549 matches
-
așezat pe pula care îmi țâșnise din pantaloni rupându-i. Am cântat în continuare, în timp ce ea se legăna pe mine. Am juisat elegant în ea. - Mmm, a zis. - Mmm, am zis și eu. Mmm. Mmm. Parcă era și un cântec imbecil de la Crash Test Dummies cu aproximativ același text. Rușinat de banalitatea sunetelor pe care tocmai le emisesem, am făcut „Ghrldâbâmk“. - Brzzzzvfl, a zis Ecaterina. - Ai terminat? - Da. - Atunci dă-te jos. A coborât de pe mine și a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil. Vreau să stau de vorbă cu preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu îți răpesc prea mult din prea puținu-ți timp. - Frate Alex, zise tipul spumegând, ești inconștient, din câte observ. Îndrăzneala ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îi dai afară sau nu? - Nu! - Bine. Bine, lasă. Rezolvăm treaba cu toată lumea de față, deși preferam altfel. Nu-i nimic. Să rămână. Ok. Deci problema e următoarea: voi ăștia sunteți pur și simplu mult, dar vai, foarte mult prea imbecili și pisălogi. - Frate... - Nu mă întrerupe, maestre, că-ți fut o labă... Fii atent, fii atent, ia aminte: după cum își poate da seama orice idiot din încăpere, adică voi toți, ședințele astea sunt ceva pentru băbuțe, nu pentru bărbați. Bla-bla-bla-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
retro Lilith!“ Belbo rămase drept În jilț, cu frânghia de gât. Uriașii nu mai trebuiau să-l țină. Dacă ar fi făcut o singură mișcare falsă, ar fi căzut din poziția aceea instabilă, iar lațul i-ar fi strâns gâtul. „Imbecililor“, striga Agliè, „cum o să-l mai punem pe axul lui?“ El se gândea la salvarea Pendulului. Bramanti surâdea: „Nu vă faceți griji, domnule conte. Aici noi nu amestecăm vopsele, ca dumneavoastră. Acesta este Pendulul, așa cum a fost conceput de Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și puțină iritare. Cine erau ăștia care se țineau după noi și noi nu puteam să-i lăsăm în urmă? suna de fapt întrebarea. „Rapotan și Penciu. Niște ciudați care te strâng de gât când vorbesc cu tine. Genul brută imbecilă: întâi lovesc, pe-urmă întreabă. Au motor de 1.8, ca și-al meu. Nu pot să scap așa ușor de ei.“ Maria s-a încruntat. Știa că-i ascund ceva. O zi frumoasă, rece, cu un soare splendid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Voltaire susținea cumcă iubirea de binele public în Franța nu este decât o himeră și că francejii nu sunt cetățeni, ci o simplă plebe ordinară, Franța era cu mult superioară stărei actuale din România și, cu toate acestea, bunul dar imbecilul rege Ludovic XVI trebui să plătească cu capul, în ziua de 21 ianuariu 1793, nesocotita sa toleranță. Regele Carol I al României n-ar trebui să piardă din vedere că legile naturii nu se pot altera, că prin urmare aceleași
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altfel. Parcă mai umilitor decât altădată, dar nu știu de ce. Pentru că nu a știut să mi-l ofere, a făcut-o mecanic, din obligație. Anul 2002 Ascult la radio o selecție din ceea ce noi numeam blues (de fapt slow-urile imbecile, cu sirop de roze ale anilor '90). Melodii pe ritmul cărora cred că am dansat de sute de ori în riturile noastre de împerechere din căminele studențești. Mă întreb unde și cum a putut să dispară frenezia din acei ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai presus de orice, atitudinea personalului bibliotecii niște savanți (da, niște savanți !) serviabili, gata oricând să te ajute cu un sfat de specialitate, cu o vorbă bună etc. etc. Nu mă simt nici urmărit, nici agasat de comportamentul inert și imbecil al "doamnelor" ce domină bibliotecile publice din București și din țară cu excepția notabilă a Bibilotecii Centrale Universitare din București (BCU). În sala de lectură de la BPU Geneva se poate intra cu o tonă de cărți, miriade de pixuri, aparate de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceasta postmodernă în care sunt exilat. 15 ianuarie 2004 Astăzi am lucrat ca profesor suplinitor (remplaçant, în limbajul curent) într-un colegiu din Geneva. Am ținut ore de matematică și istorie. Amplasat într-un cartier bogat, frecventat de copii bogați, imbecili și fără cea mai mică urmă de responsabilitate. Imposibilă relație profesor-elev. Toate verigile tradiționale ale pedagogiei sunt rupte. Nu mai există respect față de profesor, nu mai există note; capacitatea de a pedepsi a profesorului a devenit quasi-nulă. Meseria se feminizează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Hârtie de proastă calitate (ca mai toate timbrele emise în România, îți dai seama imediat că este vorba de un timbru de Lumea a Treia...), plus un desen special pentru Zece ani de la deschiderea negocierilor de aderare la UE. Mesaj imbecil, inutil, grotesc, "festivism" românesc cu iz de Cântarea României, când orice motiv politico-ideologic era bun pentru a serba ceva. Memoria comunismului are mâna lungă. 17 ianuarie 2005. Tocmai s-a terminat "Miss Piranda 005", spectacol organizat la Sala Palatului din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana care dădea anunțul nu dorea să angajeze un negru, spunea "caut persoană de tip caucazian"... Privesc fără a urmări atent o emisiune imbecilă de divertisment pe TV5, singurul post care poate fi privit aici în Canada nu are publicitatea care confiscă tot programul, ca în cazul celorlalte canale. Emisiunea este una tipic franțuzească, cu mult public, multe culori, conversație superficială bazată pe sentimente
