423 matches
-
unde cercetarea influențelor și a surselor e Înlocuită de studiul interacțiunii modelelor culturale, al literaturilor și al culturilor „periferice”, privite dinăuntru, prin prisma afirmării specificității și identității acestora În concertul internațional. 2.2. Al doilea argument adus În favoarea cercetărilor de imagologie comparată vine să completeze și să explice schema de până acum, În care, după ce, inițial, am pus accentul pe relația dintre un cadru referențial și imaginea sa ipostaziată Într-o anumită formă de cunoaștere, am insistat apoi pe ideea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ideea ca această imagine să fie proprie respectivului cadru referențial, să reprezinte o reflectare directă a acestuia, și nu una deformată de sistemul de referință al unui observator exterior. Plecând de la această situație, trebuie adus În discuție faptul esențial că imagologia comparată nu are În vedere o relație de tip binar, intervenită Între un cadru de referință și imaginea noastră despre acel obiect, ci un set complex de relații, generat de interacțiunea a cel puțin șase elemente principale. Astfel, avem un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intercunoaștere absolută (Ion cel ideal al lui Toma diferă și el de Ion cel real), ci Întotdeauna elementul esențial al intercomunicării umane este dat de anumite reprezentări, imagini ale celuilalt și ale propriei identități. Pentru definirea domeniului de studiu al imagologiei comparate, aceste observații prezintă interes special datorită punerii În evidență a raportului dintre imaginea de sine și imaginea celuilalt, relație fundamentală pentru cercetările de alteritate. Într-adevăr, chiar În eventualitatea În care nu acordăm atenție cadrului de referință, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de verificare și de apreciere a diferitelor reprezentări. 2.3. Chiar dacă studiul imaginilor poate constitui o modalitate de analiză privilegiată, nu trebuie să uităm nici faptul că apelul la cadrul referențial al acestori imagini rămâne, mereu, o posibilitate deschisă. Desigur, imagologia comparată studiază reprezentări sociale cum ar fi prejudecățile naționale sau imaginile etnice, urmărindu-le geneza, evoluția și modul În care s-au răsfrânt la nivel politic sau cultural, În producțiile artistice sau În relațiile internaționale, fără a-și propune să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Însușirile sau caracteristicile naționale ale diferitelor popoare. Totuși, În măsura În care investigarea autentic științifică a unor asemenea Însușiri (modalități specifice de percepție și de interpretare a lumii, trăsături stilistice, atitudini comportamentale etc.) nu este alterată de prejudecăți ideologice, naționaliste, fără Îndoială că imagologia nu poate refuza relaționarea anumitor reprezentări cu anumite Însușiri colective, bineînțeles, cu toată precauția reclamată de o atare perspectivă. Și În acest domeniu se remarcă o emulație interdisciplinară, de la studiile interbelice de morfologie a culturii, vizând delimitarea „matricilor stilistice” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cu atât mai mult va fi interesată În această direcție istoriografia, pentru care raportarea procesului imagologic la o realitate istorică referențială va rămâne, fără Îndoială, o permanentă tentație. 3. Literatura comparată Istoria literară comparată este disciplina cea mai apropiată de imagologia comparată. Dacă domeniul alterității nu ar fi revendicat În egală măsură de alte științe interesate, - existând, prin aceasta, posibilitatea constituirii unei discipline de sinteză cu profil autonom și specific -, fără Îndoială că imagologia ar rămâne o simplă ramură a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
comparată este disciplina cea mai apropiată de imagologia comparată. Dacă domeniul alterității nu ar fi revendicat În egală măsură de alte științe interesate, - existând, prin aceasta, posibilitatea constituirii unei discipline de sinteză cu profil autonom și specific -, fără Îndoială că imagologia ar rămâne o simplă ramură a literaturii comparate. 3.1. Necesitatea abordării imaginilor naționale În cadrul programului de studii al literaturii comparate a fost subliniată Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Louis Paul Betz fixa, ca temă comparatistă, „aprecierile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
argumenta, din punct de vedere teoretic, necesitatea studierii problemei „străinul așa cum este el privit”, considerată un domeniu de viitor al comparatisticii; pe de altă parte, va ilustra el Însuși, În mod aplicat, această tendință, printr-o serie de lucrări de imagologie, În care lansează conceptul de „miraj” - ca formă specifică de hetero-imagine națională -, termen folosit și astăzi În studiile dedicate alterității. Orientarea imagologică e susținută, după cel de-al doilea război mondial, de către continuatorul său, M.F. Guyard, care o teoretizează În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În sinteza sa de literatură comparată (1965), la fel cum Îi acordă spațiu alți doi autori francezi ai unui tratat de comparatistică, Cl. Pichois și A.M. Rousseau (1967). Este interesant faptul că, În pofida acestei Îndelungate cariere, Îndeosebi de tradiție franceză, imagologia comparată a avut de suferit, În perioada postbelică, o serie de atacuri deosebit de virulente venite din spațiul literaturii comparate, adică tocmai din cadrul domeniului care Îi dăduse viață. Ele au fost inițiate În 1953, prin autoritatea lui R. Wellek, care afirma
