248 matches
-
pelicule precum 10.000 BC. Grotele, jungla, confruntarea cu bestiile feroce și cu prejudecățile sunt ingredientele din care se hrănește una dintre cele mai longevive narațiuni adăpostite de Pif. Venerația nostalgică de care este înconjurat Rahan ține și de proximitatea imagologică cu un alt erou ce cutreieră spațiile nedomesticite - Tarzan al lui Edgar Rice Burroughs. Dacă regresiunea temporală este una dintre strategiile ce nu poate da greș, înaintarea în viitor este corespondentul ei natural. Aici, miraculosul este oferit de invenția jucăriilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ al lui Hergé este vizibil și în maniera în care ficțiunea sa prelucrează două dintre reperele imagologice ale veacului pe care îl traversează Tintin : Savantul și Diva (natural capricioasă) își au în profesorul Tournesol și Bianca Castafiore corespondenții de bandă desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază, pe jumătate ironic, pe jumătate serios
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ostentativ creștină, etica lui Tintin este dominată de imperativul carității și al curajului. Reporterul și cățelul său sunt chemați să reamintească că lumina divină încarcă de sens universul terestru și pe toate creaturile care îl locuiesc. Această dimensiune politică și imagologică este cel mai puternic afirmată în textele publicate de Hergé până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, înainte, așadar, ca tentația colaboraționistă să îi compromită cariera. Din chiar primul moment, Tintin, cavalerul reporter, este confruntat cu provocarea universului care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
teamă curajul de a duce o viață în afara legii. Arta lui Hergé este întemeiată pe o subtilă intertextualitate : narațiunile sale extrag din cultura populară, fie ea scrisă sau vizuală, obiectele familiare cititorului, plasându-le în contextul aventurii. „Angajarea” ideologică și imagologică a textelor lui Hergé își atinge punctul cel mai înalt în parcursul chinez și cel central-european al lui Tintin. Și aici, ca și cu alte ocazii, mitologia romanelor cavalerești este suprapusă peste fondul de imagini și de cuvinte al tradiției
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se suprapune peste un nivel de sensi bilitate identitar. Și dacă în Tango, episodul din seria lui Corto Maltese, Pratt revizita Argentina anilor nebuni și a latifundiilor, Argentina care pulsează în jurul acelui oraș-miracol care este Buenos Aires, El gaucho este versantul imagologic legat de începutul acestui nou spațiu. El gaucho este un text despre paradoxul și misterul unei istorii care se situează în ultimii ani ai intervalului colonial, cu puțin înainte de izbucnirea războiului de independență. El gaucho descrie, cu erudiție și melancolie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
obiect esențial din imaginarul occidental, acea Ruritanie mitică și dominată de primejdii din care se naște teribilul Rupert von Hentzau. Ecranizată în mai multe rânduri, cartea lui Anthony Hope pune în circulație efigia unei națiuni în care se concentrează prejudecățile imagologice ale Occidentului cu privire la Europa Centrală. Aici, departe de Anglia, ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și balcanice (gustul pentru răzbunare, violență și intrigă). De
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tristețe, e multă ceață și mâzgă politică în „Republică”. Și asta ne face pe toți responsabili, părtași la același destin delirant, indiferent de culoarea politică pe care o avem. noiembrie, 2002 II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice O dată sfârșită epoca sovietică, în care a existat un singur personaj de frunte, implacabil și sufocant, partidul comunist multiplicat în chipurile miilor de piese componente - primi-secretari dar și membri de partid de rând („soldații anonimi” ai partidului), exact ca la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
din partea sa repere demne de urmat, pe potriva staturii intelectuale și mai ales a pretențiilor de „călăuză”, de „guru” național pe care și le afișa maestrul. Prezint, în cele ce urmează, un mini-serial al prestației acestui scriitor puternic controversat, un „triptic imagologic”, care ne va ajuta să vedem abisul unui destin deturnat. Episodul 1 Druță și Crăciunul pe stil vechi Martie, 1994 Orice putere cu obligațiuni de a conduce o societate are mereu complexul legitimității sale. Când guvernarea îi iese prost și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nici unul din textele incriminate, pentru ca cititorii să nu-și formeze cumva o părere proprie în legătură cu conținutul lor, îngustând astfel marja de defulare a celor ce se consideră chemați să „combată” patriotic; în schimb, a fost publicată - cu titlu de compromitere imagologică - fotografia lui Cristoiu din perioada de început a Evenimentului zilei, când era mai gras, purta geacă și avea părul lung. În acest caz, șirul acuzațiilor n-a ocolit nici măcar aspectul fizic al „odiosului personaj bucureștean”, care arată ca „un libidinos
