133 matches
-
atari performanțe: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog. Aici stă, cum am spus, cursa cuvântului, vulpește ascunsă în iarba oricărui entuziasm”. Punerea în mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generând un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, în orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de unde și senzația de monotonie. Ceea ce îl distinge, totuși, anunțând producțiile viitoare, este - observată încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu îndrăzneli „moderniste” în linia unui Adrian Maniu, prelucrând abil sinestezia simbolistă și forțând, în sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe în sfărâmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: încercare de surprindere a însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvânt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
române... - este un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămâne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvântului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, în favoarea căreia argumentează o întreagă istorie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca întâlniri revelatoare între obiecte cât mai distanțate între ele. Voronca le realizează spectaculos și în Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care îl particularizează în contextul poeziei românești moderne. Organicitatea acestor poeme nu e de judecat, desigur, la nivelul discursivității exterioare (cartea întreagă e un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi înfigeți în omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea exterioară a „ideii”, încât se poate vorbi, cum observase deja G. Călinescu, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant în versuri memorabile, și care se situează în linia - unitară - urmată până în acest moment de scrisul poetului. E reactualizată în asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele de șapte poști Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atâtor distanțe stând alături. Cine a spus că slova
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetice care l-a consacrat. SPRE „INSULA-NĂLUCĂ” Patmos și alte șase poeme (1933) - a zecea și ultima carte de poeme tipărite de Ilarie Voronca în limba română - realizează cu adevărat o asemenea depășire. Nu pentru că poetul ar aborda cu totul imagismul somptuos (performanțe de tipul celor trecute în revistă până aici continuă să se producă în fiecare pagină) și nici pentru că „discursivitatea”, a cărei pondere în organizarea textului era în creștere mai ales de la Zodiac încoace, ar fi dispărut pe de-a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce în ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărâmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei aspirații: linearitatea „meditației” putea fi dinamitată prin aducerea eului liric într-o stare de absolută disponibilitate asociativă, oferindu-și mereu noi pretexte de punere în ecuație a „impresiilor” și „stărilor” de spirit, - de unde senzația de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
câtorva dintre tiparele universului său liric, dependente de ipostaza de spectator a eului, de homo festus celebrând lumea și celebrându-se, împotriva tuturor limitărilor, ca prezență jubilatorie, dinamică și dinamizatoare, va fi dat, la rândul ei, o idee despre funcționalitatea „imagismului” la nivelul ansamblului viziunii. Oricum, faptul că, „dintre toate NAȚIUNILE”, el se decisese să aleagă „imagi-NAȚIUNEA” n-a rămas o simplă butadă și, de altfel, tot ce spune (și face) esențial Voronca are o legătură mai mult sau mai puțin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai spectaculos, în direcția „neprevăzutului” și „noutății” „asocierilor de idei și de obiecte”. Când însuși programul avangardei se va întemeia din rațiuni de dinamizare a viziunii, de sfidare a retoricii tradiționale și de aliniere la „pulsul epocii”, pe cultivarea unui imagism mozaical și caleidoscopic, poetul nu va avea, practic, nici o dificultate de „adaptare”, fiind, dimpotrivă, încurajat să-și dezvolte o predispoziție evidentă. Schimbările nu vor fi totuși neînsemnate. Unei alte „lumi a obiectelor”, modelate după realitățile „fazei activiste industriale” a contemporaneității
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E în poetica sa o abundență de elemente atât de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu în recenzia citată - încât se poate spune că nu există figurație mai congestionată în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizând-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult mai puține reticențe decât în urmă cu o jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lui apar ca o înșiruire de versuri pline de imagini, unele din ele de o adâncă rezonanță, - însă mereu izolate, având aerul să fie crâmpeie, neintegrate într-un tot”) vizează realul caracter centrifugal al multora dintre versuri: stăpânit de patima „imagismului”, poetul face aproape în fiecare metaforă, comparație etc., un pretext de noi asocieri, creîndu-și noi puncte de gravitație, ca în virtutea unei inerții a fanteziei în expansiune. De aici, adeseori, și în ciuda frapantei noutăți a imaginilor considerate în ele însele, și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spre un teren mai puțin accidentat al literaturii, oricâte rezerve ar fi exprimat, cu o absolută sinceritate a implicării, teoreticianul desprinderii de „convenție” și „formulă”. În ce măsură se realizează la Voronca amintita „sinteză modernă”, o probează în chipul cel mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, în momente diferite, cu conținuturi variind între „plăsmuirea abstractă” constructivistă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să erupă: „În mine se rup trestii cu foșnet de hartie” sau „Mama, plâng mereu că un sfârșit de gamă”. Este evident că poetul produce o falie în tradiția mai veche sau mai nouă, în retorica (încă) modernă a simbolismului. Imagismul lui caută bizarul sau, în orice caz, inadecvarea logică și de bun-simț. Efectele stilistice sunt deseori surprinzătoare, fie pentru că sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-a
