KorAP: Find »[drukola/base=imagologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...10 >

247 matches

Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588

a trece la expunerea propusă e necesar să clarificăm câteva aspecte legate de obiectul de studiu al imagologiei, ca și de poziția cercetătorului față de acest gen de investigație. Principala obiecție de ordin general care poate fi adusă cercetărilor de tip imagologic se referă la faptul că ele au În vedere În primul rând studiul unei imagini, al unei reflectări indirecte, subiective - așadar eronată - a realității istorice și sociale, În locul abordării directe a realității „obiective” a faptelor, așa cum au fost ele Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
cu Încercările antropologiei culturale de a contura o „personalitate de bază” și mergând până la demersul mult mai coerent al etnopsihologiei, angajată În descifrarea „caracteristicilor naționale”. Cu atât mai mult va fi interesată În această direcție istoriografia, pentru care raportarea procesului imagologic la o realitate istorică referențială va rămâne, fără Îndoială, o permanentă tentație. 3. Literatura comparată Istoria literară comparată este disciplina cea mai apropiată de imagologia comparată. Dacă domeniul alterității nu ar fi revendicat În egală măsură de alte științe interesate

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
de altă parte, va ilustra el Însuși, În mod aplicat, această tendință, printr-o serie de lucrări de imagologie, În care lansează conceptul de „miraj” - ca formă specifică de hetero-imagine națională -, termen folosit și astăzi În studiile dedicate alterității. Orientarea imagologică e susținută, după cel de-al doilea război mondial, de către continuatorul său, M.F. Guyard, care o teoretizează În sinteza sa de literatură comparată (1965), la fel cum Îi acordă spațiu alți doi autori francezi ai unui tratat de comparatistică, Cl.

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
poate, romanul, care, datorită vocației sale narative și descriptive, este mai apt să redea reprezentări pregnante ale celuilalt, atât sub raport calitativ, cât și cantitativ. Aș diferenția, În acest ansamblu atât de vast al surselor, textele În care prevalează intenționalitatea imagologică (literatura de călătorie, descrierile literar-documentare ale unui spațiu exterior, comentariile și eseurile privitoare la realități culturale străine), de cele care conțin o viziune imagologică implicită (proza ficțională a cărei acțiune se desfășoară În străinătate, care portretizează personaje din afară etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
cantitativ. Aș diferenția, În acest ansamblu atât de vast al surselor, textele În care prevalează intenționalitatea imagologică (literatura de călătorie, descrierile literar-documentare ale unui spațiu exterior, comentariile și eseurile privitoare la realități culturale străine), de cele care conțin o viziune imagologică implicită (proza ficțională a cărei acțiune se desfășoară În străinătate, care portretizează personaje din afară etc.); deși, trebuie spus, distincția nu poate fi prea rigidă, deoarece, În numeroase cazuri, cele două aspecte coexistă În același text. Pe lângă analiza directă de

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
structurile cognitive ale percepției sociale, fie În fenomenele psihanalitice ale frustrării individuale sau la nivelul mecanismelor de producere și de transmitere culturală a prejudecăților, psihologia socială oferă alte repere, indispensabile pentru Înțelegerea corectă a reprezentărilor și atitudinilor umane, din perspectivă imagologică, istorică sau de altă natură. 4.2. Dacă apelul la teoriile depășite, „de rang mare”, reprezintă o capcană de evitat pentru istoricul sau imagologul dispus să colaboreze cu psihologia socială, nu este de dorit nici alunecarea În cealaltă extremă, reprezentată

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
În care o realitate istorică sau națională a fost privită din afară, de reprezentările generate În cadrul relațiilor politice ori culturale dintre popoare - Înainte de apariția istoriei mentalităților și a „imaginii celuilalt” ca teme aparte În lucrările de istorie. Un prim domeniu imagologic cultivat avant la lettre de către istorici este reprezentat de studiul relatărilor călătorilor și observatorilor străini, cu privire la o anumită realitate națională. După cum am văzut, asemenea surse au stat și În atenția literaturii comparate, În măsura În care relatările purtau o conotație literară, imaginea conținută

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
țin, În esență, de Însăși metoda critică a istoricului, fiind legate În mod intim de specificul disciplinei, de modul propriu al acesteia de raportare cognitivă și metodologică la realitatea investigată. În același timp Însă, ele au și o clară dimensiune imagologică, fie că este implicită acestui specific al disciplinei și metodelor sale, fie că provine dintr-o intenționalitate de natură imagologică, asumată deliberat de către istoric printre obiectivele cercetărilor sale. Astfel, dincolo de valoarea documentară a respectivelor surse (și Într-un mod analog

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
al acesteia de raportare cognitivă și metodologică la realitatea investigată. În același timp Însă, ele au și o clară dimensiune imagologică, fie că este implicită acestui specific al disciplinei și metodelor sale, fie că provine dintr-o intenționalitate de natură imagologică, asumată deliberat de către istoric printre obiectivele cercetărilor sale. Astfel, dincolo de valoarea documentară a respectivelor surse (și Într-un mod analog cu situația reprezentărilor desprinse de comparatist din analiza relatărilor literare sau chiar din cea a prozei ficționale), istoricul devine adeseori

