2,423 matches
-
și de limbă) precum și ideea etnocentrismului (adică centrarea exclusivă pe propria etnie și, implicit, valorizarea negativă a celorlalte etnii, fapt care poate genera, în extremis, xenofobia). Se poate deci afirmă că naționalismul a încercat (și mai încearcă încă) realizarea unei iluzorii congruente între o națiune (definită din punct de vedere cultural și etnic) și un stat propriu. Acest lucru a fost și este imposibil însă de realizat, întrucât există efectiv prea multe culturi și etnii în raport cu volumul de spațiu disponibil pentru
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
nuce. Fenomen aberant în esență să antiumanistă, comunismul nu putea fi "umanizat", ci doar extirpat precum o tumoare. Scepticismul mi-a fost confirmat curînd, prin apariția prohibitivelor Teze din iulie 1971. Însuși cavalerul colaborării "luminate" cu ceausismul ce-și dădea iluzorii aere reformatoare și-a recunoscut eșecul, luînd atitudine - în calitate de prim disident în raport cu "geniul Carpaților" - împotriva noului curs politic promovat de dictatorul de la București (sedus, după toate probabilitățile, de modelul chinez) și rămînînd peste hotare... L-am revăzut, în răstimpuri, la
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări a legăturilor lui Traian Ț. Cosovei cu niscaiva trecute vieți de poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
etape, înlocuind-o pe ultima cu execuția judiciară și foametea. Analogia rezista și în planul încercării unei recuperări de genealogie intelectuală, cum o numește autorul, a celor două forme ideologice, nazismul și comunismul. În cazul amîndurora, susține Besançon, este strict iluzorie și totodată de domeniul propagandei manipulatorii, orice asociere cu un sistem filozofic care teoretic ar putea rezista în sine și ar fi cumva germenul din care au evoluat cele două orori. "Nu poți rămîne inteligent sub imperiul ideologiei", declară lucid
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
diferenței. Pentru că o analogie să fie posibilă, ea are nevoie de un background de asemănare. Dar pentru ca să fiesi relevanță, ea trebuie să aducă împreună fenomene distincte. Similitudinea poate fi oricînd contestată, după cum și diferența celor două planuri se poate dovedi iluzorie ori insuficientă. Analogia, așadar, e prin esență ei retorica, mai degrabă precară. Precară, cel puțin la un anumit nivel, ar putea fi și comparația dintre Gulag și Holocaust. Am lăsat special pentru sfîrșit un aspect foarte important al argumentației lui
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
a nu mai cunoaște, adică de a elimina din viață - programul. Reapariția luminii, dimineața la trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a nu cunoaște, este iluzorie. Lumea existând te obligă s-o percepi. Fiecare trezire este o reconstituire a acestui eu programat care își caută punctele de sprijin și referință. O metempsihoză zilnică! Ea începe prin încercarea de a se auto-identifica. Din somnul profund el se
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
citit că personajul cvadragenar "se îndrăgostește" sau "face o pasiune" pentru o colegă a fiicei lui. Fals! De fapt, parafrazînd ce spunea Bălcescu despre revoluția de la 1848, fata nu e cauza ci ocazia răzvrătirii paterne. E un pretext. E un (iluzoriu) punct de sprijin pentru răsturnarea lumii. Drept care regizorul are ideea de a "vizualiza" fanteziile erotice ale personajului (care, ni se spune, de 14 ani se prostituează în publicitate) într-un stil ironic și fastuos, cu o tușa de sorginte "publicitară
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
cînd înfățișează marile construcții filosofice. Critică e admisă, din această perspectivă, numai atunci cînd se constată inconsecvente la un gînditor de primă mărime. De fapt însă istoricul filosofiei are totdeauna propria să filosofie, încît opinia lui Negulescu este o aspirație iluzorie. Expunînd opera altor filosofi mari, o face din perspectiva propriei filosofii. Dar, neîndoielnic, există primejdia (asemenea unei maladii) a eclectismului filosofiei de catedră, deși, adesea, (cum a fost cazul lui Maiorescu) opțiunea se petrece chiar în alegerea acelor filosofi înfățișați
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
văd la televizor! Oră scadentei se apropie cu viteză amețitoare. Sunt curios pe unde vor scoate cămașă toată această șleahta de iresponsabili care, la nici trei săptămâni până ăntălnirea de la Helsinki, n-au fost capabili să numească un negociator pentru iluzoria aderare la U.E. Fiecare grupuscul de bișnițari, fiecare stăbulet mai gureș, fiecare falanga a lingăilor ași are propriul candidat. Parcă-i văd portretul robot: tuns "plastic" și duhnind a securism de la o poștă, mic, negricios, ămbrăcat fie că un cioclu
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
care le-ar lua chipurile locul, ci de românii ănsisi, care nu le recunosc meritele. Ne mai putem permite să fim o țară de risipitori? Ne mai putem ăngădui luxul de a ură autosuficient, de a proști lumea cu imaginea iluzorie a dușmanului intern, ăn locul austerității serioase de a construi temeinic?
