173 matches
-
influență în receptarea unei ilustrații: Expresivitatea constituie în cazul nostru o condiție primordială pentru ca ilustrația să rețină atenția cititorului, să-i trezească interesul, să-i rămână în amintire 9. Această calitate a ilustrației poate fi alterată de atitudinea obedientă a ilustratorului față de text, atitudine reflectată printr-o reprezentare excesiv de mimetică și detaliată a realității: Aici nu este voba numai de un desen minuțios sau de exces de amănunte. Nu este vorba numai de reproducerea fidelă a naturii 10. Dincolo de naturalismul reproducerii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
obiect unic și nu numai de a ilustra 13. Meritul articolului semnat de Frunzetti constă într-o analiză, singulară la acel moment, a problemei ilustrației unei cărți pentru copii. Observațiile pe care le face însă cu privire la condiția de creator a ilustratorului scot ilustrația din relația - tradițională - de hegemonie față de textul literar și recunosc potențialul creativ și interpretativ al graficii în raport cu universul literar. Deși nu pare a se bucura de un interes constant din partea criticii literare și a criticii de artă, problematica
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a unei cărți: Ilustrarea de cărți este deci o artă interpretativă, ca arta actorului sau a virtuosului muzical, deoarece condiția și obiectul ei sunt constituite dintr-un fapt anterior de creație. Trebuie observat însă că, încercând să interpreteze viziunea scriitorului, ilustratorul interpretează de fapt propria lui viziune, felul deosebit în care îi apare lumea și societatea, o împrejurare devenită cu totul evidentă atunci când, comparând între ele mai multe opere ale aceluiași artist ilustrator, constatăm între ele o asemănare, o atmosferă care
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
observat însă că, încercând să interpreteze viziunea scriitorului, ilustratorul interpretează de fapt propria lui viziune, felul deosebit în care îi apare lumea și societatea, o împrejurare devenită cu totul evidentă atunci când, comparând între ele mai multe opere ale aceluiași artist ilustrator, constatăm între ele o asemănare, o atmosferă care le învăluie, o sensibilitate care le animă deopotrivă, adică un stil. Prin stilul lor operele ilustrației depăsesc sfera interpretării și se rânduiesc în aceea a creației 16. În anul 1968 în revista
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o atmosferă care le învăluie, o sensibilitate care le animă deopotrivă, adică un stil. Prin stilul lor operele ilustrației depăsesc sfera interpretării și se rânduiesc în aceea a creației 16. În anul 1968 în revista Arta, Geta Brătescu, ea însăși ilustratoare, reia tema ilustrației din aceeași perspectivă deschisă odată cu studiul lui Frunzetti, respectiv, a statutului graficianului. Pentru Geta Brătescu ilustrația înseamnă creație în backgroundul textului literar: Ilustratorul poate pleca de la text așa cum peisagistul pleacă de la peisaj, cum portretistul pleacă de la modelul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
aceea a creației 16. În anul 1968 în revista Arta, Geta Brătescu, ea însăși ilustratoare, reia tema ilustrației din aceeași perspectivă deschisă odată cu studiul lui Frunzetti, respectiv, a statutului graficianului. Pentru Geta Brătescu ilustrația înseamnă creație în backgroundul textului literar: Ilustratorul poate pleca de la text așa cum peisagistul pleacă de la peisaj, cum portretistul pleacă de la modelul său17. În egală măsură, Geta Brătescu definește ilustrația ca operă a uitării 18, înțelegând prin uitare o formă de contemplație a sinelui, adică de autocunoaștere: Poate
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pleca de la text așa cum peisagistul pleacă de la peisaj, cum portretistul pleacă de la modelul său17. În egală măsură, Geta Brătescu definește ilustrația ca operă a uitării 18, înțelegând prin uitare o formă de contemplație a sinelui, adică de autocunoaștere: Poate că ilustratorului i se cere părăsire de sine întru descoperirea teritoriului literar... Nu, ilustratorul, ca și poetul, cunoscând se exprimă pe sine19. Într-un articol din 1984, Mihai Drișcu analizează desenele lui Ștefan Câlția inspirate de universul cărților lui Marquez. Autorul pornește
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
