423 matches
-
și de a se comporta, un caracter contrar actelor morale, prezența nebunului a făcut ca acesta să se transforme Într-un personaj aparte, iar manifestarea publică a nebuniei să devină un „spectacol”. Acestea Însă, la rândul lor, presupun o anumită „imagologie” specifică nebunului și nebuniei. Analiza imaginii nebuniei este esențială În cunoașterea acesteia, Întrucât ea este cea care marchează prezența nebunului și prima care favorizează accesul la cunoașterea nebunului. Pentru Înțelegerea nebuniei, trebuie precizat faptul că imaginea acesteia reprezintă „limbajul simbolic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale imagologice. Cu puține excepții, nebunul nu se consideră diferit de ceilalți ci, dimpotrivă, el Îi consideră pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la Clinica de la Salpetrière din Paris. S. Freud transferă „spectacolul medical” al cazurilor clinice În „dialoguri de intimitate”, psihanaliza vizând În special „privirea interioară” a „cazului”, mai exact „imaginea simbolică” a Inconștientului său: vise, acte ratate, complexe, frustrări, etc. Această imagologie a nebuniei ne servește la Înțelegerea naturii speciilor nebuniei din punct de vedere psihomoral. Nebunia nu este, În mod exclusiv, o boală psihică, un fenomen uman complex, un mod de a fi și un mod de a se Înfățișa al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
discursul intelectual preocupat de precizie, disocieri, sinteză, dar și pentru construcție și orizonturi ample. Este originală viziunea filologico-istorică asupra manipulării imaginii lui Vlad Țepeș în lumea germanică - și mai târziu în tot Occidentul - prin versiunea Dracula, într-o lucrare de imagologie: Răstălmăcirea lui Țepeș (1992). Micromonografia Panait Istrati și Kominternul (1994) abordează, cu instrumentele sociologiei literare, o miză interzisă anterior: cauza „morții civile” a lui Panait Istrati, dictată de Komintern. „Adio, domnule Maiorescu!” (1995), la origine lucrare de doctorat, urmărește posteritatea
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
sus, în procesul de formare al pihozelor sociale revine într-o măsură covârșitoare discursului colectiv purtător al unor ideologii totalitare. Acest discurs are rolul „manipulării verbale” prin persuasiune, la care se va mai adăuga, cu o valoare emoțională sporită, și imagologia repetitivă, ambele combinate și integrate în mass-media. Manipularea verbal imagistică (presă, TV, reclame, mode, discursuri politice, buletine de știri-informații, adunări populare, propaganda politică etc.) vor folosi un anumit limbaj public caracterizat prin următoarele: simplu și clar, de adresă imdeiată și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dificultăți sau blocaje de comunicare între autoritate și populație. Se produc conflicte de muncă. Apar manifestări de protest de tipul grevelor, etc. Un rol esențial în geneza psihozelor colective în societatea deschisă revine mass-mediei. Aceasta, prin intermediul discursului public și prin imagologia TV, cultivă modele, atitudini și conduite care sunt acceptate și imitate imediat, în mod ireflexiv. Acest aspect are o mare importanță practică și o semnificație particulară, întrucât în societățile deschise mass-media devine o sursă paideică dominantă în viața socială, mergând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a puterii de sugestie a imaginilor. Acțiunea repetată a audio-vizualului va sfârși printr-o adeziune automată, inconștientă și involuntară, de tipul unei comunicări empatice. Omul va înceta să mai gândească singur, acceptând și așteptând ceea ce i se oferă din partea mass-mediei. Imagologia persoanei umane, va domina aspectul formal-extern al acesteia, sfârșind prin a o reduce exclusiv la aceasta. Ea este autentică, dar ireală, întrucât anulează sau reprimă identitatea interioară de fond a individului. Asistăm la o răsturnare valorică a tipurilor umane: eroii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță, 1996) -, însemnările despre „anii din urmă” sau despre „strada depozitului”, anatomia „Valahiei de mucava”, ca și studiile privind epoca veche a literaturii române, prezente în cartea Între hanger și sofa (1998), cele de imagologie despre perioada interbelică din Tentația Orientului ș.a. sunt tot atâtea capitole ale unui fals tratat de patologie culturală zonală, în redactarea căruia prozatorul s-a implicat de la debut. SCRIERI: Povestiri cu strada depozitului, București, 1985; Însemnare despre anii din urmă
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și cosmos ca elemente de semn contrar, coexistente în imaginarul popular românesc. În Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București, Marele Premiu al ASPRO ș.a.), O. urmărește modul în care s-au născut, au evoluat și au supraviețuit (sau au dispărut) stereotipurile referitoare la evrei. Traseul acestei evoluții începe cu
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
care se compune „evreul generic”, „abstract” și „virtual” sunt urmărite exhaustiv, de la portretul fizic și profesional la cel moral și intelectual, de la portretul magico-mitologic la cel religios, fiecare dintre aceste portrete fiind dezvoltat în câte o secțiune separată. Studiul de imagologie etnică este dublat de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
românească, București, 1989; Cutia cu bătrâni, București, 1995; Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, București, 1997; Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture. A Comparative Approach, București, 1999; Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, București, 2001. Traduceri: Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, postfața edit., București, 1994 (în colaborare cu Gabriela Oișteanu). Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, „Grădina de dincolo”, LCF, 1980, 9; Sorin Titel, Folclorul în lumina
