1,488 matches
-
nu-l întâlnise niciodată, nici în basme, nici în desene animate, nici măcar în albumele părinților, pe care le mai șterpelea din când în când. Așa încât nu înțelegea ce e cu el, de ce îl visase tocmai ea, atât de clar, de imaculat, de ce nu putuse, în vis, să intre înăuntru. O vreme, a trebuit să stea acasă, delectându-se cu casetele video pe care i le cumpăraseră părinții pentru vacanță. Un maniac o agresase pe una dintre colegele ei, iar poliția dăduse
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1473357294.html [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
nu duce decât la sărăcie, umilință, mizerie, distrugere. De remarcat este faptul că întregul volum este străbătut de firul roșu al principiului vieții, al binelui, al umanului și, nu al morții și al distrugerii. O pată de sânge pe zăpada imaculată, proaspăt așternută peste pământul chinuit al Afganistanului, ar arăta probabil ca sângele primului om nevinovat vărsat pe suprafața planetei, sângele lui Abel, pată a vinovăției universale, strigată până în străfundurile Universului, până la Dumnezeu, de oglinda imensă. Poate așa va auzi, poate
RĂZBOIUL ŞI FILOSOFIA – ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1481305864.html [Corola-blog/BlogPost/379207_a_380536]
-
Ediția nr. 1032 din 28 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului De multe zile acum încerc să scriu ceva, O poezie, un vers sau trei cuvinte cel puțin Dar gol îmi este sufletul, mâna-i înceată Hârtia rămâne tot albă, perfect imaculată Am mii de gânduri ce se aleargă întruna Zi după zi ș-apoi în timpul nopții reapar În visuri, în coșmaruri și plângând tresar Mă zbat, mă lupt dar totul este în zadar. Referință Bibliografică: Încerc să scriu / Stella Reeves : Confluențe
ÎNCERC SĂ SCRIU de STELLA REEVES în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Incerc_sa_scriu_stella_reeves_1382969119.html [Corola-blog/BlogPost/347095_a_348424]
-
pentru teze !) La seral și pekineze Și dizeoze și stripteoze, Mamăăă...viață ca pe roze... Și-atât s-a specializat Și supra...calificat, Cățelușa lui buclată, Partenera lui, de fată, Cu care-mpărțea odată Pîine neagră, chiar uscată, Albă și imaculată Neavând măcar o pată, Gospodină și curată, Harnică, manierată, Nu lătra neîntrebată Nici la Lună, nici la poartă... În lumea...civilizată Arătând chiar demodată, Piesă veche și uzată, Se trezi...abandonată ; Cățeluș cu păr tapat Dup-un vis mai agitat
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1433988998.html [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre această ultimă lună în care soarele desenează cu dinții flori de gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care ninge cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1450443209.html [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
-am albi prin biblioteci...Dar ce folos că suntem albi pe rânduri, dacă ne pierdem curăția-n a lor gânduri? Câți reușit-au să nu ne pângărească și roba de iubire să nu o murdărească? Doar unii ne-au lăsat imaculați... Mereu se-ntreabă ce s-a întâmplat...Dar nu văd oare toți că s-au schimbat? Măsura noastră e aceeași și ritmul e la fel...Nedespărțiți trohei legați ce-atâtea vieți au alineat și-un început preaminunat le-au dat
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Vers_catre_vers_calin_marton_1367277325.html [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
scriitori și poeți, peste faptul înstrăinării de om și de carte, în goana nebună după bani, glorie și putere, care ne transformă treptat în orice altceva, decât în ființe umane, si mai ales, creștine. CEZARINĂ ADAMESCU 8 decembrie 2013 Sărbătoarea Imaculatei Concepțiuni Referință Bibliografica: MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINĂ ADAMESCU) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1073, Anul III, 08 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Memorial_simon_ajarescu_a_fos_cezarina_adamescu_1386492854.html [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
am privit la Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/_ursu_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1339269406.html [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
mă păcălești! - o înfruntă el neînduplecat. Apoi fixă o săgeată în arc și aceasta zbură spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfipse adânc sub sânul stâng al femeii. - Ah... - oftă ea de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios, bărbatul se apropie ușor de ea. Din ochi parcă i se stingea acea văpaie, iar buzele senzuale și trandafirii îi tremurau. Cu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
buzelor mele... ce scăpărau scântei din stele era elixirul dragostei mele ce picura te ocrotea te mângâia te îmbrățișa... cu acest ultim sărut pecete pentru veșnicie între atâtea lumi pavăză să-ți fie să-l simți în gând fierbinte alb... imaculat lumină vie... etern să-ți fie. E atât de bine, să te am acum în gând aproape că n-aș mai vrea... să-mi plece gândul de la tine iubito... de la tine... nici acum nici când... nici unde așa aș sta
GÂNDINDU-MĂ LA TINE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Gandindu_ma_la_tine.html [Corola-blog/BlogPost/360943_a_362272]
-
-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1491069332.html [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
mai poate aștepta până acasă.... cred că nesimțitul este în stare să sară pe ea, chiar aici...” mugește Ștefan și scârbit pleacă fară să-și fi terminat meniul comandat. Acasă în dormitor, în patul larg,tânărul arhitect privește plafonul alb, imaculat cu lustra galbenă cu irizări aurii. Încearcă să facă o introspecție în eul său, caută să-și limpezească trăirile, pornirile, sentimentele contradictorii. Mintea sa este în ceață, chiar o masă amorfă de unde se naște un ghem cu multe noduri pe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