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În 1953, prin autoritatea lui R. Wellek, care afirma că imaginea unei țări În literatură nu poate constitui obiectul științei literare. Utilizând și alte surse decât textul literar, adoptând o perspectivă indiferentă față de valoarea artistică și specificitatea literară a acestuia, imagologia s-ar situa, astfel, pe un teren extraliterar; În consecință, problematica sa ar aparține, În mod exclusiv, domeniului științelor sociale. Dincolo de această excludere necesară din rațiuni ce țin de clasificarea disciplinelor, imagologia era considerată o prezență de-a dreptul nocivă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
față de valoarea artistică și specificitatea literară a acestuia, imagologia s-ar situa, astfel, pe un teren extraliterar; În consecință, problematica sa ar aparține, În mod exclusiv, domeniului științelor sociale. Dincolo de această excludere necesară din rațiuni ce țin de clasificarea disciplinelor, imagologia era considerată o prezență de-a dreptul nocivă În spațiul științei literaturii, care ar deturna atenția cercetătorilor de la dimensiunea estetică fundamentală, imanentă, a textului literar, În favoarea unor aspecte sociologice exterioare acesteia. În sfera comparatisticii, criticile lui Wellek au cunoscut un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
explicabile tot prin factori morfopoetici, formali, ținând de natura specificității și „imanenței” literare. Privite din afară, contestările evocate pot fi puse, În fond, pe seama vocației multidisciplinare a studiului alterității, constituindu-se astfel Într-un argument suplimentar În favoarea depășirii limitelor impuse imagologiei de către istoria literară și a articulării sale Într-o disciplină mai complexă. Era firesc Însă ca prea apăsata subliniere a factorului estetic În defavoarea celui sociologic să producă, În cele din urmă, o reacție adversă și În cadrul comparatisticii. Pe fondul acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
complexă. Era firesc Însă ca prea apăsata subliniere a factorului estetic În defavoarea celui sociologic să producă, În cele din urmă, o reacție adversă și În cadrul comparatisticii. Pe fondul acesteia, ultimele decenii ale secolului XX au cunoscut o nouă Înflorire a imagologiei În spațiul literaturii comparate. Meritul revine Îndeosebi comparatiștilor din universitățile germane care au creat o veritabilă școală de imagologie comparată și au acreditat denumirea disciplinei (Komparatistische Imagologie), ilustrând-o atât prin contribuții teoretice care definesc problematica și obiectul său de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
urmă, o reacție adversă și În cadrul comparatisticii. Pe fondul acesteia, ultimele decenii ale secolului XX au cunoscut o nouă Înflorire a imagologiei În spațiul literaturii comparate. Meritul revine Îndeosebi comparatiștilor din universitățile germane care au creat o veritabilă școală de imagologie comparată și au acreditat denumirea disciplinei (Komparatistische Imagologie), ilustrând-o atât prin contribuții teoretice care definesc problematica și obiectul său de studiu, cât și prin numeroase cercetări aplicative. Se remarcă cercetători ca Hugo Dyserinck, cunoscut prin studiile sale privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fondul acesteia, ultimele decenii ale secolului XX au cunoscut o nouă Înflorire a imagologiei În spațiul literaturii comparate. Meritul revine Îndeosebi comparatiștilor din universitățile germane care au creat o veritabilă școală de imagologie comparată și au acreditat denumirea disciplinei (Komparatistische Imagologie), ilustrând-o atât prin contribuții teoretice care definesc problematica și obiectul său de studiu, cât și prin numeroase cercetări aplicative. Se remarcă cercetători ca Hugo Dyserinck, cunoscut prin studiile sale privitoare la imaginile naționale prezente În scrierile simboliștilor belgieni de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin numeroase cercetări aplicative. Se remarcă cercetători ca Hugo Dyserinck, cunoscut prin studiile sale privitoare la imaginile naționale prezente În scrierile simboliștilor belgieni de limbă franceză (studii care au reabilitat acest gen de cercetări), precum și prin cele referitoare la problematica imagologiei, Klaus Heitmann, specialist În literaturile romanice moderne, sau Manfred Fischer, autor al unei lucrări care se ocupă de istoria studierii imaginilor naționale, văzută tocmai ca o componentă a istoriei literare comparate. Dincolo de depășirea unei etape În evoluția comparatisticii, succesul imagologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imagologiei, Klaus Heitmann, specialist În literaturile romanice moderne, sau Manfred Fischer, autor al unei lucrări care se ocupă de istoria studierii imaginilor naționale, văzută tocmai ca o componentă a istoriei literare comparate. Dincolo de depășirea unei etape În evoluția comparatisticii, succesul imagologiei s-a bazat Însă și pe un efort pluridisciplinar, concretizat prin apelul la istoria mentalităților, ca și la unele cercetări de sociologie sau de psihologie socială. 3.2. Istoria culturală și istoria mentalităților au Împrumutat studiilor de alteritate din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la istoria mentalităților, ca și la unele cercetări de sociologie sau de psihologie socială. 3.2. Istoria culturală și istoria mentalităților au Împrumutat studiilor de alteritate din sfera comparatisticii Îndeosebi sursele și tehnicile lor de lectură. Desigur, principalul material al imagologiei literare rămâne textul literar - chiar cel de bună calitate artistică -, tocmai acesta conținând, de obicei, imagini ale celuilalt complete, nuanțate și, În același timp, puternic reprezentative social. Dar dacă vrem să depășim simpla Înregistrare a unei imagini naționale, așa cum apare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