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
miros de mititei, vrând să-l ia în derâdere pe un provincial, l-a întrerupt mitocănește spunându-i: "Lasă-ne, băi, cu chestiile astea venite de la Huși!" Nu a fost singura dată când mi-a fost dat să observ un imbecil complex de superioritate neacoperită care se manifestă la inși care, neavând nici un alt merit decât pe acela de a se fi născut în Capitală sau, cel puțin într-un mare centru județean, îi iau peste bombeu pe cei care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă/ Și văd Îndrăgostiți la ceasuri sau cârciumile ce-s ticsite/ Și escapade, și popasuri, iubirile mereu trăznite./ Când orice osândit Își duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mare“. George se simțea atât de nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Tom, în parte pentru că era prea mâniat pe el, în parte fiindcă pornise de la ideea preconcepută că Tom va îndruga numai minciuni ca să se apere. Furia lui împotriva lui Tom era amplificată de cunoașterea faptului că propria lui politică imbecilă îl introdusese pe băiat în scenă. Turbarea lui împotriva lui George, ca și convingerea că George stătea la originea tuturor păcătoșiilor, provenea din surse mai vechi și mai profunde. John Robert primise marți dimineața la Institut lunga scrisoare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
România Liberă“ (nu mai pun linkurile), toate ziare așa-zise quality - cel puțin sunt marketate așa. Deci sunt un cititor premium, nu? Dar administratorul meu de bloc care citește „Libertatea“ și ziarul „Ziarul“ ce este? Un cititor diesel? Un cititor imbecil? El poate fi vreodată premium citind presă non-quality? Alt exemplu: sunt profesor universitar, predau mecanică cuantică, sau sunt scriitorul Radu Cosașu. În ambele cazuri citesc, din varii motive, ziare precum „Libertatea“, „Click“ etc. Le pot citi pentru amuzament sau pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
serviciu nu știe italiana, vocabularul ei va ajunge... — Ai perfectă dreptate. Mama Carlottei, prinse din zbor șansa de a se amesteca În vorbă, căci până acum nu fusese băgată În seamă. — Nu-ți lua o străină, deoarece copiii cresc cam imbecili În prezența lor, serios, străinele nu te Înțeleg când vorbești cu ele, au obiceiuri ciudate, și apoi nu știi niciodată ce-i Învață pe copii, iar cei din Eritreea sunt musulmani. — Ba să știi că sunt creștini, replică mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
modul în care o faci, foloasele, concluziile pe care le tragi în timp ce privești. Pentru aceasta nu există peoplemetre. Eu zic că nimeni nu poate fi imbecilizat de nimic decât dacă nu are o predispoziție spre imbecilizare. Cine e (să fie) imbecil ajunge așa chiar dacă nu s-ar fi uitat în viața lui la televizor. De exemplu, ura, frustrarea, lipsa simțului umorului sunt chestii care nasc imbecili. Iar acestea sunt lucruri care nu țin de emisiunile pe care le-au văzut la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
imbecilizat de nimic decât dacă nu are o predispoziție spre imbecilizare. Cine e (să fie) imbecil ajunge așa chiar dacă nu s-ar fi uitat în viața lui la televizor. De exemplu, ura, frustrarea, lipsa simțului umorului sunt chestii care nasc imbecili. Iar acestea sunt lucruri care nu țin de emisiunile pe care le-au văzut la televizor și, din păcate, nici măcar de statutul social sau de cărțile pe care le-au citit unii. DISPLAY Origami Diana SOARE Pe vremuri, aveam cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
greier și să-ți asigur un destin mai prielnic, acum măcar ai fi avut o armată mai ușoară. Dar te vei descurca, chiar și În creierii munților unde ai fost trimis, tîrÎndu-te cu nasul prin băltoace, În timp ce un caporal imbecil răcnește de undeva comenzi, Îmbătat de un sentiment de putere cu care probabil că n-o să mai aibă ocazia să se Întîlnească tot restul vieții lui de civil. Îți tot repeți treaba asta, că În cele din urmă o să te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
obliga la vreo introducere sau prezentare. - Da, domnule, îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate și să intri în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai care intra în cameră, imperial, până atunci așa ceva... Mă gândii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la câteva sute de metri de aici... Apoi către tânăra profesoară, ca și cum nimic nu se întâmplase - căci îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem până atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini și-mi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]