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian pentru a-și potrivi ceasurile de Întâlnire. Întâlnirile devin o confruntare Între două imagologii susținute de două delimitări reciproce clare, Între lumea celor ce intervin și lumea celor asupra cărora se intervine. Rămâne sugestia că rezultatele intervențiilor sociale În respectivele comunități defavorizate nu vor da satisfacție nici uneia dintre părți până la rezolvarea dilemei celor două
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conlocuitoare. Mulți români își imaginează în continuare că toți țiganii sunt „bișnițari”, adică speculanți cu valută sau hoți de cai-putere. Pentru a cunoaște mai bine stereotipurile în care majoritatea românilor se adăpostesc confortabil ne-ar trebui mai multe cărți de imagologie culturală. „Imaginea țiganilor în cultura română” ar putea fi un bun subiect de teză doctorală în antropologie sau literatură. Testul integrării țiganilor în viața publică a României va da, într-un anumit sens, măsura capacităților autohtone de recunoaștere a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s-o oculteze pe cea reală, concretă. Reperele sunt din ce în ce mai greu de jalonat. „Lumea nouă”, a imaginarului virtual, ne cotropește. Realul este lecturat prin simple reprezentări despre felul cum acesta ar putea să arate. Să dăm atenție unui specialist al imagologiei moderne, printr-un citat mai lung, care nu mai are nevoie de nici un comentariu: Proliferarea de imagini în societatea tehnică de reproducere generalizată și de comunicare masivă a dat naștere unei iconosfere artificiale, omniprezente și vexatorie. Publicitate fixă sau animată
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații și a unei instruiri ordonate și complete, schimbările sociale, transplantarea Într-un alt mediu sociocultural, deprecierea valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori negativi familiali sau absența familiei etc. Imagologia Nebuniei morale Dintotdeauna, prezența nebunului și actele sale au fost urmărite cu surprindere atrăgând atenția. Manifestările nebunului apar ca fapte neobișnuite, nefirești, adesea violente, sau ca expresie a unei profunde stări de nefericire, bizare și de neînțeles, periculoase și imprevizibile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și de a se comporta, un caracter contrar actelor morale, prezența nebunului a făcut ca acesta să se transforme Într-un personaj aparte, iar manifestarea publică a nebuniei să devină un „spectacol”. Acestea Însă, la rândul lor, presupun o anumită „imagologie” specifică nebunului și nebuniei. Analiza imaginii nebuniei este esențială În cunoașterea acesteia, Întrucât ea este cea care marchează prezența nebunului și prima care favorizează accesul la cunoașterea nebunului. Pentru Înțelegerea nebuniei, trebuie precizat faptul că imaginea acesteia reprezintă „limbajul simbolic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale imagologice. Cu puține excepții, nebunul nu se consideră diferit de ceilalți ci, dimpotrivă, el Îi consideră pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la Clinica de la Salpetrière din Paris. S. Freud transferă „spectacolul medical” al cazurilor clinice În „dialoguri de intimitate”, psihanaliza vizând În special „privirea interioară” a „cazului”, mai exact „imaginea simbolică” a Inconștientului său: vise, acte ratate, complexe, frustrări, etc. Această imagologie a nebuniei ne servește la Înțelegerea naturii speciilor nebuniei din punct de vedere psihomoral. Nebunia nu este, În mod exclusiv, o boală psihică, un fenomen uman complex, un mod de a fi și un mod de a se Înfățișa al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în administrarea unei instituții publice (deci de stat) cu caracter comercial și financiar, Fondul Proprietății de Stat (FPS), fiind teoretic de vânzare. Un slogan extrem de puternic a fost inventat și scandat în piețe sau scris pe garduri, pentru a bântui imagologia populară "nu ne vindem țara" și a induce frica de "proprietarii străini" și de șomaj. Între 1997 și 1999, odată cu pierderea puterii de către "foștii comuniști", statul a încercat să se retragă din ce în ce mai mult din economie. Au fost luate măsuri radicale
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a acțiunii și pasiunii /35 I.2.c.1. De la acțiune la ideologie /36 I.2.c.2. De la acțiune la pasiune /38 I.3. "Puterea imaginii" și "imaginile puterii" /40 I.3.a. Anatomia imaginii /40 I.3.b. Imagologie /47 PARTEA a II-a SEMIOTICA APLICATĂ DINCOLO DE SEMIOTICA SOCIALĂ /53 ÎI. Identități culturale textuale corporatiste, politice și literare /53 ÎI.1. Identitate textuala corporatistă /56 ÎI.2. Comercializarea identității vizuale britanice prin parfumuri marca Burberry /58 ÎI.2.a
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
vrăjitorie. În al patrulea rând, nu mai ține de apariție, ci se transformă în simulație". Această pendulare între diferitele înțelesuri ale imaginii sugerează complexitatea termenului și, în același timp, obligativitatea menționării unui alt concept din sociopsihologie, si anume cel de imagologie, care "cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele" (DEX, 1996: 475). I.3.b. Imagologie socioculturala (auto)percepția românilor Am menționat în "Spre o semiotica socială" că atât imaginea, cât și imagologia au
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]