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
diferențiază opera sa de cea a predecesorilor săi737. Despre literatura modernistă se menționează că aceasta pătrunde în Finlanda pe filieră suedeză. Prima reprezentantă a acestui gen de literatură este Edith Södergran. Din versurile acesteia reies tendințe ce țin de expresionism, imagism, parțial dadaism, suprarealism și futurism. În afară de Edith Södergran mai sunt și alți poeți care au cultivat ritmul liber, absența rimei. Moderniștii de expresie suedeză s-au grupat în jurul a două reviste "Ultra" și "Quosego", expresionismul de sorginte suedeză manifestându-se
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Fantezismul lui D. Anghel nu e o călătorie în plină aventură, cum se înțelege azi, poetul dimpotrivă arătând hotărârea de a sfârși poemul, ci tendința spre feeric. Aspectul acesta nu-i cel mai fericit. Totuși din el a derivat un imagism în sensul lui Jules Renard. Metafora constituie în sine un poem total, fiind o relație neprevăzută care îmbogățește concepția despre Univers. Poezia nu-i decât o pânză albă de proiecție. Astfel marea e figurată în mărgăritar și trâmbiți, luna în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
discret în care domină vegetalul cu miros delicat (salcîmi, chiparoși, plopi). ESENINIȘTII Esenin a avut o înrîurire apreciabilă mai ales la poeții de mică cultură proletară. G. Lesnea face în acest spirit un abuz de metafore supărător, Virgil Carianopol dă imagismului bombastic un ton de bravadă plebeiană. Doar Vladimir Cavarnali e mai acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ți recit versurile mele, Nici cele învățate în școală pe dinafară. Păstrez și acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăția de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dezvoltări importante ale teoriei. Chiar scriitori ca Faulkner sau Kafka, fără a mai vorbi de Camus și Sartre, ori "teatrul absurd", sunt mult prea puțin utilizați față de ponderea lor reală în peisajul literar actual. Același lucru în poezie, unde suprarealismul, imagismul ori expresionismul german apar destul de rar față de frecvența citatelor din Shakespeare, poeții metafizici englezi, simboliștii francezi etc. Orice insinuare cu privire la unilateralitatea informației autorilor este interzisă de erudiția lor impunătoare. Situația trebuie explicată, cred, tocmai prin extraordinara proliferare a formelor literare
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
ai unei "revoluții sinestezice", definitivate ulterior de John Keats și P. B. Shelley, și continuată în parte de poeții prerafaeliți, folosită în mod fundamental de simboliștii francezi, și în secolul al XX-lea sublimată cel puțin în următoarele poetici: 1) imagismul - imaginea poetică în calitate de esență intuitivă (cf. Hulme), poemul unific; 2) vorticismul - imaginea poetică drept forță în acțiune sau o întreagă lume de energii în mișcare; și 3) proiectivismul - "versul proiectiv" bazat pe poetica "cuvîntului ce respiră", în sensul că poemul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de "corelativ obiectiv" de fapt modernismul se alinia valorilor estetice ale secolului al XIX-lea [moștenite de la romantici și de la Chatterton] pe care dorea să le înlocuiască; definiția lui Eliot nu făcea altceva decît să reproducă o definiție standard a imagismului din secolul al XX-lea (1912-1914) fondat de Ezra Pound. Astfel, acesta din urmă concepea imaginea poetică drept "aceea care prezintă un complex intelectual și emoțional într-o unitate de timp"; metoda "ideogramică" a imagismului lui Pound presupunea juxtapunerea de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
reproducă o definiție standard a imagismului din secolul al XX-lea (1912-1914) fondat de Ezra Pound. Astfel, acesta din urmă concepea imaginea poetică drept "aceea care prezintă un complex intelectual și emoțional într-o unitate de timp"; metoda "ideogramică" a imagismului lui Pound presupunea juxtapunerea de obiecte și evenimente distincte prin care poetul crea "cîmpuri" sau "constelații" sau "matrici" noi de semnificație intelectual-emoțională (cf. Preminger & Brogan 1993: 555, 574). În aceeași ordine de idei, Charles Olson, fondatorul poeticii proiective, își baza
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nici un caz strâmt, extensia fiind dată mai ales de lumina ce invadează întreg spațiul. C. scrie poezie feminină fără însă a cădea în capcanele acestui gen: nu practică un sentimentalism pronunțat, nu folosește un ton minor și nu caută un imagism prețios. SCRIERI: Culorile începutului, București, 1968; Cutremurul albastru, Cluj, 1973; Ziua și noaptea cuvintelor, Cluj-Napoca, 1977; În fața luminii, Cluj-Napoca, 1981; Agave, Cluj-Napoca, 1985; Corabia de cristal, Cluj-Napoca, 1987; Iataganul și alte povestiri, București, 1988; Magica întâlnire, Cluj-Napoca, 1989; Misterul din
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
serviciu în Ministerul Învățământului, până la pensionare (1967). A debutat în 1924, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic” (semnând A. Lucaci), și editorial cu volumul Vitralii (1967). Poeziile sale confesive, relativ meșteșugite, cu o vagă tentă ironică ce atenuează oarecum imagismul și intimismul gratuit, stau sub zodii multiple, reținând atenția prin voința de plasticitate și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă aptitudine a dialogului și o indiscutabilă voință de comunicare („Nimic nu pot să-ți dărui dacă / Nu-mi
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]