extraliterare, specifice muncii istoricului: documente ce consemnează circulația cărților, a oamenilor și a mărfurilor, presa, almanahul, calendarul, corespondența privată, documentele figurative, imagini grafice sau plastice, care traduc În limbaje diverse tiparele de sensibilitate ale unei societăți. Oricum, obiectivul principal al imagologiei literare Îl constituie studiul literaturii, iar sursele adiacente o ajută, În fond, să rezolve probleme specific literare, descifrarea imaginilor prezente În textul beletristic dezvăluindu-i niveluri estetic semnificative, care ar rămâne altminteri obscure. Oricum, pentru a sta mai aproape de specificul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
iar sursele adiacente o ajută, În fond, să rezolve probleme specific literare, descifrarea imaginilor prezente În textul beletristic dezvăluindu-i niveluri estetic semnificative, care ar rămâne altminteri obscure. Oricum, pentru a sta mai aproape de specificul metodelor și al conceptelor sale, imagologia literară a folosit, În mod tradițional, mai ales surse și elemente de analiză din domeniul literar. O dată, de texte cum ar fi cele aparținând cărților populare, literaturii de colportaj, „subliteraturii” de almanah, de consum, prozei de serie - considerată „eretică” de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
material, exterior, al realității literare, de interes preponderent sociologic (studierea cunoașterii limbilor străine, a circulației cărților și revistelor, a traducerilor, adaptărilor și prelucrărilor, a lecturii, bibliotecilor, librăriilor și saloanelor literare etc.). Ca și În cazul altor discipline care studiază alteritatea, imagologia literară nu abordează problema relațiilor În sine, ci doar ca o etapă preliminară În studiul imaginilor, relațiile jucând un rol foarte important În constituirea reprezentărilor, dar fiind lipsite de relevanță atâta vreme cât sunt privite separat și scoase din contextul mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
trebuie să reflecte neapărat acest proces, deoarece „sursologia” și studiul exclusiv al influențelor (care au dominat, cu consecințe negative, comparatistica, mai ales În perioada interbelică) prejudiciază Înțelegerea corectă a fenomenului, atât a relațiilor, cât și a reprezentărilor literare. Studiile de imagologie comparată literară, sprijinite, În principal, pe aceste două elemente (analiza de text și cercetarea relațiilor literare) au conturat mai ales imagini de genul „mirajelor”, al „miturilor naționale” fixate În literatura diferitelor popoare: „mitul” german sau cel englez În literatura franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
timp, de loc, de trăsăturile societății reflectoare sau de perspectiva socială, fără a mai vorbi de opticile personale, subiective, ale feluriților scriitori. Importanța clișeelor și a stereotipiilor naționale pentru studiul alterității reprezintă un alt element remarcat În mod pertinent de imagologia literară, iar abordarea insistentă a acestui domeniu are loc pe fondul contactului interdisciplinar cu psihologia socială. Se remarcă utilizarea de către imagologi a unor noțiuni din sfera psihologiei („auto-” și „hetero-imagine”, ideea relaționării și a interacțiunii existente Între aceste două concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scriitori. Importanța clișeelor și a stereotipiilor naționale pentru studiul alterității reprezintă un alt element remarcat În mod pertinent de imagologia literară, iar abordarea insistentă a acestui domeniu are loc pe fondul contactului interdisciplinar cu psihologia socială. Se remarcă utilizarea de către imagologi a unor noțiuni din sfera psihologiei („auto-” și „hetero-imagine”, ideea relaționării și a interacțiunii existente Între aceste două concepte etc.), sesizarea faptului că psihologia socială oferă o serie de teorii riguroase cu privire la gândirea În stereotipuri, de neocolit pentru cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etc.), sesizarea faptului că psihologia socială oferă o serie de teorii riguroase cu privire la gândirea În stereotipuri, de neocolit pentru cel care studiază acest fenomen, fie chiar și În spațiul literaturii. 4. Psihologia socială Creionarea unui bilanț coerent al studiilor de imagologie aparținând psihologiei sociale, fie În forma istoricului cercetărilor, fie În cea a prezentării rezultatelor sale la zi, reprezintă o sarcină dificilă. Acest lucru nu se datorează numai faptului că numărul lor este foarte mare, ci și altor două motive principale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]