modelul său17. În egală măsură, Geta Brătescu definește ilustrația ca operă a uitării 18, înțelegând prin uitare o formă de contemplație a sinelui, adică de autocunoaștere: Poate că ilustratorului i se cere părăsire de sine întru descoperirea teritoriului literar... Nu, ilustratorul, ca și poetul, cunoscând se exprimă pe sine19. Într-un articol din 1984, Mihai Drișcu analizează desenele lui Ștefan Câlția inspirate de universul cărților lui Marquez. Autorul pornește în analiza sa de la două teze ale lui Abraham Moles, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și Theodor Kiriacoff Suruceanu Trecerea sumară în revistă a ilustrației interbelice pentru opera lui Ion Creangă pune în evidență posibilități multiple de interpretare, racordate unor concepții precumpănitor etnografice și decorative, unde selecția elementului autentic încorporează experiența artistică convergentă, trăită de ilustratorul prins într-un efort creator stimulativ, în încercarea lăudabilă de a se ridica la înălțimea modelului 27. II. Studii pictorialiste O a doua categorie de articole și studii publicate în acest interval în colecția revistei Arta sau independent se circumscriu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
plastic, sunt studiile dedicate operei lui Ion Creangă, semnate de către Zoe Dumitrescu Bușulenga și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Studiile românești despre relația text literar/imagine, respectiv ilustrație, accentuează nu atât asupra rolului acesteia în receptarea textului literar, cât asupra statutul ilustratorului în calitate de cititor al textului: graficianul citește textul și îl interpretează. Astfel, numai studiul lui Ion Frunzetti se preocupă de potențialele elemente care influențează receptarea: expresivitatea, ritmul și concepția unitară. Celelalte studii tratează exclusiv statutul graficianului. Dacă în critica occidentală studiul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în lume, Editura Cartea Românească, București, 1987. Ward, Katie, Girl Reading, Virago Press, Londra, 2012. A.1. Corpusul de texte teoretice și articole din colecția revistei Arta: Berindeanu, Florin, Ut pictura poesis, în revista Arta, nr. 12/1989. Brătescu, Geta, Ilustratorul și cartea, revista Arta, nr. 9/1968. Cârneci, Magda, Desen-poezie, în revista Arta, nr. 5/1984. Dan, Călin, O posibilitate de cercetare a imaginii prin text, în revista Arta, nr. 5/1984. Dan, Călin, Iacob Dezideriu, în revista Arta, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
20. 14 Benjamin Fundoianu, "Cartea de artă", în volumul Imagini și cărți, Editura Minerva, București, 1980, p. 184. 15 Idem, p. 185. 16 Tudor Vianu, "Ilustrațiile lui Demian", în Jurnal, Editura pentru Literatură, București, 1961, p. 257. 17 Geta Brătescu, "Ilustratorul și cartea", revista Arta, nr. 9/1968, p. 17. 18 Idem, p. 18. 19 Idem, p. 20. 20 Abraham A. Moles, "Despre ilustrație în textele literare", în Secolul XX, nr. 4/1967, p. 168. 21 Ibidem. 22 Idem, p. 170
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
atenție? În scurtă vreme urmează să apară Povestea gâștei, iar pentru anul viitor am în proiect ilustrarea Luceafărului eminescian. Ilustrațiile dumneavoastră sunt nu numai superbe, ci și irepetabile. Care credeți că sunt cei mai buni ilustratori de carte de la noi? Ilustratori de primă mărime au rămas foarte puțini. Ilustratori, de altfel, e puțin spus. Eu prefer noțiunea de grafician de carte, pentru că imaginez cartea în toată complexitatea ei, de la zaț, paginație și până la concordanța cu subiectul. O parte din tineri ar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
gâștei, iar pentru anul viitor am în proiect ilustrarea Luceafărului eminescian. Ilustrațiile dumneavoastră sunt nu numai superbe, ci și irepetabile. Care credeți că sunt cei mai buni ilustratori de carte de la noi? Ilustratori de primă mărime au rămas foarte puțini. Ilustratori, de altfel, e puțin spus. Eu prefer noțiunea de grafician de carte, pentru că imaginez cartea în toată complexitatea ei, de la zaț, paginație și până la concordanța cu subiectul. O parte din tineri ar avea plăcerea să lucreze, însă nu sunt stimulați
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ei) nu sunt părinții săi adevărați, el elaborează un „roman familial” (Freud, 1909/1974; Rank, 1914) pentru a refuza aspectele decepționante și dureroase ale realității. 4) Idealizarea constituie forma cea mai elaborată a refuzului în fantezie. Unul dintre cele mai ilustratoare exemple ale acestui tip de apărare îl găsim în povestirea lui Voltaire intitulată Candide (1759/1957). Asemenea mentorului său Pangloss, Candide vede evenimentele vieții ca o dovadă că lumea în care trăiește este „cea mai bună dintre toate lumile posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiu al unui polo nez din Odessa, Anatolie Petrovici Hrșanovschi, și al unei ucrai nence din Kiev, Xenia Zaharovna (n. Oppocov). Tatăl său, grafician talentat, își aduce familia în capitala României, devenind aici colaboratorul mai tuturor editurilor din epocă și ilustratorul „de casă“ al Editurii Hertz; la Editura Didactică și Pedagogică va lucra peste 40 de ani, până la sfârșitul vieții. Petre studiază la Liceul „Matei Basarab“, apoi este admis la Institutul Francez din București. Îl are ca mentor spiritual pe Roland