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în Basarabia? Lumină sub cerul Nordului - un pământ numit Estonia Am fost o dată în America Basarabia: experimentele continuă Comuniști, anticomuniști și restul poporului - peisaj în mișcare Ostracizații Europei Mâzgă în Republică II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice Episodul I - Ion Druță și Crăciunul pe stil vechi Episodul II - Inadecvare la realitate sau elogiu nesimțirii Episodul III - Intelectualul ca diversiune Despre echilibru Singur pe margine sau despre profesiunea de scriitor Ai noștri tineri la Berlin Cartea în carantină
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
obiectul pe care îl reprezintă. Ca secunditate, indicele implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de sînge (emblemă a unei crime atroce comise în preajma unei biserici) configurează imaginea lui Crist consacrată de tradiția imagologică. În plan lingvistic intră în categoria semnelor indiciale pronumele demonstrative, pronumele personale, adverbele aici/acolo, numele proprii; * semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici printr-o relație fizică, nici printr-o relație de similaritate; raportul cu obiectul este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
previzibile (ca un clișeu) sunt "evenimentele" din romanul lovinescian citind paginile despre sejurul lui Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în ipostaza
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
admitem, un eastern, înaintînd spre estul extrem și spre lumile noi (pentru el), cu etnotipologie, curente de gîndire și psihologie specifice. A da o imagine intensă, coroborată, a tuturor domeniilor de interes vital pentru Celălalt înseamnă a construi o perspectivă imagologică adecvată, perspectivă în care-l situează Elvira Sorohan (8). Amestecul de anecdotă și pitoresc vizual, de reflecție istoriografică și observație sociologică se subordonează voinței de a cuprinde cu toate mijloacele de investigație o lume complexă, față de care diferențele sînt enorme
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că același lucru se întâmplă când ochii (cei conectați la sistemul nervos sau doar cei ai minții) fixează abisul ascuns de o "braguette". Iar surprizele pot fi dintre cele mai neplăcute. Există în abisurile oceanice ale inconștientului marinăresc de la serviciul imagologic un motiv al evitării sus-numitei "fouine": este vorba de prea marea apropiere a trupului fonetic al curioasei jivine de un alt cuvânt, "gouine", deloc plăcut imaginarului macho-sexist-heteros. Elementele de morfologie corporală cele mai frecvente merită a fi desprinse întrucât ele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, I Cuvinte, traducere din limba elenă Ștefan Lacoschitiotul, Chilia " Bunei Vestiri", Schitul Lacu, Sf. Munte Athos, 2000. Vezi pag. 144 pentru pasajul citat. 97 Vezi Imaginea românilor în spațiul lingvistic german (1775-1918), studiu imagologic semnat de Klaus Heitmann, apărut la o editură din Köln în 1985, cu o traducere românească în 1995 (Editura Univers), susținută financiar de o fundație al cărui fondator este un american de origine maghiară (deci funciarmente anti-român, ar zice funarezii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fixează în limite nete, devine un monument.259 În opoziție cu această fixare și izolare, discutată de Oreste Macrì, există, după părerea noastră, și tendința contrarie de a despovăra cuvântul, de a-i oferi un halo de imponderabilitate, de lejeritate. Imagologic Quasimodo alătura cuvântul și unor prezente impregnate de luminozitate și evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al cărui centru este, ca în Apăstătută, lacul. Totuși, în cazul lui Leoaprdi nu avem de-a face cu o artă poetica, aici măsurându-se nivelul deviației de la model. În viziunea lui Quasimodo mecanismele creației sunt condiționate atât de bogăția imagologica a naturii exterioare, atunci când interioritatea poetului se deschide spre ea, cât și de prezentele felurite (cuvinte, glasuri, chipuri) ce aparțin trecutului. Efortul de a plăsmui versul pare încununat de succes dacă materialul imagistic oferit de natură, odată cernut, se concretizează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