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
aptitudinea de a compune acea dorită expresie a frumuseții, nobleței, curajului etc. în fața oglinzii exterioare, dar și în oglindă interioară a fanteziei. Ea fixează această ipostază într-un reflex fizionomic repetabil, într-o adevărată mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a propriei fizionomii la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe. Idealul se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
de la prieteni, însemnări și pagini intermitențe de jurnal. Într-un cuvînt, cam tot ceea ce ar putea contura un cît mai cuprinzător portret al artistului și al omului și ar fi în măsură să-i perpetueze cît mai convingător, măcar și iluzoriu, chipul viu și spiritul irepetabil. Ceea ce particularizează aceste evenimente este, in primul rînd, zona culturală din care ele au emanat. Nu artiștii plastici, așa cum ar fi fost de așteptat, fiind vorba de un pictor, au transformat jumătatea lunii septembrie într-
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
câștiga simbria. Mică, evident. A face se opune lui a crede, a iubi, a spera. A face este aproape o corvoadă pentru toți cei care au părăsit patria esențelor din dorința de-a câștiga focurile de artificii ale unei epoci iluzorii și derizorii. Fiindcă suntem invadați de "ultimii oameni", de ființele infantilizate pentru care viața se împarte fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât de-a adopta o atitudine desuetă.Atitudinea îndârjita, cum am arătat, e
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
Duby: "Triunghiul: o bază, un vîrf, si mai ales, aceasta ternaritate care, în mod misterios, oferă sentimentul de echilibru". Totuși, întreg demersul său cercetează tocmai felul în care avem mai curînd de-a face cu un echilibru ratat, sau pur iluzoriu. Cele trei stări se concurează permanent, se întrepătrund (prin transferuri de indivizi de la una la alta), se uzurpa și totuși, misterios, se și consolidează una pe cealaltă. Cartea lui Duby e o istorie în sensul cel mai concret al termenului
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau unul superlativ.
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
teoretică, ci mai ales tandemul lor cu reușitele practice, ridică ștacheta valorică a gândirii sale moderne, în care schimbul de cunoaștere și interacțiunea aduc soluții și un climat stabil. Valoroasele idei despre esențializarea puterii, dar mai ales căutarea poate uneori iluzorie a unei formule de distribuire corecte a acesteia, poate fi interpretat ca un mecanism de diminuare a tensiunii dăunătoare. De fapt, prin demnitățile pe care le-a deținut, G. Maior s-a dovedit un foarte bun mediator și pragmatic reprezentant
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire, o formă de exhibare a suferinței și de refuz al compromisului? Pe de altă parte, personalitatea literară a lui Norman Manea își consolidează relieful
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
vorbe goale. 689. Doar răul îți poate spune dacă ai făcut bine. 690. Educația este un tatuaj al minții. 691. Libertatea omului nu vine nici din știință și nici din practică ci numai din credință. 692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni încearcă să fugă de moarte. 693. Oricât de ascuțită ar fi gheara unei fiare tot gheara care va avea noroc va fi cea care va sfâșia cel mai adesea prada. 694. Ce s-ar fi făcut
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
și prosperă pentru cei aleși sau blestemați de soartă. 714. Cel ce stăpânește Iluzia Vieții stăpânește lumea.De aceea este nevoie de cât mai mult spectacol în care să evolueze 30 D Lestine iterare numeroși magicieni ai moralei și bunăstării iluzorii. 715. Chiar dacă pe Terra va fi în viitor o singură națiune cu actuala Iluzie a Vieții, acea națiune va fi cea mai nefericită din întreaga istorie fiindcă nu va mai cunoaște o altă națiune unde să poată evada cerând azil
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
tălpile-mi aspre rânesc poala lui Dumnezeu? Că pe-o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
cîștiga o benevolență populară, apelînd la reflexele amorțite ale altor circumstanțe istorice și, nu în ultimul rînd, la instinctul gregar al urii nediferențiate față de străini, neprețuit nutriment al izolaționismului. Evident, era montată o conștiință naționalistă artificială. Orientată împotriva unor primejdii iluzorii (maghiarii, evreii) și funcționînd ca o sperietoare în raport cu "amenințarea" intervenției Kremlinului, sub umbrela căruia regimul continua a se menține de facto, precum sub cel mai însemnat mijloc al său de protecție, ea nu alcătuia altceva decît o diversiune, în pragul
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
patul - scuză toate fabulațiile exterioare - simple șiretlicuri - pentru a-i înșela pe dușmani, așteptînd ca adevăratul Ulise să-și regăsească lăcașul dintotdeauna" (Jean Starobinski). Aidoma metodei ironice pe care se întemeia maieutica lui Socrate, ficțiunea artei se asociază cu o iluzorie fragilitate, cu o umilitate care descumpănește realul ostil, îl face să-și piardă certitudinile. Arta e o ironie ontologică: Dacă acceptăm ce spune Kankélévitch, că oamenii pierd în contact cu Socrate securitatea înșelătoare a falselor evidențe, căci nu mai poți
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
poate fi schimbată. Probabil că nu ne aparține nouă ci lumii în întregimea ei indivizibilă, - lumea a hotărît să supraviețuiască. Deci o urmăm și în ființa noastră limitată la eu, chiar cu prețul dispariției lui. Pînă atunci programul de viață iluzoriu se repetă un timp limitat. Repetiția înlocuiește veșnicia. Prin repetare însă totul devine neîncăpător - și spațiul și timpul. Orice program, pe cît de generos ar fi se descarcă într-un vid denumit neființă. Lumea proprie Programul are sfîrșit. De aceea
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
se apără împotriva unui destin fictiv, aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul diferit...și atacul ei ocolește liniile Maginot. Gîndirea pe planul fictiv al eului se dovedește a fi fost inutilă și inconsistentă. Scoica iluzorie Eul și-a construit o carapace, o scoică de apărare din materialul cel mai fragil, cel mai perisabil posibil, din substanța din care se elaborează ipotezele. Oare ce-ar putea fi mai șubred, decît o înfățișare care dispare imediat și
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]