care nu mi-l poate lua nimeni... Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu) Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
care nu mi-l poate lua nimeni...Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu)Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inime căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu pe sânu-ți de fecioară
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1488179464.html [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
cer nevinovate Inalță rugi supreme, ne scaldă -n solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Imparatia_anului_nou_elena_armenescu_1388310143.html [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
maghiară devine Ianoș. Tata a vrut un nume „echt Deutsch” și pe actul de naștere figurez și cu Lothar pe care însă nu-l folosesc. Așadar mă găsiți la clasificarea Em. Mi-am ales drept simbol reprezentativ o gâscă. Albă, imaculată, nu se prinde nimic de ea. Nici măcar apa. Trecând prin apă fără să se ude devine un simbol al prostiei, al lipsei de interes față de tot și toate. Eu sunt tocmai opusul. Am strâns la cutia craniană colbul unei experiențe
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1407133841.html [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
de aventură și de distracție, tocmai elementele ce i-au lipsit atât de mult în micuțul său orășel de pe malul stâng al Dunării. Poate că după o noapte miraculoasă, sufletul va lua forma unui înger cu aripile de un alb imaculat, iar visul trecutului se va pierde în ceața nopții, ce se sfârșește când zorii bat din aripi la fereastra camerei de hotel unde spera sa ajungă înainte ca Ana să-i descopere lipsa. Coborând scările în liniște, fiind trecut de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390642676.html [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
larg și intrară într-un salon spațios. Nicăieri nu întâlnise o asemenea sală imensă. Muzica amuți dintr-odată și cei prezenți se retraseră ușor pe margine, parcă plutind. Cavalerii erau îmbrăcați în costume frac negru, joben, cămăși de un alb imaculat, papioane negre la gât și pelerine roșii ce le cădeau de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele purtau rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap aveau pălărioare cu dantele și volănașe, iar
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429298910.html [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
vă lăsați păcăliți, în jur toți atenți să priviți, faceți un pas și încă un pas și după ce trece un ceas ajungeți într-o țară bogată unde și luna e de ciocolată. Câmpii întinse care par ninse nu cu alb imaculat și înghețat ci cu roșu greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Tara_capsunilor.html [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu rești-constanța și retur Finis coronat hopus Bădiță Mihai Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/costel_zagan_1421600328.html [Corola-blog/BlogPost/377869_a_379198]
-
nădejdea împărtășirii și altora din lumina scrierilor sale), Elena Buică a reușit să se impună (în foarte scurt timp) ca valoros om de litere, datorită - în parte - pregătirii sale filologice, dar și talentului extraordinar cu care reușește să aștearnă gânduri imaculate, pe colile înălbite de abis. Iubindu-și cărțile ca pe proprii copiii, prin fiecare titlu aduce câte ceva nou, inedit, izvorând noi comori dintr-o nesecată fântână cu ape limpezite de vise: “Crâmpeie de viață” (2005), “Gând purtat de dor” (2006
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_elena_buica_intoa_elena_buica_1341283470.html [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
de Cristina Ștefan, tehnoredactat de Alexandra Bostan, pentru Editura ArtBook, Bacău. Grafica este realizată de pictorul Dan Ion Cîrjoi. În prefața la volum Cristina Ștefan relevă din versul lui Sorin Micuțiu: “Înfășurat în giulgiul visării”, poetul arhivează vise, reflexia semnifică imaculat și cuminte, realitatea sa poetică venind și din meditații mistice. De fapt, emoția limbajului său liric este în codul creștin asumat, identificându-se cu el.” 3. MIREASMĂ DE VERBINĂ, VERSURI, AUTOR IOAN BERGHIAN Hațeganul Ioan Berghian, matematician, plecat de ani
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427866933.html [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]
-
plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt atât de frumoși! Le privesc petalele roșii, care strălucesc în toată splendoarea culorii lor purpurie... peste albul imaculat al zăpezii... Din păcate, majoritatea oamenilor sunt parcă mai grăbiți și mai preocupați de ziua care a început și nu își iau răgazul cuvenit pentru a privi în liniște această genială creație a naturii... Câteodată mi-aș dori să pot
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Momentuldaruit_doina_theiss_1385720579.html [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
mine, aceste momente minunate pe care mi le-a dăruit...natura. Pașii mei prin zăpadă și-au lăsat urma momentului...trăit de mine cu intensitate și bucurie. Știu că poate atunci când nu voi mai putea păși pe acest covoraș alb, imaculat și atunci când nu voi mai putea să mângâi cu privirea trandafirii îmbrăcați în cojocel de nea, atunci, voi mulțumi în gând zilei de astăzi și mie, pentru că mi-am dăruit acest moment de liniște și mulțumire sufletească. Sunt sigură că
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Momentuldaruit_doina_theiss_1385720579.html [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]