măsură reprezintă acestea influențe leopardiene și în ce fel se distanțează de modelul maestrului? S-ar putea calcula, pornind de aici, anvergură deviației, adâncimea rupturii de model? Lectură atentă a contextelor de apariție demonstrează co-ocurența termenului vânt cu două elemente imagologice tipic quasimodiene: corde și chitarre, ambele contribuind la trasarea unor viziuni impregnate de tristețe, în care apare formă de plural că într-un ecou al poeticii leopardiene a cuvântului vag. În alte versuri vântul și coardele de chitare adâncesc starea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
plenar în veacul romanticilor. Trăind în inima unei capitale imperiale multiculturale, eruditul principe va fi remarcat clivajele și ciocnirile dintre civilizații, pe care, de altfel le explorează cu nedisimulat interes, valorificând un repertoriu bogat de tăieturi și șlefuiri ale fațetelor imagologice, de la observația directă la constructul legendar. Astfel, cititorul este purtat prin relieful mai multor registre de viață și de mentalitate, de la Nastratin Hogea la revoltele ienicerilor, din Fanarul cărturăresc în intrigile de palat, de la originea bacșișului la medicina populară albaneză
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
între maximul formulei inovatoare, moderniste, și minimul formulei tradiționaliste, neobizantine, care-l determină pe critic să-l decreteze drept precursor al lui Blaga. Ovdiu S. Crohmălniceanu semnalează filonul expresionist atât în proza, cât și în poezia acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-i fac nici un serviciu"129. Este fără îndoială un discurs critic la adresa clerului, care, așa cum aminteam în deschiderea prezentei teze, se răsfrânge asupra Bisericii, lucru arătat explicit și în fragmentul din articolul mai sus citat. Nu voi intra în amănunte imagologice, pornind de la fastul regal al înaltei ierarhii din Constantinopolul întâiului mileniu creștin, căruia Biserica românească îi este tributar și nici nu voi apostrofa modul în care actualmente, plecând de la veșminte și până la tipic lingvistic, Biserica și-a păstrat nota imperială
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
din Tanacu a mai făcut ieri o exorcizare"136, sau "Diavol în sutană"137 arată clar cum asocierea extremă a cuvintelor preot asasin sau diavol sutană, lovește din plin nu doar credința într-un slujitor al Bisericii, ci întreg ansamblul imagologic al Bisericii, preotul, cum am arătat într-un capitol anterior, fiind multiplicator al imaginii acesteia. Din relatările clericilor pe care i-am abordat pe acest subiect în perioada de debut a cazului Tanacu, am constatat cum credincioși practicanți sau persoane
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
absolut modernă, un roman despre Celălalt sau despre imaginea noastră răsfrântă în privirea Celuilalt. Prin acest fapt el se cere revalorificat la mai bine de o sută de ani de la apariția sa, ca material extraordinar de bogat pentru un studiu imagologic. 3.2. Concetățeanul meu: străinul acesta Mara e bănățeancă de când se știe. Casa din Radna în care și-a crescut copiii i-au dat-o părinții ca zestre. Bârzovanu, bărbatul ei, răposatul, așa cum a fost, tot a lăsat copiilor ei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-i drept la nivel superficial o relație afectivă între un exponent al nației române și unul al celei germane. Din text transpare ideea unei incompatibilități de tip erotic între cele două etnii. Ceea ce e interesant e faptul că celebrul studiu imagologic al lui Klaus Heitmann dedicat perioadei istorice care ne interesează (1775-1918) susține același lucru, de această dată din punctul de vedere al unui german. Distinsul romanist de la Heidelberg se oprește asupra reflecțiilor lui Rudolf Berger despre erotismul româncei și atracția
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din limba engleză de dr. Suzana Holan, Editura Anima, București, 1995. Gray John, Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, traducere de Nicolae Damaschin, Editura Vremea, București, 1998. Heitmann Klaus, Imaginea românilor în spațiul lingvistic german (1775-1918) -Un studiu imagologic, traducere și introducere de Dumitru Hîncu, Editura Univers, București, 1997. Hitchins Keith, Conștiință națională și acțiune politică la românii din Transilvania (1700-1868), ediție de Pompiliu Tudor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987. Ianoși Ion, Sublimul în estetică, Editura Meridiane, București, 1983. Jankélévitch
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]