea să subziste, anumite condiții naturale (Ă). Școala istorică modernă găsește În Montesquieu unul dintre premergătorii ei cei mai Însemnați”. Într-adevăr filosoful iluminist spusese exemplar, pilduitor pentru toți cei ce i-au urmat În filosofia Dreptului: „legile, În Înțelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; și, În acest sens, tot ce există are legile sale: Divinitatea are legile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. Ele trebuie să i se potrivească Într-un asemenea grad poporului pentru care sunt făcute, Încât este o foarte rară Întâmplare dacă legile unui popor sunt nimerite pentru altul.” Iluministul francez Își continua, programatic, argumentarea scriind: „Legile trebuie să corespundă naturii și principiului guvernământului statornicit, fie că au drept scop organizarea lui, ca legile politice, fie că drept scop menținerea lui, ca legile civile. Ele trebuie să fie potrivite cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Pluralitatea organelor nu distruge unitatea Statului. Dimpotrivă, ea este o condiție pentru ca această unitate să se poată corect desfășura și organiza. La fel ca Într-un organism viu. Conceptul diviziunii puterilor În Stat a fost formulat mai ales de către filosoful iluminist francez Charles Louis de Secondat Montesquieu. În opera sa fundamentală L’Esprit des Lois (1748) referindu se la Constituția engleză, Montesquieu distingea trei puteri ale Statului: 1. Legislativă; 2. Executivă (sau Administrativă) și 3. Judecătorească. Acestea trebuie să fie separate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
negat totuși prin nevalabilitate politică), clișeele dezvoltate au fost cu totul altele decât în literaturile Europei de Sud-Est. Asemenea clișee semnalează Anca Rădulescu analizând și traducând totodată din }iganiada. Prezentarea pe care i-o face lui Budai-Deleanu în contextul mișcărilor iluministe nu omite ideile emancipatoare ale acestui poliglot - care a publicat studii în latină, germană și română, dar care mai cunoștea și greaca, franceza, italiana, maghiara, polona, ucrainiana, ceva ebraică și rusă... Budai, care a studiat și trăit zece ani la
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
expresivă". Cercetând în Bucovina (ca funcționar) activitatea boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
care morala este neglijată, fapt de care este responsabilă și religia instituțională, adesea în criză din cauza caracterului său vetust. Religiile dau deci indicații de parcurs greșite? În Europa și America, se acuză imediat Islamul ca fiind lipsit de o tradiție iluministă. Pentru noi ar fi mult mai folositor să privim la curentele fundamentaliste prezente în protestantism și în special la caracterul premodern al magisterului Curiei romane. Și aici au fost timpuri pline de speranță: cât de încântător era în 1963, când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu în funcție de anii care trec, ci de vârstă. Cu Karl Rahner și Joseph Ratzinger, am participat la Conciliul Vatican II (1962-1965). În ciuda stimei reciproce, Ratzinger și cu mine suntem în dezacord substanțial cu privire la revoluția culturală din 1968 cu cererile sale iluministe de emancipare, reformă, transparență și toleranță. Revoltele studențești din 1968, începute la Berkeley în California și Ann Arbor în Michigan, ajunse până la Berlin și Tübingen trecând prin Paris și Frankfurt, au zdruncinat pentru totdeauna societatea muncii și a succesului, îndeosebi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Islamismul, despre războaiele civile și de cucerire ale lumii arabe, problemele drepturilor omului și minorităților, problema femeilor și a violenței, dar și multe altele. Așadar nu îl înțeleg pe Richard Dawkins: dacă, în calitate de om de știință și în veșminte de iluminist, vrea să scrie despre "iluzia de Dumnezeu"15 și despre istoria scandalurilor religiei, ar trebui să își asume efortul de a se informa la fel cum am făcut noi privitor la chestiunile științifice. Nu poate să ignore literatura de bază
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în preajma anului 1791, opozițiile ce organizează spiritul conservator european: revoluție versus reformă, raționalism politic versus politică a prudenței și tradiției, constituție ca produs rațional versus constituție ca sedimentare istorică." (p. 14) Mai precis, dacă spiritul conservator se opune valorilor rațiunii iluministe, atunci proiectul unei inginerii sociale făcute în numele atotputerniciei rațiunii umane este respins de conservatori ca fiind ceva neverosimil. Așa se face că pentru un conservator, credința iluministă în perfectibilitatea omului și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
sedimentare istorică." (p. 14) Mai precis, dacă spiritul conservator se opune valorilor rațiunii iluministe, atunci proiectul unei inginerii sociale făcute în numele atotputerniciei rațiunii umane este respins de conservatori ca fiind ceva neverosimil. Așa se face că pentru un conservator, credința iluministă în perfectibilitatea omului și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele spiritului. Conservatorul mizează pe diversitatate și pe misterul existenței
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
omului și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele spiritului. Conservatorul mizează pe diversitatate și pe misterul existenței umane, în timp ce iluministul raționalist pariază pe uniformizare și pe egalizare. Un conservator se îndoiește că societatea poate fi clădită în acord cu prescripțiile rațiunii omenești, fiind în schimb convins că facultatea rațiunii e mărginită și că ea trebuie să asculte de convențiile pe
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
un conservator, raționalismul politic dus la extrem naște monștri și dă naștere tragediilor istorice. În opinia unui astfel de politician, tradiția este vitală și nu poate fi respinsă în numele unui progres politic făcut în numele evoluției democratice. În schimb, pentru un iluminist, nivelarea politică este condiția atingerii binelui comun, a cărui expresie este centralizarea politică. Iar egalitatea politică cere nivelare economică, de aici efortul de a înlătura distribuția inegală a proprietății, mer-gînd pînă la considerarea proprietății drept rădăcina tuturor relelor. În canonul
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
înțelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist. În ,,Dictionnaire philosophique" (1764) și-a imaginat Senzualismul.