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
călătorilor conaționali referitoare la o realitate străină. Atunci când abordează aceste relatări, nici istoricii nu mai acordă atenție valorii lor documentare, ci se concentrează, de regulă, asupra imaginii rezultate, Într-un efort cu o motivație și o finalitate de natură exclusiv imagologică. Al doilea domeniu care a furnizat studiului alterității repere din spațiul istoriografic a fost cel al cercetării relațiilor bilaterale. Relațiile dintre două țări sau popoare au fost insistent investigate de către istorici, fie pe porțiuni limitate, fie În sinteze de mare

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
programele sale de cercetare și instituționalizând aceste preocupări la nivelul dezbaterii științifice internaționale, a fost istoria mentalităților. Fiind interesată de studiul reprezentărilor sociale, al ideologiilor, al sistemelor de valori, al sensibilităților și atitudinilor colective, ea a sesizat ușor atât dimensiunea imagologică intrinsecă tuturor acestor manifestări, cât și prezența distinctă a imaginilor celuilalt („descoperirea alterității”) În ansamblul vast al reprezentărilor sociale. La fel ca și alte domenii ale istoriei mentalităților, studiul alterității a fost ilustrat, inițial, cu precădere de către medieviști, situație care

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
stereotipiile sunt ideologizate și Încorporate În discursul politic de către factorii de putere, devenind instrumente În serviciul propagandei, fenomenele de manipulare a opiniei publice și de influențare a comportamentului colectiv cu ajutorul stereotipurilor etnice și a prejudecăților naționale - reprezintă tot atâtea subiecte imagologice care țin de metodologia și de specificul istoriei relațiilor internaționale. De asemenea, ele pot fi abordate din perspectiva teoriei relațiilor internaționale, domeniu de cercetare ce aparține științelor politice și sociale. Dar cea mai importantă temă de natură imagologică a acestui

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
atâtea subiecte imagologice care țin de metodologia și de specificul istoriei relațiilor internaționale. De asemenea, ele pot fi abordate din perspectiva teoriei relațiilor internaționale, domeniu de cercetare ce aparține științelor politice și sociale. Dar cea mai importantă temă de natură imagologică a acestui tip de cercetări (datorită implicațiilor de mare anvergură pe care le presupune) este cea a interacțiunii dintre opinia publică și politica externă a statului modern. Ea are În vedere identificarea motivațiilor care influențează factorii de decizie politică În

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
În condițiile În care obiectul cercetării este comun și bine precizat, se impune configurarea unei strategii interdisciplinare: mai Întâi, alăturarea metodelor și a tehnicilor diverselor discipline, În scopul conlucrării; În al doilea rând, compararea perspectivelor din care ele abordează fenomenul imagologic; pentru ca apoi, prin unificarea conceptelor și a terminologiei, să se identifice o platformă unică, integratoare, aptă să ofere o viziune de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale alterității. Acesta este, de altfel, În linii mari, parcursul oricărui efort transdisciplinar care are

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
care au investigat imaginea românilor așa cum apare ea În viziunea observatorilor străini; asemenea studii au elaborat, la timpul lor, Nicolae Iorga XE "Iorga" , Petre P. Panaitescu XE "Panaitescu" sau Alexandru Ciorănescu. Acestor lucrări le-a lipsit Însă intenționalitatea și perspectiva imagologică. Autorii lor au fost interesați În primul rând de informațiile pozitive, de „adevărurile” sau „neadevărurile istorice” existente În relatările respective, și nu de imagologie. Mai aproape de momentul de față, În anii ’70 și ’80 ai secolului pe care l-am

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
reușit să se Îndepărteze prea mult de Iorga XE "Iorga" sau Berindei, În pofida faptului că a Încercat să teoretizeze, pe larg, conceptul de imagologie. Se poate aprecia așadar că lucrările de genul celor evocate mai sus nu au reprezentat contribuții imagologice propriu-zise, cu singura observație că Iorga sau Panaitescu XE "Panaitescu" se situau la nivelul metodologic și conceptual al istoriografiei universale contemporane lor, În timp ce Dan Berindei, de exemplu, nu poate fi socotit, la acest capitol, decât contemporanul lui Nicolae Iorga. În

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
asupra modului În care se reflectă această criză a istoriei mentalităților În contextul atât de diferit al istoriografiei românești, marcat prea puțin de dispute teoretice și metodologice semnificative. Totuși, nu este greu să remarcăm chiar În cazul special al cercetării imagologice autohtone un fenomen cum ar fi fărâmițarea obiectului cercetării Într-o puzderie de studii aplicate, lipsite Însă adeseori de un orizont teoretic unificator, care să evidențieze o metodologie și o perspectivă conceptuală specifică. Oricine poate „despuia” un istoric antic, o