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Brian între 1969-1999 (primul e cunoscut și prin ecranizarea omonimă, Master and Commander), eposuri pasionante cu bătălii navale, furtuni, călătorii, insule și capcane fatale corăbiilor ina mice. Precizia detaliilor istorice și tehnice l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor al marinei engleze din epoca lui Nelson. Filmele cu pirați au ecranizat, în general, romanele genului, cu distribuție de elită, cu risipă de costume, efecte speciale, replici ale corăbiilor de epocă și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
indica o minciună latentă. Și mai este vorba și despre anumite gesturi, pe care profesorul Ekman le denumește „ilustratoarele vorbirii”, adică acele gesturi convenționale pe care toți le folosim, în mod uzual, pentru a ne ilustra afirmațiile. Totodată, alături de gesturile ilustratoare, mai există și „gesturi de manipulare”. Elevul care minte, sau cel care încearcă să ascundă adevărul, e deseori stresat, e stânjenit și puțin încurcat de ideea că-i înșală pe cei care-l ascultă. El va încerca să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
un adevărat triumf cu lucrările lui Rembrandt (Fig. 36), cel mai mare gravor al secolului al XVII-lea. El a recurs și la procedee combinate cu dăltița și acul. În Franța, gravura în aquaforte a creat o adevărată școală a ilustratorilor de carte: Philippe Choffard, Charles-Nicolas Cochin fiul, Jean-Michel Moreau le Jeune (Fig. 37) etc., care gravau viniete personal sau după desenele lui Charles Eisen, Gravelot, Pierre Clément Marillier, Saint-Aubin etc. Contemporanul și corespondentul lor german era Daniel Chodowiecki (Fig. 38
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sau monocrome. De asemenea, în jurul anilor 1880, în cercul de artiști al lui Frank Duveneck din Florența și Veneția au fost denumite „Bachertype”, din cauza că au fost imprimate pe o presă portabilă de Otto Bacher. În mod asemănător, în America, ilustratorul William H. Chandlee, care a făcut imprimările pe suprafața unui geam, le-a denumit „vitreographs” (grafică pe sticlă) sau „lithographs” (grafică pe piatra litografică). În jurul anului 1960, Henry Rasmusen, autorul celei mai importante cărți despre monotip, a preferat denumirea de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
literaturii în discuție. Un spațiu rezonabil este atribuit și cercetării din domeniu, prin figurile deschizătoare de drumuri, într-o țară în care prima teză pe istoria literaturii pentru copii a fost publicată în 1923. El integrează pentru prima oară și ilustratorii pentru copii într-un raport echilibrat cu scriitorii și editorii care vizează același public. De la A la Z, de la articolul inaugural despre Abecedar la notița finală despre Zozo la Tornade, cartea Astrid-ei Lindgred; dicționarul oferă un parcurs captivant despre producția
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărțile mele, autor de asemenea al unor albume cu personalități politice precum Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu Mitterand, mi-a transmis dorința acestuia de a mă cunoaște și a mă vizita. M-
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Sibylla Merian, un ilustrator științific, intrat în istorie grație desenelor sale foarte elaborate cu plante și insecte. Cu ocazia împlinirii a 366 de ani de la nașterea Mariei Sibylla Merian, Google a creat un doodle în care apar animalele desenate de ilustratorul ce a adus o contribuție importantă entomologiei. Fluturi, omizi, un gândac și o șopârlă dansează parcă în jurul unei vițe de vie, unde codițele frunzelor formează cuvântul Google. Născută la data de 2 aprilie 1647, la Frankfurt, în Germania, Maria a
Google omagiază 366 de ani de la nașterea Mariei Sibylla Merian by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64601_a_65926]
-
copii și de spus acasă” (traducerea literală a titlului original, propusă de aceeași Viorica S. Constantinescu) la colocviul GRRIM din Nantes, în volumul de la Clermont-Ferrand, dar și cum o duc poveștile celor doi frați la noi, sub pana traducătorilor, penelul ilustratorilor și flerul editorilor. La întîlnirea cercetătorilor și grimmologilor din Nantes, Bernhard Lauer, directorul muzeului Grimm din Kassel a dat o imagine de ansamblu asupra traducerilor și rescrierilor avînd ca obiect poveștile celor doi frați, care se bucură cu adevărat de
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
locuri, însă, obiceiul a fost menținut prin construirea de șeminee speciale din piatră, în parcuri sau piețe. Ciorapii. Primele mențiuni ale ciorapilor de Crăciun ce erau atârnați de cămin sau lângă acesta au fost făcute la începuturile secolului trecut, de către ilustratorul Thomas Nast prin tablourile sale și de scriitorul George Webster, într-o poveste a sa. Crăciunița. Crăciunița (Euphorbia pulcherrmia) sau floarea nopții sfinte, descoperită de dr. Joel R. Poinsette, ambasadorul Statelor Unite în Mexic, a devenit un simbol al Crăciunului la
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]