Personalitatea zilei: Voltaire by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80730_a_82055]
-
inserează splendide legende locale. Jorge Luis Borges ar fi fost bucuros măcar să citească, dacă nu să scrie el însuși un astfel de roman. El se naște dintr-un sol fertil, tradiția literară britanică întinsă pe ultimele două secole, de la ecouri iluministe și romantismul ce recuperează mitologia, fondul arhaic păgân și-l remodelează, până la romanul dedicat vieții universitare devenit deja un gen prin Malcolm Bradbury, Kingsley Amis ori David Lodge, de la ierarhii și modele oferite de genurile cultivate în fiecare secol la
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
le mai selectează, trimițându-le "în spațiile moarte ale bibliotecii". Ironic, criticul propune înlocuirea lor cu scrierile despre Dracula, dacă tot e vorba să fie reprezentat Ardealul, mai atrăgătoare pentru publicul de azi, amator de aventuros, decât operele docte ale iluminiștilor transilvăneni. Cornel Ungureanu deplânge situația acestora, dar eu aș spune că nu are motive puternice să o facă. În definitiv în toate literaturile se întâmplă la fel, un număr de autori rămân să joace "numai" rolul de prestigioase repere culturale
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
auzit de la alții reprezintă, așadar, un text de un caracter aparte în literatura noastră confesivă, presupusă simplă și nedezvoltată. Specificitatea lui ține, cumva, și de experiențele pe care le conține, și anume transformarea radicală a societății românești, sub imperiul ideilor iluministe și al influenței europene, pe fondul destrămării Imperiului Otoman și al perimării modelului său de organizare socialpolitică. Felul în care lumea fanariotă românească se schimbă, la început lent, apoi, în special după 1812, din ce în ce mai rapid, iar după 1829 de-a
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice și manipularea oamenilor prin religie. Autorul e un iluminist de speță tîrzie, înzestrat cu umoare pozitivistă și cu optimism mijlociu, care vede în stele un îndemn spre ecuații și numere, nu un prilej de reverii și emoții, de aceea, din „teologia naturală” pe care o invocă la începutul prelegerilor
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
capitol. Realizarea este cu atât mai remarcabilă, cu cât ea aparține unor lingviști. Cărora, însă, putem spune că nu le-a scăpat nimic din ceea ce formează contextul cultural și literar în care are loc geneza operei lui Budai-Deleanu, de la enciclopedismul iluminist, la atmosfera spirituală blăjeană. O primă dificultate pe care ediția Chivu-Pavel a surmontat-o cu brio a constituit-o unificarea criteriilor de transliterare a manuscriselor. Aceasta constituia o condiție sine qua non a unei ediții critice comprehensive, deoarece majoritatea textelor
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Transylvaniae - sau traduceri. S-a optat pentru antologare, în detrimentul unei ediții integrale, atât din amintita preocupare pentru receptarea autorului, cât și din cunoașterea profundă a realității operei sale, care conține numeroase reluări și repetiții de idei și teorii, în maniera iluministă cunoscută, motiv pentru care s-a preferat selecția. Unele dintre lucrările editate aici au fost scrise în alte limbi (latină și germană). Editorii au reprodus textul original, furnizându-ne apoi traducerea lui, tot pentru a ușura accesul la substanța operei
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]