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
specificului românesc; or, potrivit acestei versiuni, conflictul dintre nobili, majoritar maghiari, și țărani devine unul cu caracter etnico-național. Revenind la imaginea maghiarilor despre români, trebuie spus că ea nu se baza numai pe asemenea interpretări, eronate sau imaginare, de natură imagologică, ci și pe constatarea empirică, la Îndemâna oricui, a marilor diferențe reale existente. În special alteritatea religioasă, alăturată diferențelor culturale și de civilizație materială, de mod de trai și de habitat - toate acestea au contribuit la conturarea unor stereotipii etnice solide

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
și religioase, ca trăsătură distinctivă a românilor, este mai puțin unilaterală, chiar dacă această autopercepție culturală, prezentă la multe popoare, este considerată la noi un fel de dogmă indiscutabilă. Calitatea principală a relatării lui Ürmösy rezidă Însă, bineînțeles, În dimensiunea sa imagologică. Dacă putem privi cu neîncredere valoarea sa ca sursă de informații pentru realitățile din Muntenia, În schimb ea ne poate ajuta mult la descifrarea imaginii pe care și-o formează Ürmösy, precum și maghiarii În ansamblu, asupra acestor realități și asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
Teutsch" (1817-1893), alți doi harnici autori, care și-au dedicat Întreaga viață reconstituirii istoriei comunității lor etnice din Transilvania. Cum era și firesc, opera lui Köváry conține și numeroase referiri la istoria românilor, ceea ce face din ea un prețios izvor imagologic, apt să pună În evidență imaginile făurite de maghiari cu privire la compatrioții lor români. Rândurile care urmează au ca obiectiv analizarea reprezentărilor cu privire la români, din scrierile lui Kőváry László XE "László" . În acest scop, ne vom opri asupra câtorva teme istoriografice

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
öffentliche Debatte um neue Schulbücher als Indikator der Transformationskrise der rumänischen Geschichtskultur”, În Jahrbücher für Geschichte und Kultur Südosteuropas (hrsg. von Andreas Helmedach, Wolfgang Höpken, Hans-Christian Maner), 2, 2000. Heitmann, Klaus, Imaginea românilor În spațiul lingvistic german. 1775-1918. Un studiu imagologic, Editura Univers, București, 1995. Hermet, Guy, Istoria națiunilor și a naționalismului În Europa, Editura Institutul European, Iași, 1997. Samaran Ch. (coord.), L’Histoire et se méthodes, Gallimard, Paris, 1961. Hitchins, Keith, Conștiință națională și acțiune politică la românii din Transilvania

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
categorii de izvoare, ea interesează, În ceea ce ne privește, Îndeosebi prin ideea originală de a Înseria relatările călătorilor străini Într-o imagine continuă și unitară și de a construi prin acest procedeu de reflectare În oglindă (tipic pentru o viziune imagologică) o istorie indirectă a realității românești. Trebuie remarcat Însă și faptul că Iorga este mereu atent la cadrul referențial al acestor relatări, coroborându-le mereu cu informațiile oferite de sursele tradiționale (documentare, În primul rând), amendându-le atunci când este cazul

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
mereu cu informațiile oferite de sursele tradiționale (documentare, În primul rând), amendându-le atunci când este cazul, pentru a prezenta o imagine „obiectivă”, adecvată la real, a societății românești. Din acest punct de vedere, demersul său nu are o intenționalitate preponderent imagologică (venind oarecum În contradicție cu titlul lucrării), istoricul nefiind interesat În mod prioritar de viziunea particulară, subiectivă, a călătorilor asupra realității românești, ci, În principal, de Însăși această realitate, acordând atenție relatărilor doar În măsura În care ele oferă un plus de cunoaștere

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
realitate, acordând atenție relatărilor doar În măsura În care ele oferă un plus de cunoaștere asupra istoriei românești, fie În sensul lărgirii informației, fie În cel al interpretării mai nuanțate a acesteia. Pentru un program de tratare a acestor surse potrivit unei intenționalități imagologice, vezi lucrarea lui Dan Amedeo Lăzărescu, Imaginea României prin călători, vol. I-II, Editura Sport-Turism, București, 1985, 1986 (explicații cu privire la demersul imagologic al lucrării În volumul I, la pp. 13-26). Situație specifică istoriografiei și culturii române, căreia Îi găsesc două

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
cel al interpretării mai nuanțate a acesteia. Pentru un program de tratare a acestor surse potrivit unei intenționalități imagologice, vezi lucrarea lui Dan Amedeo Lăzărescu, Imaginea României prin călători, vol. I-II, Editura Sport-Turism, București, 1985, 1986 (explicații cu privire la demersul imagologic al lucrării În volumul I, la pp. 13-26). Situație specifică istoriografiei și culturii române, căreia Îi găsesc două explicații: În primul rând, izvoarele externe, precum și aceste relatări de călătorie, În particular, au o pondere foarte mare În ansamblul surselor istoriei

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]